2ra-1249/15 — Încasarea restanţei salariale, prejudiciului material şi moral, precum şi a plăţii pentru locaţiunea mijlocului de transport

prima instanţă: G.Moscalciuc dosarul nr. 2ra-1249/15 instanţa de apel: N.Budăi, A.Pahopol, I.Muruianu ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de societatea cu răspundere limitată ,,Transrelief” şi Bîrca Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bîrca Mihail împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Transrelief”, intervenient accesoriu Mîrza Petru cu privire la încasarea restanţei salariale, prejudiciului material şi moral, precum şi a plăţii pentru locaţiunea mijlocului de transport, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 prin care s-au respins apelurile declarate de Bîrca Mihail şi societatea cu răspundere limitată ,,Transrelief ” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 iunie 2014, c o n s t a t ă La 15 ianuarie 2014 Bîrca Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Transrelief” cu privire la încasarea restanţei salariale, prejudiciului material şi moral, precum şi a plăţii pentru locaţiunea mijlocului de transport. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în anul 2011 s-a angajat în calitate de şofer la compania SRL „Transrelief”, la care a lucrat pînă la 03.11.2013. Menţionează că, a semnat cu SRL „Transrelief şi un contract de locaţiune al automobilului său de model Mercedes n/î OR BM 999, cu care transporta pasageri. În rezultatul înţelegerii cu administratorul de atunci al companiei SRL „Transrelief”, urma să primească un salariu lunar în sumă de 2400 lei, iar plata de chirie pentru folosirea automobilului în interesul companiei pentru anul 2011, a fost stabilită în sumă de 6000 lei lunar.

1 Aceste înţelegeri au funcţionat şi i s-a plătit salariul aproape regulat, precum şi plata pentru chiria automobilului pînă la începutul anului 2013, însă începînd cu anul 2013, deşi a lucrat fără nici o abatere nu a primit deloc salariul şi nici nu i s-a achitat plata lunară pentru chiria automobilului, care deja pentru anul 2013, era de 8000 lei lunar. Indică că în fiecare lună era dus cu vorba că sunt cheltuieli neprevăzute şi că achitările vor fi, însă nu i s-a achitat nici salariul şi nici plata pentru chiria automobilului. Menţionează că din luna noiembrie s-a schimbat proprietarul companiei SRL „Transrelief” şi noua administraţie nu a dorit continuarea raporturilor de muncă, comunicîndu-i că au procurat un automobil şi nu au nevoie de el.

Astfel, menţionează că, a fost nevoit să înceteze munca, ultima cursă efectuînd-o pe data de 03.11.2013, după care a cerut să i se facă achitările salariale şi de chirie a automobilului, însă a fost ignorat, motiv pentru care s-a adresat cu plîngere şi la Inspectoratul de Stat al Muncii, care a constatat mai multe abateri, inclusiv şi neplata salariului pe perioada indicată. Susţine reclamantul că, salariul stabilit era de 2400 lei, iar administratorul a indicat în acte suma salariului de 1100 lei, pentru a evita plăţile obligatorii faţă de stat şi a respecta prevederile hotărîrii Guvernului nr.165 din 09.03.2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

Solicită reclamantul, inclusiv prin cererea de concretizare, încasarea restanţei la plata salariului în mărime totală de 24 244,89 lei pentru perioada 01.01.2013- 03.11.2013; încasarea prejudiciului cauzat pentru reţinerea din vina pîrîtului a plăţii salariului în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere pînă în ziua pronunţării hotărîrii, calculat la ziua depunerii cererii de chemare în judecată în cuantum de 8 942,4 lei; încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei; încasarea restanţei la plata de chirie pentru folosirea automobilului de model Mercedes 518 n/î OR MB 999 în cuantum de 80 800 lei, pentru perioada 01.01.2013 - 03.11.2013; încasarea cheltuielilor de judecată dintre care 2424 lei cu titlu de taxă de stat, inclusiv cele de asistenţă juridică în cuantum de 6000 lei, iar în total 8424 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 martie 2014 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, Mîrza Petru, asociatul şi fondatorul SRL ,,Transrelief”. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 iunie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la SRL ,,Transrelief” în beneficiul lui Bîrca Mihail restanţa la plata salariului în mărime de 11 157, 14 lei, prejudiciul moral în mărime de 1 100 lei, restanţa la plata chiriei pentru folosirea automobilului de model ,,Mercedes Benz 518” cu numărul de înmatriculare OR MB 999 în mărime de 70 700 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 8 424 lei. În rest 2 cerinţele înaintate au fost respinse.

S-a încasat de la SRL ,,Transrelief” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 131, 71 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Bîrca Mihail şi societatea cu răspundere limitată ,,Transrelief ” au contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 s-au respins apelurile declarate de Bîrca Mihail şi SRL ,,Transrelief ” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 iunie 2014. La 30 martie 2015, SRL ,,Transrelief” a declarat recurs, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti în partea admiterii acţiunii şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată şi înaintată de o persoană neîmputernicită.

În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Indică că proprietarul automobilului de model Mercedes, cu numărul de înmatriculare OR BM 999, este Bîrca Ana – soţia intimatului Bîrca Mihail, motiv pentru care acesta nu era în drept să se adreseze în instanţă în lipsa unei cereri din partea proprietarului mijlocului de transport, fapt ce în opinia recurentului impune respingerea capătului de cerere privind încasarea restanţei la plata pentru chirie.

La fel, indică că instanţele de judecată, reţinînd că între Bîrca Mihail şi SRL,,Transrelief” a fost încheiat contractul de locaţiune a mijlocului de transport de model Mercedes 312 DKA, cu n/î OR MB 999, înmatriculat pe numele lui Bîrca Mihail, nu au ţinut cont că la materialele cauzei a fost anexat paşaportul tehnic în care este indicat un alt mijloc de transport - Mercedes 518 CDI, proprietara căruia este Bîrca Ana. De asemenea, suţine că intimatul n-a argumentat şi nici nu a prezentat nici o probă pertinentă care ar demonstra existenţa suferinţelor morale. A mai indicat recurentul că cheltuielile de judecată urmau a fi încasate în mărimea pretenţiilor admise de instanţă şi nu în mărimea solicitată de intimat.

La 10 aprilie 2015, cerere de recurs a declarat şi Bîrca Mihail, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţei şi deciziei instanţei de apel în partea respingerii cerinţelor din acţiune şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi au fost apreciate în mod arbitrar probele. Consideră că instanţele de judecată neîntemeiat au încasat salariul restant în cuantum de 1100 lei şi nu de 2400 lei, asta deşi fostul administrator al SRL,,Transrelief”- Mîrza Petru a confirmat că îi achita salariul în sume mult mai mari, pentru ce lucra cu program deplin.

3 Susţine că, instanţele de judecată, neîntemeiat au respins şi pretenţia privind încasarea prejudiciului cauzat prin reţinerea din vina pîrîtului a plăţii salariului în mărime de 0, 1% pentru fiecare zi de întîrziere, invocînd că în acest sens au fost interpretate eronat dispoziţiile art. 330 Codul muncii. Cu referire la cuantumul plăţilor pentru locaţiunea automobilului de model Mercedes 518 n/î OR MB 999, consideră că au fost apreciate arbitrar probele, indicînd că, în procesul examinării cauzei, cuantumul acestei plăţi nu a fost contestat nici de intimat, nici de intervenientul accesoriu. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către societatea cu răspundere limitată ,,Transrelief” şi Bîrca Mihail urmează a fi declarat inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către societatea cu răspundere limitată ,,Transrelief” şi Bîrca Mihail sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurenţi în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de societatea cu răspundere limitată ,,Transrelief” şi Bîrca Mihail ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către societatea cu răspundere limitată ,,Transrelief” şi Bîrca Mihail, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5