2rac-271/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: V. Negru dosarul nr. 2rac-271/15 instanţa de apel: N. Simciuc, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL ”Diaconu-Lux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ”Rocon Trans” împotriva SRL ”Diaconu- Lux” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL ”Diaconu- Lux” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 14 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La 20 mai 2013 SRL ”Rocon Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Diaconu-Lux” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că, a încheiat cu SRL ”Diaconu-Lux” contractul-comandă nr. 23/09 din 23 septembrie 2012, CMR nr. 001658 din 23 septembrie 2012 şi factura seria EH nr. 347812 din 26 septembrie 2012, conform căreia reclamantul s-a obligat de a-i presta pîrîtului serviciile de transport pe ruta Chişinău (Republica Moldova) - Moscova (Federaţia Rusă). Astfel, reclamantul pentru transportare a oferit mijlocul de transport cu n/î COB 229/CAN 181 şi a transportat în termen încărcătura. Pîrîtul însă, nu şi-a executat obligaţiile contractuale şi nu a achitat plata serviciilor de 18000 lei. Deoarece societatea refuză benevol de a achita suma datoriei, cere reclamantul încasarea de la pîrît a datoriei de 18000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 ianuarie 2015, a fost admisă acţiunea integral şi dispusă încasarea de la SRL ”Diaconu-Lux” în beneficiul SRL ”Rocon Trans” a datoriei de 18000 lei, 540 lei pentru taxa de stat achitată şi 1500 lei cheltuieli de asistenţă juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL ”Diaconu-Lux” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 14 ianuarie 2015. La 10 iunie 2015 SRL ”Diaconu-Lux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată şi tardivă.

În motivarea recursului a indicat că, la adoptarea hotărîrilor nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţe ca fiind stabilite, concluziile expuse în hotărîri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost aplicate greşit normele de drept material şi procedural. Astfel, la adoptarea hotărîrilor au ignorat prevederile art. 1021 Cod civil şi Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie nr. 33 din 19 februarie 2013. Or, intimatul a omis vădit termenul de adresare a pretenţiei, adresîndu-se abia peste 7 luni de zile de la data încheierii pretinsului contract de transport, pe care recurentul îl consideră dolosiv. în circumstanţele date, instanţele nu şi-au motivat soluţiile pe marginea omiterii termenului de înaintare a pretenţiilor.

Instanţele nu au luat în consideraţie nici faptul că actele în baza cărora se pretinde la restituirea datoriei, sunt nule de drept, deoarece contravin normelor imperative. Examinînd temeiurile recursului declarat de către SRL ”Diaconu-Lux” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ”Diaconu- Lux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purceii contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ”Diaconu-Lux” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul SRL ”Diaconu-Lux” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat