- Dosarul nr.
- 2ri-291/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 4 noiembrie 2015
- Părțile
- SRL Ilinstal, în proces de insolvabilitate vs SRL Arhiconi Grup
- Pe scurt
- Poprirea şi vînzarea dreptului litigios sau cesiunea creanţei
2ri-291/15 — Încasarea datoriei
prima instanţă: M. Moraru dosarul nr: 2ri-291/15 DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Vladimir Timofti Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Arhiconi Grup” în pricina civilă la cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Ilinstal” cu privire la validarea popririi şi încasarea datoriei de la Societatea cu Răspundere Limitată „Arhiconi Grup” împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015, prin care a fost admisă cererea Societăţii cu Răspundere Limitată „Ilinstal” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Arhiconi Grup” cu privire la validarea popririi şi încasarea datoriei constată: Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 05 februarie 2011, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Ilinstal”, cu desemnarea în calitate de administrator al insolvabilităţii Anatolie Nacu.
La 30 aprilie 2015, administratorul insolvabilităţii al SRL „Ilinstal”, Dionisie Palade a depus sesizare în instanţa de insolvabilitate împotriva terţului poprit SRL „Arhiconi Grup” cu privire la validarea popririi. În motivarea cererii a indicat că la 19 august 2009, debitorul insolvabil, întru executarea obligaţiunilor contractuale a transferat prin virament către SRL „Arhiconi Grup” prima rată bănească în mărime de 8000 euro, ce era echivalentul a 126526, 40 lei. La rândul său, SRL „Arhiconi Grup” urma să asambleze şi predea în proprietatea SRL „Ilinstal”, casă din lemn, fapt neexecutat până în prezent. În astfel de circumstanţe, SRL „Arhiconi Grup” a acumulat o datorie faţă de SRL „Ilinstal” în mărime de 126526, 40 lei.
Totodată, invocă că pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare SRL „Arhiconi Grup” urmează să achite în contul SRL „Ilinstal” o dobândă de întârziere în mărime de 13314, 74 lei. Susţine că la 26 ianuarie 2015, SRL „Ilinstal” a expediat în adresa SRL „Arhiconi Grup”, o somaţie pe care a recepţionat-o la 28 ianuarie 2015, potrivit 1 căreia i-a comunicat că ca urmare a somaţiei date, SRL „Arhiconi Grup” devine terţ poprit şi astfel administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Ilinstal” în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) al Legii insolvabilităţii dispune interdicţie terţului poprit de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii suma de 126526, 40 lei, declarându-le indisponibilizate, solicitând în termen de 5 zile de la comunicarea popririi achitarea datoriei pe conturile de acumulare a administratorului.
Solicită validarea popririi pe suma datoriei în mărime de 139841, 14 lei şi încasarea de la terţul poprit SRL „Arhiconi Grup” în folosul SRL „Ilinstal” a datoriei în mărime de 139841, 14 lei. Prin hotărârea Curţii e Apel Chişinău din 08 iunie 2015 a fost admisă cererea SRL „Ilinstal” cu privire la validarea popririi faţă de SRL „Arhiconi Grup”, validată poprirea instituită de administratorul insolvabilităţii şi încasat de la SRL „Arhiconi Grup” în beneficiul SRL „Ilinstal”, datoria în mărime de 126526, 40 lei şi dobânda de întârziere în mărime de 13314, 74 lei. La 12 iunie 2015, SRL „Arhiconi Grup” a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii menţionate, solicitând casarea integrală a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de validare a popririi să fie respinsă.
La 24 septembrie 2015, reprezentantul SRL „Arhiconi Grup”, avocatul Dorel Rusu a depus cerere de recurs motivat împotriva hotărârii menţionate, solicitând casarea integrală a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie desfiinţată poprirea în baza căreia s-a dispus încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere de la terţul poprit şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi tardivă. În motivarea recursului a indicat că cererea de validare a popririi sau copia acesteia nu i-a fost înaintată, iar în cadrul şedinţei s-a prezentat pentru examinarea cererii de chemare în judecată. Totodată, nu s-a emis nicio încheiere de conexare a cererii de chemare în judecată şi a cererii de validare a popririi.
Susţine că intimatul a acţionat cu rea-credinţă la înaintarea cererii de chemare în judecată, nu a anexat toate materialele şi probele pe care le deţine, inclusiv înscrisuri. A făcut trimitere doar la prevederile legale, care se bazează pe art. 8, 514, 572, 666 Cod civil, fără a ţine cont de prevederile art. 210 alin. (1) Cod civil, care prevede expres că „trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice”.
Astfel, la pretenţia expediată de intimat la 05 august 2013, conform avizului de recepţie (cu data de ieşire de 20 iulie 2013 - diferenţa de 15 zile) şi recepţionată la 06 august 2013, a expediat imediat la 09 august 2013 un răspuns în format electronic în care a anexat actul din 05 octombrie 2009 de predare-primire a setului de casă şi a setului de saună conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. AG-19/08-01 din 19 septembrie 2009. Relatează că instanţa de apel a considerat că obligaţiile contractuale nu au fost îndeplinite de către vânzător şi a reţinut în mod independent faptul că Actul de predare-primire din 05 octombrie 2009 este semnat de o persoană necunoscută, ceea ce este total nefondat, deoarece semnăturile cumpărătorului de pe Actul în cauză şi de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. AG-19/08-01 din 19 septembrie 2009 sunt 2 perfect identice, iar intimatul nu a demonstrat prin probe că semnăturile aplicate atât pe Act cât şi pe contract nu sunt identice.
Susţine că prin actul dat a transmis iar intimatul a primit marfa care reprezintă set de casă prefabricat şi set de saună. Totodată, prin semnarea actului, intimatul a confirmat îndeplinirea condiţiilor contractului de către recurent, conform contractului de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 2009 şi absenţa unor pretenţii faţă de vânzător în privinţa calităţii, cantităţii şi termenului de livrare a mărfii. Indică că intimatul şi-a îndeplinit doar parţial obligaţia de plată şi a achitat doar prima etapă, de 8000 de euro, conform ordinului de plată nr. 54 din 19 august 2009, iar la momentul de faţă intimatul are o datorie de 2000 euro. Consideră că înfiinţarea popririi este neîntemeiată, deoarece a prezentat probe şi anume Actul de predare-primire din 05 octombrie 2009, care demonstrează că anume intimatul are o datorie faţă de SRL „Arhiconi Grup” şi nu invers.
La fel, consideră că instanţa nu a luat în calcul şi termenul de prescripţie, întrucât marfa a fost livrată în anul 2009, iar acţiunea a fost înaintată în anul 2014. Menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că nu au fost respectate cerinţele de înfiinţare a popririi, deoarece la baza acesteia a stat neadmiterea drept probă a Actului de predare-primire din 05 octombrie 2009 care demonstra faptul recepţionării bunurilor de către intimat. Mai mult ca atât, poprirea a fost înfiinţată asupra unor sume ce reprezintă valoarea bunurilor care se află în proprietatea intimatului până în prezent, încă din data de 05 octombrie 2009. Solicită casarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015 cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie desfiinţată poprirea şi respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată şi tardivă.
Conform cu art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 iunie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis din alte considerente decât cele invocate, cu casarea hotărârii contestate şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.
Din actele cauzei rezultă cu certitudine că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 05 februarie 2011, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Ilinstal”.(f. d. 10 – 11). Este cert şi faptul că la 30 aprilie 2015, administratorul insolvabilităţii, Dionisie Palade a sesizat instanţa de insolvabilitate solicitând validarea popririi cu 3 privire la încasarea din contul terţului poprit SRL „Arhiconi Grup” suma de 139841, 14 lei, în care a indicat că la 26 ianuarie 2015 a expediat în adresa SRL „Arhiconi Grup” o somaţie, recepţionată la 28 ianuarie 2015, potrivit căreia i-a comunicat că urmare a somaţiei date, SRL „Arhiconi Grup” devine terţ poprit, acordându-i 5 zile pentru achitarea datoriei (f. d. 79 – 80). Instanţa de insolvabilitate prin hotărârea din 08 iunie 2015 a admis cererea SRL „Ilinstal” cu privire la validarea popririi faţă de SRL „Arhiconi Grup”, a validat poprirea instituită de administratorul insolvabilităţii şi a încasat de la SRL „Arhiconi Grup” în beneficiul SRL „Ilinstal”, datoria în mărime de 126526, 40 lei şi dobânda de întârziere în mărime de 13314, 74 lei (f. d. 85 – 87). Instanţa de recurs, analizând materialele anexate la dosar în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios,
ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţa de insolvabilitate a fost emisă fără a fi dată o apreciere corespunzătoare cererii supuse examinării în raport cu circumstanţele pricinii şi prevederilor legale aplicabile la caz. Aşadar, în conformitate cu art. 126 alin. (1), (2), (5) şi (9) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sânt datorate debitorului ori sânt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului. În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.
Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi. Ca urmare, în interpretarea corectă a normelor suscitate, care reglementează poprirea, este de înţeles că administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, dacă acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi.
La caz, însă, se constată că instanţa de insolvabilitate a trecut peste aceste reglementări şi, soluţionând cauza nu a luat în consideraţie că, deşi însuşi administratorul insolvabilităţii SRL „Ilinstal” indică în sesizarea depusă în instanţa de insolvabilitate cu privire la validarea popririi faţă de terţul poprit SRL „Arhiconi Grup” că somaţia, prin care a solicitat achitarea datoriei pe conturile de acumulare a administratorului în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, a fost expediată în 4 adresa ultimului la 26 ianuarie 2015, fiind recepţionată la 28 ianuarie 2015, administratorul insolvabilităţii SRL „Ilinstal” a depus în instanţa de insolvabilitate sesizarea cu privire la validarea popririi faţă de terţul poprit SRL „Arhiconi Grup” la 30 aprilie 2015 (f. d. 79-80).
Or, deşi partea nu a invocat aceste circumstanţe în şedinţa de judecată, instanţa de insolvabilitate trebuia să verifice respectarea termenului de sesizare a instanţei de insolvabilitate de către administratorul insolvabilităţii, conform prevederilor art. 126 alin. (9) din Legea insolvabilităţii, acesta fiind un termen procedural. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de insolvabilitate nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.
Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa hotărârea instanţei de insolvabilitate şi a remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău ca instanţă de insolvabilitate. La rejudecare, instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând chestiunea supusă examinării, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Arhiconi Grup”.
Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015, prin care a fost admisă cererea Societăţii cu Răspundere Limitată „Ilinstal” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Arhiconi Grup” cu privire la validarea popririi şi încasarea datoriei, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Vladimir Timofti Ala Cobăneanu 5