2rac-340/15 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-340/15 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.S. Bleşceaga) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican) DECIZIE 18 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de avocatul Denis Staruş, în interesele SRL „Moversauto - Intertransport” şi de avocatul Dumitru Barbăscumpă, în interesele SRL “B Cargo” împotriva deciziei din 31 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „B Cargo” împotriva SC „Bortrans Grup” SRL, intervenient accesoriu SRL „Moversauto – Intertransport” cu privire la repararea prejudiciului, încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată şi cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Bortrans Grup” SRL împotriva SRL “B Cargo” şi SRL „Moversauto-Intertransport” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 prin care au fost respinse apelurile declarate de către SRL “B Cargo” şi SRL „Moversauto- Intertransport” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 iunie 2014, c o n s t a t ă : La 15 mai 2012, SRL „B Cargo” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Bortrans Grup” SRL, intervenient accesoriu SRL „Moversauto – Intertransport” solicitînd încasarea sumei de 294021,84 lei, ce reprezintă valoarea încărcăturii distruse, a sumei taxelor vamale în mărime de 113139,61 lei, a cheltuielilor pentru expertiză în mărime de 600 lei, a cheltuielilor de descărcare şi păstrare a mărfii în Germania în mărime de 6083 Euro, echivalentul în lei moldoveneşti la data executări hotărîrii, a cheltuielilor de descărcare şi păstrare a mărfii în mun.Chişinău în mărime de 3399,94 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 13435,97 lei, a taxei de stat în mărime de 15963 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică.

În motivarea acţiunii, SRL „B Cargo” a invocat că în baza contractului de expediţie R-2 din 21 ianuarie 2012 încheiat cu expeditorul SRL „Moversauto- Intertransport”, compania de transport SC „Bortrans Grup” SRL urma să transporte marfa - usturoi, în cantitatea de 22 tone din Germania în Republica Moldova. 1 Susţine că, la data de 31 ianuarie 2012, conform scrisorii de trăsură nr. 20140, reprezentantul cărăuşului Viorel Rusu, cu semiremorca numărul de înregistrare СAL 614, cap-tractor număr de înregistrare СLS 668, a preluat marfa în cantitate de 21001,56 kg, din localitatea Genshaghen, Germania, iar careva pretenţii şi rezerve faţă de calitatea, cantitatea mărfii, precum şi ambalaj nu au fost consemnate în scrisoarea de trăsură.

La data de 15 februarie 2012 marfa a fost livrată la locul indicat de destinatar - depozitul ÎS „Moldresurse” din mun. Chişinău str. Valea Bîcului 5/2. Menţionează că, în timpul descărcării mărfii au fost constatate un şir de nereguli şi anume: pereţii interiori ai semiremorcii erau umezi, adică temperatura din interior a fost mai înaltă de 0 grade Celsius, iar marfa era deteriorată, ambalajul era umed, cu urme de condensaţii, iar usturoiul din interiorul ambalajului emana un miros neplăcut, era mucegăit şi încolţit. Indică că, în momentul în care reprezentantul SC „Bortrans Grup” SRL, şoferul Onică Andrei a văzut starea mărfii, a urcat în camion şi a plecat de la locul descărcării fără a efectua procedurile de rigoare, fără a transmite exemplarul scrisorii de trăsură şi fără a semna actele de predare-primire, iar, în lipsa reprezentantului „Bortrans Grup” SRL, au fost nevoiţi să facă un act de verificare a mărfii doar cu reprezentanţii ÎS „Moldresurse”.

Afirmă că, prin raportul de expertiză nr. 0317375 din 16 februarie 2012 a Camerei de Comerţ şi Industrie s-a constatat că toată cantitatea de usturoi transportată de către SC „Bortrans Grup” SRL este distrusă şi nu corespunde standardelor de calitatea SM 244:2004. Indică că, expeditorul SRL „Moversauto – Intertransport” a fost informat de către SRL „В Cargo”, despre condiţiile speciale de transportare a usturoiului şi anume păstrarea temperaturii constante de minus 3 grade Celsius. Ulterior expeditorul SRL „Moversauto – Intertransport” a indicat această condiţie specială în contractul R-2 din 27 ianuarie 2012 încheiat cu SC „Bortrans Grup” SRL, astfel ultimul fiind informat expres despre necesitatea respectării regimului de temperatură.

Susţine că, încercarea de a soluţiona conflictul apărut pe calea negocierilor, nu a dat nici un rezultat, iar la data de 24 februarie 2012, SRL „В Cargo” a înaintat o reclamaţie scrisă către SC „Bortrans Grup” SRL, la care nu a primit răspuns. La 30 mai 2012, SC “Bortrans Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL “B Cargo” şi SRL “Moversauto-Intertransport” solicitînd încasarea sumei de 3400 Euro, echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată. În motivarea acţiunii, SC “Bortrans Grup” SRL a invocat că a încheiat la 27 ianuarie 2012 cu SRL “Moversauto-Intertransport” contractual-comandă nr. R-2 din 27 ianuarie 2012, conform căruia a efectuat transportarea mărfii - 21 tone de usturoi în Moldova, destinatar fiind SRL „В Cargo”.

Susţine că, vehiculul a fost încărcat şi a trecut procedurile vamale în Germania la data de 31 ianuarie 2012. La 03 februarie 2012, camionul a sosit la locul de devamare la postul vamal Cricova, iar destinatarul SRL „В Cargo” a fost informat şi i-au fost puse la dispoziţie toate actele necesare. Menţionează că, din cauza dezacordului între SRL „В Cargo” şi Serviciul Vamal referitor la plăţile necesare de efectuat, automobilul a staţionat în postul vamal până la 2 data de 14 februarie 2012, fiind depăşit termenul limită de descărcare a mărfii cu 11 zile.

Totodată, din cauza temperaturilor scăzute, SC „Bortrans Grup” SRL a suportat cheltuieli suplimentare pentru menţinerea temperaturii în frigider, iar pentru transportarea mărfii, SRL „В Cargo” urmează să achite SC „Bortrans Grup” SRL suma de 2600 euro, conform pct. 13 al Contractului şi suplimentar pentru staţionarea automobilului supra termen câte 100 euro/zi, conform pct. 31 al Contractului, în total pentru staţionare 800 euro.

Prin hotărârea din 19 iunie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a SRL „B Cargo” împotriva SC „Bortrans Grup” SRL, intervenient accesoriu SRL „Moversauto – Intertransport” cu privire la repararea prejudiciului, încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată şi s-a admis cererea de chemare în judecată a SC „Bortrans Grup” SRL împotriva SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto – Intertransport” şi s-a încasat în mod solidar de la SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto – Intertransport” suma de 3400 Euro în lei moldoveneşti la momentul executării hotărârii judecătoreşti, conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Republicii Moldova, cu titlu de datorie pentru serviciile de transport acordate şi taxa de stat în mărime de 1581 lei.

Prin decizia din 31 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto-Intertransport” şi s-a menţinut hotărîrea din 19 iunie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău. La 14 mai 2015, avocatul Denis Staruş - reprezentantul SRL „Moversauto- Intertransport” a declarat recurs împotriva deciziei din 31 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău, prin care a solicitat casarea acesteia în partea încasării în mod solidar de la SRL „Moversauto-Intertransport” a cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor de judecată, cu adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii în această parte. În motivarea recursului s-a invocat că au fost aplicate şi interpretate eronat normele de drept material.

Susţine că, instanţele inferioare nu au aplicat prevederile p.32 din Contractul de expediţie nr.R-2 din 27.02.2012 încheiat între SRL “Moversauto-Intertransport” şi SC “Bortrans-Grup” SRL. Indică că răspunderea SRL “Moversauto-Intertransport” pe comanda în cauză se limitează la suma comisionului de expediţie şi răspunderea pe contractul-comandă menţionat cade pe umerii SRL “Moversauto-Intertransport” doar în cazul în care acesta a indicat incorect adresa încărcării, descărcării mărfurilor, descrierea mărfurilor, cantitatea şi ambalajul mărfurilor. Consideră că, răspunderea solidară a SRL “Moversauto-Intertransport” aplicată de instanţe nu se referă la SRL “Moversauto-Intertransport”, deoarece nu a garantat executarea obligaţiei SRL “B Cargo” ca fidejusor sau ca expeditor.

Afirmă că, scrisoarea de garanţie eliberată de SRL “Moversauto - Intertransport” la data de 15 februarie 2012 nu scuteşte transportatorul de răspundere pentru deteriorarea mărfii sau careva alte prejudicii, iar conform CMR-ul cu nr.20140, SRL ”В Cargo” nu a aplicat ştampila şi semnătura de recepţie a mărfurilor în aceasta, ceea ce denotă nepredarea mărfii şi ca consecinţă a nepredării mărfii de către SC “Bortrans Grup” SRL, SRL “B Cargo” a refuzat să achite contravaloarea mărfurilor. 3 Menţionează că, de către SRL “Bortrans Grup” nu a fost efectuată procedura de primire-predare a mărfurilor şi sin acest motiv expertiza mărfurilor a fost efectuată în lipsa transportatorului care s-a sustras de la faţa locului după ce a deschis remorca.

Consideră că, instanţele inferioare au neglijat prevederile contractului de expediţie cu nr.R-2 din 27.02.2012 încheiat între SRL “Moversauto-Intertransport” şi SC “Bortrans Grup” SRL, care în condiţiile speciale în pct.18 prevede păstrarea încărcăturii la temperatura de aproximativ - 3 grade C şi nu au luat în considerare refuzul transportatorului de a prezenta termodigrama de la bordul camionului pentru perioada staţionării transportului la terminalul vamal. Din considerentele că transportatorul nu a respectat regimul de temperatură de la bordul frigiderului remorcabil, marfa s-a deteriorat, ceea ce se demonstrează prin pct. 23 al scrisorii de trăsură internaţională CMR care prevede semnătura transportatorului de recepţionare a mărfurilor, unde nu este nici o obiecție la starea mărfurilor încărcate la punctul de încărcare.

La 03 iunie 2015, avocatul Dumitru Barbăscumpă-reprezentantul SRL „B Cargo” a declarat recurs împotriva deciziei din 31 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău, prin care a solicitat casarea integrală a acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”B Cargo” împotriva SC ”Bortrans Grup” SRL, intervenient accesoriu SRL “Moversauto-Intertransport” cu încasarea sumelor solicitate. În motivarea recursului s-a invocat că instanţele au admis examinarea unilaterală a cauzei, bazîndu-se doar pe argumentele expuse de SC “Bortrans Grup” SRL şi că argumentele sunt identice, iar argumentele expuse de SRL ”B Cargo”, pe lîngă faptul că au fost ignorate, nu au fost nici combătute, aspecte ce denotă neaplicarea la speţă de către instanţele de judecată a art. 130 CPC RM.

Susţine că, atît prima instanţă, cît şi cea de apel au constatat că marfa nu a avut careva deficienţe, invocînd permisul fitosanitar de import seria AP nr. 0007195 din 14.02.2012, iar în instanţa de apel, reprezentantul SRL ”B Cargo” a menţionat că acest permis fitosanitar de import nu reprezintă acea probă pertinentă şi concludentă referitor la caracteristicile de calitate ale încărcăturii, or, conform art. 2 (noţiuni principale) din Legea cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară nr. 228 din 23.09.2010, prin noţiunea de permis fitosanitar de import (tranzit) se înţelege document oficial prin care se autorizează importul sau tranzitarea unei mărfi în conformitate cu cerinţele fitosanitare de import (tranzit) ale ţării importatoare sau ale ţării de transit, iar art. 32 stabileşte condiţiile de obţinere a acestuia.

Consideră că, permisul fitosanitar de import (tranzit) nu este acel act prin care să se probeze dacă marfa corespunde sau nu condiţiilor de calitate, ci reprezintă doar un accept din partea organului de control fitosanitar al RM de a efectua importul respectiv de mărfă, însă fără a se conţine în conţinutul acestuia careva informaţie cu privire la caracteristicile de calitate ale încărcăturii, iar eliberarea permisului nu presupune inspectarea mărfii. La eliberarea acestui permis organul de control fitosanitar se bazează pe actele de calitate eliberate de autorităţile respective ale statului de unde a fost preluată marfa de către transportator. 4 Consideră că instanţa de apel nu a aplicat la speţă legea care trebuia să fie aplicată, fapt care, în cele din urmă a dus la formarea unei concluzii ilegale cu privire la un aspect esenţial al pricinii.

Consideră că nu are relevanţă litigiului constatarea instanţelor precum că termenul-limită de descărcare a mărfii a fost depăşit din culpa acestei societăţi comerciale cu 11 zile, la respingerea pretenţiilor SRL ”B Cargo”, deoarece conform art.1007 alin.(1) Cod civil, cărăuşul este responsabil pentru distrugerea sau deteriorarea încărcăturii între momentul preluării şi cel al livrării. În toate cazurile de livrare cu întîrziere a mărfii, oricum transportatorul este obligat să asigure integritatea mărfii şi condiţiile corespunzătoare de păstrare pe toată durata întîrzierii pînă la momentul livrării inclusive. Neaplicarea normei enunţate a dus la aprecierea eronată a circumstanţelor de fapt şi de drept.

Invocă că, instanţele au ignorat faptul că în adresa destinatarului SRL ”B Cargo” de către transportatorul SC “Bortrans Grup” SRL a fost expediată înştiinţarea nr. 08 din 21.02.2012, prin care se aduce la cunoştinţă necesitatea de achitare a plăţii pentru transportare, precum şi a despăgubirii pentru reţinerea autovehiculului. În conţinutul acestei înştiinţări, transportatorul recunoaşte că marfa, conform menţiunii respective de pe CMR, a fost încărcată în Germania la data de 31.01.2012 fără a avea careva reserve, fiind amplasată pe palete şi acoperită cu peliculă fără perforare, transportatorul accentuînd că usturoiul deja la încărcare era umed. Menţionează că, transportatorul personal recunoaşte, pe de o parte, că încă la momentul primirii marfa deja era umedă, iar pe de altă parte, recepţionează marfa, semnează scrisoarea de trăsură fără a avea careva rezerve şi fără a înştiinţa în prealabil beneficiarul încărcăturii.

Prin acceptarea fără rezerve a mărfii spre transportare, transportatorul şi-a asumat expres riscul deteriorării încărcăturii, respectiv trebuie să suporte consecinţele. Indică că, prima instanţă şi instanţa de apel au constatat că raportul de expertiză nr.0317375 din 16.02.2012 nu poate fi reţinut ca probă, deoarece a fost întocmit unilateral de către beneficiarul mărfii, ceea ce urmează a fi apreciat critic şi este necesar de a lua în considerare faptul că toate acţiunile de constatare efectuate de SRL ”B Cargo” erau de neamînat, urgente, iar reprezentanţii companiei transportatoare, pe lîngă faptul că s-au eschivat de la predarea oficială a încărcăturii, au refuzat şi să asiste la efectuarea expertizei.

În aceste condiţii, consideră că expertiza nu a fost efectuată unilateral, deoarece faptul deteriorării mărfii a mai fost constatat şi în prezenţa unor persoane terţe - angajaţii depozitarului ÎS “Moldresurse”. Instanţele inferioare au făcut trimitere şi la răspunsul primit de la ÎS “Moldresurse” nr. 01/05-290 din 05.09.2013, însă consideră că au denaturat conţinutul acestuia, or, SRL ”B Cargo” nu a primit în data de 15.02.2012 marfa de la depozit în baza facturii PA 0195808, dar din contra a depozitat în această dată marfa, fapt care este stabilit expres în conţinutul scrisorii respective. Cît priveşte ridicarea mărfii de la depozit pînă la data de 11.05.2012, consideră că indiferent de faptul dacă corespunde sau nu marfa condiţiilor de calitate, plata pentru depozitare oricum urmează a fi suportată, astfel, marfa a fost ridicată de la depozit nu pentru realizare, dar pentru a stopa plata pentru depozitare.

5 Conform art.434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curţii de Apel Chişinău a fost adoptată la 31 martie 2015, iar recurentul SRL „Moversauto-Intertransport” a declarat recurs la 14 mai 2015, ceea ce denotă că recursul a fost declarat în termen. Recurentul SRL „B Cargo” la 03 iunie 2015 a declarat recurs împotriva deciziei din 31 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău. Deoarece materialele cauzei atestă că decizia recurată a fost expediată părţilor la 23 aprilie 2015, conform scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.51, Vol.II), iar dovada recepţionării acesteia lipseşte, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a ajuns la concluzia că recursurile declarate de către Denis Staruş, în interesele SRL „Moversauto - Intertransport”, cît şi recursul declarat de avocatul Dumitru Barbăscumpă, în interesele SRL “B Cargo” sunt întemeiate şi care urmează a fi admise, iar decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe urmează a fi casate parţial şi anume în partea admiterii acţiunii înaintate de către SC “Bortrans Grup” SRL şi pronunţată o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. b) Cod de Procedură Civilă instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze paţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SC „Bortrans Grup” SRL, SRL „B Cargo” a solicitat încasarea sumei de 294021,84 lei, ce reprezintă valoarea încărcăturii distruse, a sumei taxelor vamale în mărime de 113139,61 lei, a cheltuielilor pentru expertiză în mărime de 600 lei, a cheltuielilor de descărcare şi păstrare a mărfii în Germania în mărime de 6083 Euro, echivalentul în lei moldoveneşti la data executării, a cheltuielilor de descărcare şi păstrare a mărfii în mun.Chişinău în mărime de 3399, 94 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 13435, 97 lei, a taxei de stat în mărime de 15963 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică, iar SC „Bortrans Grup” SRL a depus o acțiune reconvenţională împotriva SRL „B-Cargo”, solicitînd încasarea sumei de 3400 Euro, echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată.

Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a SRL „B Cargo” împotriva SC „Bortrans Grup” SRL, intervenient accesoriu SRL „Moversauto – Intertransport” cu privire la repararea prejudiciului, încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată şi a admis cererea de chemare în judecată a SC „Bortrans Grup” SRL împotriva SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto – Intertransport” şi s-a încasat în mod solidar de la SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto – Intertransport” suma de 3400 Euro în lei moldoveneşti la momentul executării hotărârii judecătoreşti, conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Republicii Moldova, cu titlu de datorie pentru serviciile de transport acordate şi taxa de stat în mărime de 1581 lei.

Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto-Intertransport”, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii acestora și menţinerii fără modificări a hotărîrii primei instanţe. 6 Colegiul, examinînd legalitatea hotărîrilor judecătoreşti atacate, fără a administra noi dovezi, reiterează, că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe urmează a fi casate parţial, în partea încasării sumei de la SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto- Intertransport” în beneficiul SC „Bortrans Grup” SRL, din următoarele motive. Privitor la acţiunea înaintată de către SRL „B Cargo” împotriva SC „Bortrans Grup” SRL, intervenient accesoriu SRL „Moversauto – Intertransport” privind repararea prejudiciului, încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată, Colegiul consideră că instanţele judecătoreşti întemeiat au respins acţiunea.

Ori, din materialele dosarului rezultă că, la 21 ianuarie 2012, între SRL „B Cargo” şi expeditorul SRL „Moversauto-Intertransport” a fost încheiat contractul de expediţie R-2(f.d 13 vol. I), în temeiul căruia compania de transport SC „Bortrans Grup” SRL s- a obligat să transporte marfă-ustroi, în cantitate de 22 tone, din or. Berlin, Germania în or. Chişinău, Republica Moldova(f.d. 14 vol. I). Ulterior, de către reprezentantul cărăuşului SC „Bortrans Grup” SRL a fost semnată scrisoarea de trăsură nr. 20140(f.d. 15 vol. I). În conformitate cu prevederile art. 1000 alin. (1) şi (2) Cod civil, scrisoara de trăsură semnată de cărăuş serveşte drept dovadă, pînă la proba contrară, a încheierii şi a cuprinsului contractului de transport, precum şi a preluării încărcăturii de către cărăuş.

La 03 februarie 2013, cărăuşul a ajuns la postul vamal Cricova (f.d 104 vol. II). Din menţiunile indicate în declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor din 06 februarie 2012 se atestă că, organul vamal a depistat unele divergenţe privind valoarea în vamă a mărfii şi, în consecinţă a aplicat metoda 6 de determinare a valorii în vamă a mărfii (f.d.129 vol. II), fapt cu care SRL „B Cargo”, la 09 februarie 2012, şi-a manifestat dezacordul (f.d. 130 vol. II). La 15 februarie 2012, reprezentantul cărăuşului SC „Bortrans Grup” SRL a ajuns la punctul de destinaţie, la depozitul ÎS „Moldresurse” din mun. Chişinău, str. Valea Bîcului 5/2.

Prin actul de verificare a mărfii şi descărcării acesteia din 15 februarie 2012, se atestă precum că din semiremorca cu nr. de înmatriculare CAT 614, vehicul ce a prestat servicii de transport în baza contractului de expediţie R-2 din 21 ianuarie 2012, au fost descărcate 29 palete a cîte 700 kilograme şi 1 paletă de 350 kilograme ceia ce reprezintă 20650 kilograme de usturoi, iar, la verificarea mărfii s-a constatat precum că marfa este deterioarată şi anume faptul că este umedă, deja mucegăită şi încolţită, atît pereţii cît şi podul semiremorcii erau umezi, lipseau circa 350 kg de ustoroi (f.d. 20 vol. I). Totodată, prin raportul de expertiză nr. 0317375 din 16 februarie 2012 s-a constatat precum că marfa, şi anume usturoiul, anul producţiei 2011, parvenită la SRL „B Cargo”, este una necorespunzătoare potrivit standartului naţional SM 244:2004 (f.d.

21 vol. I). Colegiul consideră ca fiind întemeiate concluziile instanţelor inferioare privind inadmisibilitatea reţinerii în calitate de probă a celor două acte sus menţionate, deoarece acestea nu conţin şi semnătura şoferului sau a altui reprezentant al transportatorului. Colegiul menţionează că concluzia instanţelor de judecată referitor la caracterul unilateral al raportului de expertiză este una corectă, deoarece nici la întocmirea acestui 7 raport, nici la inspectarea mărfii nu a fost prezent un reprezentant al transportatorului, iar probe ce ar demonstra faptul că beneficiarul mărfii – SRL „B Cargo” a înştiinţat cărăuşul despre petrecerea expertizei, la materialele cauzei lipsesc.

Referitor la permisul fitosanitar de import seria AP nr. 0007195 din 14.02.2012, Colegiul menţionează că instanţele de judecată ierarhic inferioare de apel, neîntemeiat l-au reţinut ca probă pertinentă, deoarece acest permis fitosanitar de import nu reprezintă actul care confirmă caracteristicile de calitate ale încărcăturii. Conform art.2 al Legii cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară nr. 228 din 23.09.2010, prin noţiunea de permis fitosanitar de import (tranzit) se înţelege document oficial prin care se autorizează importul sau tranzitarea unei mărfi în conformitate cu cerinţele fitosanitare de import (tranzit) ale ţării importatoare sau ale ţării de transit, iar art. 32 stabileşte condiţiile de obţinere a acestuia.

Respectiv permisul fitosanitar de import (tranzit) nu este acel act prin care să se probeze dacă marfa corespunde sau nu condiţiilor de calitate, ci reprezintă doar un accept din partea organului de control fitosanitar al RM de a efectua importul respectiv de mărfă, însă fără a se conţine în conţinutul acestuia careva informaţie cu privire la caracteristicile de calitate ale încărcăturii, iar eliberarea permisului nu presupune inspectarea mărfii. La eliberarea acestui permis organul de control fitosanitar se bazează pe actele de calitate eliberate de autorităţile respective ale statului de unde a fost preluată marfa de către transportator. În acest sens argumentele reprezentantului SRL „B Cargo” sunt întemeiate, însă nu sunt în stare de a schimba soluţia instanţelor de judecată, deoarece nu au fost prezentate alte careva probe ce ar dovedi deteriorarea mărfii de către cărăuş.

Iar referitor la raportul de expertiză a Camerei de Comerţ şi Industrie, Colegiul deja a indicat că acesta nu poate fi reţinut ca probă dat fiind caracterul unilateral. Colegiul respinge argumentele reprezentantului recurentului SRL „B Cargo” privind denaturarea conţinutului scrisorii semnate de către ÎS „Moldresurse”. Ori, instanţele ierarhic inferioare într-adevăr au comis o eroare redînd conţinut acestei scrisori, însă acest fapt nu schimbă esenţa răspunsului acordat de către ÎS „Moldresurse” care a fost interpretat corect de către instanţele de judecată. Astfel, prin răspunsul ÎS „Moldresurse” se confirmă faptul că SRL „B Cargo” a transmis, iar ÎS „Moldresurse” a primit spre păstrare marfă şi anume usturoi în stare proaspătă, care a fost eliberat SRL „B Cargo” în mai mult tranşe pînă la data de 11.05.2012(f.d.119, vol.I).

Conţinutul acestui răspuns combate argumentele reclamantului SRL „B Cargo” privind starea nesatisfăcătoare a mărfii. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinînd în ansamblu materialele dosarului prin prisma normelor legale aplicabile prezentei speţe şi a materialului probator, fără a administra noi probe, ajunge la concluzia că companiei de transport SC „Bortrans Group” SRL nu îi este imputabilă răspunderea pentru deterioararea mărfii şi în această parte hotărîrile instanţelor judecătoreşti urmează a fi menţinute.

Referitor la acţiunea înaintată de către SC „Bortrans Grup” SRL, Colegiul menţionează că instanţele de judecată corect au stabilit că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă, deoarece s-a constatat în cadrul judecării pricinii că plata pentru 8 transportarea mărfii nu a fost efectuată de către beneficiar şi acesta o datorează atît conform prevederilor contractuale, cît şi legale. Colegiul menţionează că instanţele de judecată incorect au dispus încasarea sumei de la SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto – Intertransport”, stabilind solidaritatea debitorilor. Colegiul remarcă că instanţele inferioare nu au indicat cu suficientă claritate motivele de fapt şi de drept care duc la răspunderea solidară a debitorilor, limitîndu-se la indicarea existenţei prevederilor contractuale şi dispoziţiile generale ce reglementează răspunderea solidară a debitorilor.

Din aceste considerente Colegiul indică că conform prevederilor contractelor încheiate între SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto – Intertransport”, între SC „Bortrans Grup” SRL şi SRL „Moversauto – Intertransport” plata pentru transportarea mărfii urmează a fi efectuată de către beneficiar, adică SRL „B Cargo”. Totodată, din materialele cauzei rezultă că la data de 15.02.2012, SRL „Moversauto – Intertransport” a garantat executarea obligaţiei de achitare a serviciilor de transport expediind în adresa carăuşului SC „Bortrans Grup” SRL o scrisoare de garanţie.(f.d.125, vol.I) Conform art. 634 Cod civil, garanţia debitorului constă în obligaţia lui la o prestaţie necondiţionată sau la o prestaţie depăşind obiectul propriu-zis al contractului.

Conform art. 635 Cod civil, acceptarea unei garanţii produce efecte dacă nu contravine dispoziţiilor legale şi dacă debitorul nu se obligă în mod exagerat. Conform art. 636 Cod civil, garanţia produce efecte doar atunci cînd este făcută în scris. Din prevederile legale menţionate rezultă că garanţia debitorului este totdeauna de natură contractuală, întrucît constituie un angajament asumat de debitor şi consimţit de creditor privitor la executarea corespunzătoare a obligaţiei. Acest angajament poate să constea fie în obligaţia debitorului la o prestaţie necondiţionată, fie în obligaţia lui la o prestaţie depăşind obiectul propriuzis al contractului. În cazul în care garanţia debitorului este exprimată printr-o prestaţie necondiţionată, debitorul renunţă de a invoca eventualele excepţii prin care s-ar urmări evitarea executării obligaţiei, executarea parţială sau amînarea executării.

Garanţia debitorului poate să constea şi în angajamentul acestuia la o prestaţie depăşind obiectul propriu-zis al contractului, adică la o prestaţie peste valoarea obligaţiei stabilite iniţial. Garanţia debitorului fiind de natură convenţională trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de valabilitate ca şi orice act juridic civil. În caz contrar, garanţia debitorului este lovită de nulitate şi respectiv nu produce efectele stipulate în art.634 Cod civil. În cazul în care, debitorul se obligă la o prestaţie ce depăşeşte obiectul contractului, atunci garanţia va fi valabilă numai dacă debitorul nu se obligă în mod exagerat. Garanţia debitorului trebuie să îmbrace întotdeauna forma scrisă, chiar dacă obligaţia principală în vederea căreia a fost stipulată nu ar îmbrăca această formă.

Garanţia debitorului se consideră încheiată în formă scrisă, dacă actul juridic care o generează este întocmit cu respectarea cerinţelor expuse în art.210. 9 Colegiul menţionează că scrisoarea de garanţie expediată de către SRL „Moversauto – Intertransport” nu este de natură de a produce efecte juridice. Într-adevăr la emiterea scrisorii de garanţie a fost respectată forma scrisă a actului, manifestarea de voinţă a aparţinut SRL „Moversauto – Intertransport” şi nu a fost viciată, ori probe ce ar contrazice această concluzie nu au fost aduse, prin scrisoarea de garanţie, s-au depăşit limitele contractuale, dar acest fapt este admisibil de normele legale – art. 634 Cod civil. Totodată Colegiul consideră că obligaţia asumată de către SRL „Moversauto – Intertransport” prin scrisoarea de garanţie este o angajare exagerată şi nu va produce efecte, din următoarele considerente.

Conform prevederilor contractului R-2 din 27.01.2012 încheiat între SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto-Intertransport”, preţul serviciului de transport ce urma a fi achitat de către SRL „B Cargo” a constituit suma de 2700 euro, fapt indicat în pct.8 al contractului (vol.I, f.d.13). Conform prevederilor contractului R-2 din 27.01.2012 încheiat între SRL „Moversauto-Intertransport” şi SC „Bortrans Grup” SRL, preţul serviciului de transport ce urma a fi achitat transportatorului a constituit suma de 2600 euro, fapt indicat în pct.13 al contractului (vol.I, f.d.14). Respectiv, comisionul de care beneficia societatea de expediţie SRL „Moversauto-Intertransoprt” este de 100 euro, iar obligaţia asumată de către SRL „Moversauto-Intertransport” conform scrisorii de garanţie este de 3400 euro, ceea ce reprezintă în viziunea Colegiului o angajare exagerată în executarea obligaţiei.

De asemenea, Colegiul consideră eronată concluzia instanţelor de judecată privind temeinicia încasării sumei de 800 Euro cu titlu de prejudiciu cauzat prin staţionarea supra termen a camionului şi de la beneficiar - SRL „B Cargo”, din următoarele considerente. Instanţele de judecată au dispus încasarea sumei de la SRL „Moversauto – Intertransport” şi SRL „B Cargo” în baza prevederilor contractului nr.R-2 din 27.01.2012, pct.31. Colegiul, însă relevă că ambele contracte atît dintre SC „Bortrans Grup” şi SRL „Moversauto-Intertransport”, cît şi contractul dintre SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto-Intertransport” sunt încheiate pe data de 27.01.2012, iar instanţele de judecată nu au specificat expres în baza cărui contract se va încasa suma de 800 euro pentru staţionarea camionului.

Este de menţionat că ambele contracte menţionate conţin pct.31, însă textul acestui punct din contracte nu indică la obligaţia unei părţi contractante de a achita plata pentru staţionarea camionului supra normă. Astfel, pct.31 din contractul R-2 încheiat la data de 27.01.2012 între SRL „Moversauto-Intertransport” şi SRL „B Cargo” prevede că beneficiarul mărfii duce răspundere pentru aisgurarea încărcăturii (f.d.13, vol.I), iar pct.31 din contractul R-2 încheiat la data de 27.01.2012 între SRL „Moversauto-Intertransport” şi SC „Bortrans Grup” SRL prevede răspunderea cărăuşului pentru întîrzierea livrării încărcăturii la depozitul beneficiartului. (f.d.14, vol.I) Deci, instanţele inferioare eronat au dispus încasarea sumei de 800 euro cu titlu de prejudiciu pentru staţionarea camionului supra norma.

10 Totodată, conform pct.21 din contractul R-2 încheiat la data de 27.01.2012 între SRL „Moversauto-intertransport” şi SC „Bortrans Grup” SRL (f.d.14, vol.I), expeditorul duce răspundere pentru staţionarea supra normă a camionului în mărime de 100 dolari SUA per zi, însă staţionarea din motivul oformării procedurilor vamale nu se consideră staţionare supra normă. În speţă, s-a stabilit că, SC „Bortrans Grup” SRL solicită plata sumei de 800 euro pentru staţionarea supra normă survenită ca rezultat al staţionării camionului la terminalul vamal. După cum s-a menţionat, conform prevederilor contractului, o astfel de staţionare nu se consideră supra normă şi respectiv cerinţa înaintată de către SC „Bortrans Grup” SRL este neîntemeiată.

Alte careva prevederi contractuale privind plata pentru staţionarea supra normă a camionului contractul încheiat între SRL „Moversauto-Intertransport” şi SC „Bortrans Grup” SRL nu există. Ca urmare a celor indicate, instanţa de recurs va respinge cerinţa SC „Bortrans Grup” SRL privind încasarea sumei de 800 euro cu titlu de prejudiciu cauzat prin staţionarea supra normă a camionului. Conform art.94 alin. (l) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Prin hotărîrea din 19 iunie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău s-a dispus încasarea sumei de 1581 lei de la SRL „B Cargo” şi SRL”Moversauto-Intertransoprt” în beneficiul SC„Bortrans Grup” SRL cu titlu de cheltuieli de judecată achitate ca taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată. Deoarece instanța de recurs a admis recursul declarat de SRL “B Cargo” şi SRL “Moversauto-Intertransport”, suma ce urmează a fi încasată de la SRL „B Cargo” şi SRL”Moversauto-Intertransoprt” s-a micşorat, respectiv se va micşora şi cuantumul sumei dispuse spre încasare cu titlu de chelutieli de judecată pînă la 1187,9 lei.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1), lit.b) 445 alin.(3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admit recursurile declarate de către avocatul Denis Staruş, în interesele SRL „Moversauto - Intertransport” şi de avocatul Dumitru Barbăscumpă, în interesele SRL “B Cargo”. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 iunie 2014 în partea admiterii cererii de chemare în judecată a SC “Bortrans Grup” SRL şi în această parte, se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite parţial acţiunea înaintată de SC “Bortrans Grup” SRL împotriva SRL „B Cargo”, SRL „Moversauto-Intertransport” privind încasarea sumei.

11 Se încasează de la SRL „B Cargo” în beneficiul SC„Bortrans Grup” SRL suma de 2600 (două mii şase sute) Euro, convertiţi în lei moldoveneşti la momentul executării hotărîrii judecătoreşti. Se încasează de la SRL „B Cargo” în beneficiul SC „Bortrans Grup” SRL suma de 1187 (una mie una sută optzeci şi şapte) lei şi 90 (nouăzeci) bani, cu titlu de cheltuieli de judecată. Se resping cerinţele SC ”Bortrans Grup” SRL privind încasarea de la SRL „B Cargo” şi SRL „Moversauto-Intertransport” a sumei de 800 (opt sute) Euro cu titlu de cheltuieli pentru staţionarea supra normă a camionului. În rest decizia din 31 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 19 iunie 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău se menţin. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 12