2ra-2278/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă – I. Bulhac dosarul nr.2ra-2278/15 instanţa de apel – D. Manole, V. Negru, E. Fistican ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/183, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privaţizate 54/183, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului împotriva lui Bursuc Iulian, Bursuc Andrei, Bursuc Eduard cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/183 şi s-a admis apelul declarat de Bursuc Eduard, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere integrală a acţiunii, c o n s t a t ă La 15 ianuarie 2014 Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/183 (APLP- 54/183), intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bursuc Iulian, Bursuc Andrei, Bursuc Eduard cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale în sumă de 40614, 74 lei şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contului personal deschis la APLP 54/183 pe numele pîrîţilor Bursuc Iulian, Bursuc Andrei şi Bursuc Eduard, S.A. „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică.

Pîrîţii nu au achitat serviciile prestate astfel, la data de 30 ianuarie 2008-30 august 2013, datoria acestora faţă de reclamant constituie suma de 40614, 74 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informația despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Indică reclamantul că în conformitate cu art. 671 alin. (2) lit. a) Cod Civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fară respectarea procedurii de soluţionare pe cale extrajudiciară a litigiului, mai mult, necătînd la acest fapt, pîrîţii au fost informaţi lunar prin intermediul facturii şi a reclamaţiei, însă aceştia nu şi-au executat obligaţiile sale pînă la data depunerii acţiunii în instanţă.

Susţine APLP 54/183 că, în prezent, Gestionarul Fondului Locativ şi S.A. „Termocom” în procedura planului se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza rău- platnicilor, dintre care fac parte şi Bursuc Iulian, Bursuc Andrei şi Bursuc Eduard. Cere reclamantul încasarea în mod solidar de la Bursuc Iulian, Bursuc Andrei şi Bursuc Eduard a datoriei pentru energia termică în sumă de 40614, 74 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 noiembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat în mod solidar de la Bursuc Iulian, Bursuc Andrei şi Bursuc Eduard în beneficiul APLP 54/183 suma de 20918,61 lei, datorie pentru serviciile agentului termic, inclusiv apă caldă şi cheltuieli de judecată, în total suma de 21546,16 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către APLP 54/183, s-a admis apelul declarat de Bursuc Eduard şi a fost casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 noiembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere integrală a acţiunii. La 27 iulie 2015 APLP 54/183 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi nu a supus controlului temeinicia argumentelor şi probelor prezentate.

Indică recurentul că intimaţii au achitat parţial pentru energia termică, inclusiv şi prin achitările efectuate în afara sezonului de încălzire cînd energia termică nu era livrată, fără a specifica pentru care perioadă este stinsă datoria. Recurentul reiterează că instanţa urma să i-a în consideraţie şi faptul că în conformitate cu art. 700 alin. (3) Cod civil, datoria a fost recunoscută integral de intimaţi în conformitate cu achitările efectuate ce depăşesc sumele calculate, respectiv cererea de chemare în judecată nu este tardivă. Mai indică recurentul că deoarece intimaţii nu au indicat pentru care perioadă achită, cu menţiunile înscrise în facturile de plată, dreptul de a alege prestaţia revine celeilalte părţi - APLP 54/183, din care motive consideră că intimaţii au achitat datoria cu termenul de prescripție omis.

Or, intimații nu au prezentat probe concludente şi pertinente ce confirmă deconectarea apartamentului de la energia termică din 06 decembrie 2005 conform Anexei nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de APLP 54/183 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de APLP 54/183 asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de APLP 54/183 ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/183 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat