2ra-1518/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-1518/15 Prima instanţă: Ig. Mînăscurtă Instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut şi E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 împotriva lui Luchin Anatolie, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului, privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Luchin Anatolie, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 25 aprilie 2014, fiind pronunţată o nouă hotărîre. ACONSTATAT: La 28 noiembrie 2013, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Luchin Anatolie, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului, privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contului personal deschis la Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 pe numele lui Luchin Anatolie, Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. La 01 martie 2013, datoria lui Luchin Anatolie pentru serviciile prestate constituia suma de 10108,97 lei.

Reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 a mai precizat că conform art. 10, 17, 18 al Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 1 2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile comunal-locative , inclusiv consumul de energie termică. Susţine reclamanta că potrivit reglementărilor Codului Civil este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, însă, necătînd la acest fapt, Luchin Anatolie a fost informat lunar despre existenţa datoriei prin intermediul facturii pentru serviciile prestate de către Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183.

A mai invocat reclamanta că în prezent, Gestionarul Fondului Locativ şi Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului, se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, din categoria cărora face parte şi Luchin Anatolie. La 13 februarie 2014, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor (f.d. 34). Solicită Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 încasarea din contul lui Luchin Anatolie în beneficiul Asociaţiei datoria în sumă de 10058,97 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 25 aprilie 2014, acţiunea depusă de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 a fost admisă parţial.

S-a dispus încasarea din contul lui Luchin Anatolie în beneficiul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 datoria de 8877,55 lei pentru energia termică pe perioada 01 august 2007 – 01 martie 2013 şi cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în mărime de 270 lei. În rest, acţiunea depusă de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de Luchin Anatolie, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 25 aprilie 2014, fiind pronunţată o nouă hotărîre prin care a fost admisă parţial acţiunea depusă de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183.

S-a dispus încasarea din contul lui Luchin Anatolie în beneficiul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 datoria în sumă de 2218,63 lei pentru energia termică livrată în perioada 01 martie 2010 – 01 martie 2013 şi cheltuielile de judecată în sumă de 212 lei. În rest, acţiunea depusă de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, a fost respinsă. La 30 aprilie 2015 Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

2 Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 27 februarie 2015 (f.d. 136), fiind recepţionată de către recurent la 05 martie 2015 (f.d. 145), iar recursul a fost declarat la 30 aprilie 2015. Prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. La 21 mai 2015 în adresa intimatului Luchin Anatolie a fost expediată copia recursului, însă pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4