2rac-72/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanță: D. Suşchevici, dosarul nr. 2rac-72/15 instanța de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Donvea Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Salcon-Transgrup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea Comercială „Tirtrans-Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Salcon-Transgrup” cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea Comercială „Tirtrans-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 01 martie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 08 iunie 2012, SC „Tirtrans-Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Salcon-Transgrup” cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 20 octombrie 2009, în jurul orei 07.40, Vladimir Bîrsî aflându-se la volanul autocarului de model „Mercedes 0350” cu numărul de înmatriculare C OH 745, care este proprietate a SRL „Salcon-Transgrup” şi conducând această unitate de transport în pantă cu declivitate mare și în condiții nefavorabile (ceaţă) pe traseul R-34 în apropierea satului Vîlcele, r-nul Cantemir a ignorat pct.45 alin. (1) şi pct.55 alin. (2) ale Regulamentului circulaţiei rutiere, ieşind pe banda opusă a carosabilului.

Susține că Vladimir Bîrsî deplasându-se în pantă, nu a cedat trecerea autocamionului „MAN-19422LS”, număr de înmatriculare CH AT 043, cu semiremorcă de model „KOEGEL” cu numărul de înmatriculare CH AB 171, proprietate a SC „Gheost-Grup” SRL, care se deplasa în rampă, a tamponat semiremorca acestui camion, astfel, Vladimir Bîrsî a comis o contravenție administrativă prevăzută de art.242 alin. (1) Cod contravențional. Menționează că la 15 decembrie 2009 de către colaboratorul CPR Cantemir a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr.4360525295328787, iar prin decizia agentului constatator, lui Vladimir Bîrsî i-a fost aplicată o sancțiune contravențională sub formă de amendă în mărime de 40 unități convenționale, ce se echivalează cu 800 lei.

Indică că contravenientul la 22 ianuarie 2010, a contestat în instanța de judecată procesul-verbal cu privire la contravenție şi prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 01 martie 2010, procesul contravențional în privința lui Vladimir Bîrsî, conform art.242 alin. (1) Cod contravențional a fost încetat pe motiv de nulitate, fiind depistate o serie de încălcări de ordin procesual, însă, cu toate acestea, instanţa de judecată nu s-a pronunțat asupra vinovăției imputată lui Vladimir Bîrsî. La fel, indică că decizia agentului constatator pe acest caz nu a fost atacată și nu a fost anulată de instanța de judecată.

Invocă că în rezultatul accidentului rutier, conform concluziei expertului nr. 110510D din 07 mai 2010, care a fost efectuată de Agenţia de Expertiză şi Evaluare „Proexpert Sud”, în urma deteriorării semiremorcii de model „KOEGEL” cu numărul de înmatriculare CH AB 171 şi a autocamionului „MAN-19422LS” cu număr de înmatriculare CH AT-043, SC „Gheost-Grup” SRL i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 41 782 lei, totodată a fost deteriorată parțial și încărcătura transportată în semiremorcă şi anume 35 saci cu ciment, prețul unui sac constituind 63 lei, iar în total suma de 2 205 lei. De asemenea, invocă că pentru efectuarea expertizei merceologice nr. 140911DSC SRL „Gheost-Grup” a achitat suma de 2 400 lei, fapt confirmat prin factura expertului, iar pentru serviciile de asistenţă juridică a achitat suma de 1 350 lei, fapt confirmat prin bonului de plată care a fost anexat la materialele pricinii.

Afirmă că la 10 octombrie 2011 SC „Gheost-Grup” SRL şi-a schimbat denumirea în SC „Tirtrans-Grup” SRL, iar în acest sens a primit un nou certificat şi anume MD 0110515. Solicită recunoașterea vinovăției SRL „Salcon-Transgrup” în cauzarea daunei SC „Gheost-Grup” SRL în sumă de 43 987 lei şi încasarea de la SRL „Salcon-Transgrup” în beneficiul SC „Tirtrans-Grup” SRL a valorii prejudiciului cauzat în sumă de 43 987 lei, a cheltuielilor de efectuare a expertizei merceologice în sumă de 2 400 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1 350 lei şi taxa de stat achitată în sumă de 1 433 lei, iar în total solicită încasarea sumei de 49 170 lei.

În cadrul examinării cauzei SC„Tirtrans-Grup” SRL a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat recunoașterea vinovăției SRL „Salcon-Transgrup” în cauzarea daunei SC „Gheost-Grup” SRL în mărime de 49 170 lei, formată din prejudiciu material în sumă de 43 987 lei, efectuarea expertizei merceologice în sumă de 2400 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 350 lei și taxa de stat în sumă de 1 433 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 martie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de către SC „Tirtrans-Grup” SRL și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 martie 2014 a fost admis recursul declarat de către SC „Tirtrans-Grup” SRL, casată decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către SC „Tirtrans-Grup” SRL, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, fiind încasat din contul SRL „Salcon - Transgrup” în beneficiul SC „Tirtrans-Grup” SRL prejudiciul material în suma de 43 987 lei.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 1410 alin. (1) din Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de izvor de pericol sporit și care indică că personale ale căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanțelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să repare prejudiciul cauzat de izvodul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forțe majore (cu excepția cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenția persoanei vătămate.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că vinovat de producerea accidentului este anume Bîrsî Vladimir, care a încălcat regulile de circulație rutieră ceea ce a dus la coliziunea autovehiculelor și cauzarea prejudiciului material, iar procesul contravențional a fost încetat în temeiul art. 242 alin.(1) din Cod contravențional și anume, din motivul efectului de nulitate a procesului- verbal cu privire la constatarea contravenției și nu pe motivul că contravenția nu a fost săvârșită, prin urmare, instanța de apel a concluzionat ca legale și întemeiate argumentele SC „Tirtrans-Grup” SRL precum că la caz sunt întrunite condițiile legale în sensul art. 1410 din Cod civil pentru repararea prejudiciului material din contul SRL „Salcon-Transgrup”.

La 29 decembrie 2014, SRL „Salcon-Transgrup” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată normelor de drept material și procedural, cu aprecierea arbitrară a probelor, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale.

Apreciază ca eronate concluziile instanţei de apel cu referire la faptul că la 20 octombrie 2009, în jurul orei 07:40, pe traseul R-34 în apropierea s. Vîlcele, r-nul Cantemir, Vladimir Bîrsî aflându-se la volanul autocarului de model „Mercedes 0350” cu numărul de înmatriculare C OH 745, care este proprietate a SRL „Salcon- Transgrup” și conducând aceasta unitate de transport în pantă, contrar pct. 55 alin. (2) ale Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009, nu a cedat trecerea autocamionului „MAN-19422LS”, cu n/î CH AT 043, și semiremorca de model „KOEGEL” cu n/î CH AB 171, proprietate a SRL „Tirtrans- Grup”, care se deplasa în rampă, astfel, tamponând semiremorca acestui camion și cauzându-i intimatului daune, deoarece, acesta concluzie contravine circumstanțelor cauzelor și a probelor anexate din dosar.

Or, conform înscrisurilor anexate la materialele cauzei și anume procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 4360525295328787 din 15 decembrie 2009, procesului- verbal de cercetare la fața locului a accidentului și schema accidentului semnată de către intimat, s-a constatat cu certitudine că la fața locului lipsesc indicatoarele rutiere 1.14.1 și 1.14.2 și respectiv nu este admisibil ca probă certificatul nr. 69 din 07 iunie 2013, eliberat de SA „Drumuri - Cantemir”, prin care s-a confirmat prezența semnului rutier 1.14.1, pe traseul R-34, Hâncești-Leova-Cahul-Slobozia Mare, km 73+050, din octombrie 2009 (f.d. 123). Menționează că instanța de apel nu a reținut faptul că locul indicat în certificatul nr. 69 din 07 iunie 2013 (f.d.

123), nu corespunde cu locul accidentului rutier, deoarece, prin procesul-verbal de cercetare la fața locului a accidentului, rezultă cu certitudine faptul că coliziunea din data de 20 octombrie 2009 dintre autocarul de model „Mercedes 0350” cu n/î C OH 745 cu semiremorca cu n/î C AU 942 condus de Bârsî Vladimir și camionul de tonaj mare de model „MAN 19422 LS” cu n/î CH AT 043 cu semiremorcă de model „Koegel” cu n/î CH AB 171, condus de Curuci Veceslav a avut loc pe traseul R-34, în apropierea sarului Vîlcele, r-ul Cantemir, la prima cotitură de la Cantemir spre Leova, iar la vale de autocar, în jur de 50-60 m, pe partea stângă a traseului este pilonul de kilometraj cu inscripția R-34, Slobozia Mare 97 km, Cantemir 10 km (pag 3). La fel, indică că conform Regulamentului Circulației Rutiere, drumurile cu declivitate pronunțată, sunt semnalizate în mod obligatoriu concomitent prin indicatoarele rutiere 1.14.1 și 1.14.2, astfel, reiese că drumurile cu declivitate pronunțată, nu pot fi se semnalizate doar printr-un singur indicator rutier şi anume 1.14.1, care indică doar pantă cu delicvență mare, după cum rezultă din certificatul nr. 69 din 07 iunie 2013, or pantă fără rampă nu există.

Consideră eronate şi constatările instanţei de apel precum că Bîrsî Vladimir, aflându-se la volanul autocarului de model „Mercedes 0350” cu numărul de înmatriculare COH 745 şi conducând aceasta unitate de transport în pantă, contrar pct. 55 alin. (2) ale Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009, nu a cedat trecerea autocamionului de model „MAN- 19422LS”, cu n/î CHAT 043, cu semiremorca de model „KOEGEL” cu numărul de înmatriculare CHAB 171, care se deplasa în rampă, tamponând astfel semiremorca acestui camion şi cauzându-i daune, deoarece, acesta constatare este eronată și contravine probelor prezente pe motiv că în dosar lipsesc probe ce ar confirma faptul că în locul unde s-a produs accidental rutier, trecerea concomitentă în sensuri opuse a doua vehicule este imposibilă.

La fel, indică că din cererea de chemare în judecată, procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 4360525295328787 din 15 decembrie 2009, procesul-verbal de cercetare la fața locului a locului accidentului și schema accidentului semnată de către intimatul, rezultă cu certitudine faptul că trecerea concomitentă în sensuri opuse a doua vehicule este posibilă, respectiv, Bîrsî Vladimir nu era obligat să cedeze trecerea autocamionului de model „MAN-19422LS”, cu n/î CHAT 043, cu semiremorca de model „KOEGEL” cu numărul de înmatriculare CHAB 171, care se deplasa în rampă. Afirmă că în baza procesului-verbal nr. 4360525295328787 din 15 decembrie 2009, Bîrsî Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea faptei contravenționale prevăzute de art. 242 alin. (1) Cod Contravențional și conform deciziei agentului constatator, care a fost adoptată la 15 decembrie 2009, la ora 17:45, lui Bîrsî Vladimir, i-a fost aplicată amendă în mărime de 40 u.c.

ce constituie 800 lei, iar prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 01 martie 2010, contestația lui Bîrsî Vladimir a fost admisă, fiind încetat procesul contravențional pornit la 15 decembrie 2009 în privința ultimului în baza art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, din motivul nulității procesului-verbal. Astfel, instanța de apel eronat a concluzionat precum că instanța de judecată, examinând contestația lui Bîrsî Vladimir, împotriva procesului-verbal nr. 4360525295328787 nu s-a expus asupra nevinovăției acestuia, deoarece, o dată ce este nul actul în baza căruia contravenientul a fost declarat vinovat, nu mai poate fi pusă în discuție vinovăția sau nevinovăția acestuia, or, conform prevederilor art. 461 Cod contravențional, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vre-un temei prevăzute la art. 445 și anume nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție, instanța încetează procesul contravențional în ședința de judecată.

De asemenea, indică că instanța de apel la emiterea deciziei eronat nu a stabilit raporturile juridice între părți, nu a stabilit felul de răspundere și anume contractuală sau delictuală, cât și nu a stabilit norma materială în temeiul căreia s-a încasat prejudicial material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Salcon-Transgrup” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Salcon-Transgrup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv NUMAI asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Salcon-Transgrup” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Salcon-Transgrup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Salcon- Transgrup”se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat