2ra-2111/15 — Declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile şi revocarea contractelor de donaţie

prima instanţă: R. Popescu-Balta dosarul nr. 2ra-2111/15 instanţa de apel: M.Guzun A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Ţîgan Marian, avocatul Russu Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţîgan Marian împotriva Angelei Prisecaru şi Nataliei Prisecaru cu privire la declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare şi revocarea contractelor de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 13 martie 2014 Ţîgan Marian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Angelei Prisecaru şi Nataliei Prisecaru şi a solicitat declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile, încheiate între Prisecaru Angela şi Prisecaru Natalia cu numerele de înregistrare 10255, 10257, 10263, 10359 din 19 noiembrie 2013 şi revocarea contractelor de donaţie a terenurilor agricole şi a casei de locuit cu terenul aferent cu numerele cadastrale 1020110116.01, 1020104147, 1020104068, 1020103130, 10210104067, 1020104148 la data de 22 februarie 2006,

cu numerele de înregistrare 477 şi 478 şi obligarea Angelei Prisecaru şi Nataliei Prisecaru de a-i restitui casa de locuit cu terenurile aferente şi terenurile agricole din extravilanul satului Ciobanovca raionul Anenii Noi cu numerele cadastrale 1020110116.01, 1020104147, 1020104068, 1020103130, 10210104067, 1020104148. Prin hotărîrea judecătoriei Anenii Noi din 02 februarie 2015 s-a respins acţiunea. Prima instanţă a constatat că, reclamantul nu a dovedit existenţa temeiurilor de nulitate sau de revocare a actelor juridice de înstrăinare (donaţie, vînzare-cumpărare) încheiate între Prisecaru Natalia ș i Prisecaru Angela. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Ţîgan Marian şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 30 iunie 2015 reprezentantul lui Ţîgan Marian, avocatul Russu Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a făcut o apreciere arbitrară a probelor, fără a lua în considerare probele prezentate de apelant. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul constată că recursul a fost depus în termen or, recurentul a luat cunoș tinţă de decizia contestată la data de 9.06.2015 (f.d. 150 verso), iar recursul a fost declarat la data de 30.06.2015 (f.d. 151). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a făcut o apreciere arbitrară a probelor, fără a lua în considerare probele prezentate de apelant nu pot fi reţinute 2 în contextul în care instanţa de recurs nu a constatat în speţă o apreciere abuzivă a probelor de instanţele inferioare cu devieri de la rigorile art. 130 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul lui Ţîgan Marian, avocatul Russu Natalia nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Ţîgan Marian, avocatul Russu Natalia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul lui Ţîgan Marian, avocatul Russu Natalia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3