2ra-2617/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: A.Miron (Judecătoria Rîșcani, mun. Chişinău) dosarul nr.2ra-2617/15 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrca, E.Clim (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Serghei Craiu în interesele recurentului Belocosov Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SAR „Donaris Group” SA către Belocosov Anatolie privind încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Serghei Craiu în interesele lui Belocosov Anatolie, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 03 martie 2014, c o n s t a t ă: La 17 octombrie 2013 SAR ”Donaris Grup” SA a înaintat cerere de chemare în judecată către Belocosov Anatolie privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la data de 09.12.2011 între SAR ”Donaris Grup” SA în calitate de asigurător şi Biroul Asociat de Avocaţi ”Volghin CO” în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport-casco nr. CSK 2011-30-0087 prin care a fost asigurat automobilul ”Renault Scenic” anul producerii 2001, număr de înregistrare C GU 972 contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie.

La data de 13.02.2012, în mun. Chişinău s-a produs accidentul rutier în urma căruia automobilul de model ”Land Rover” cu număr de înregistrare K TB 444, condus de către Belocosov Anatolie, anul naşterii 1966, a tamponat automobilul de model ”Renault Scenic” număr de înmatriculare C GU 972, condus de către Volghin Roman. În corespundere cu procesul-verbal cu privire la contravenţie din 13.02.2012, vinovat de comiterea accidentului rutier sus-indicat a fost recunoscut Belocosov Anatolie, care la rîndul său deţinea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de CA ”Klassika Asigurări” BL nr.0017332 valabilă la momentul producerii accidentului rutier. Conform Dispoziţiei nr.CSK-12/0510 din 11.04.2012, a fost recunoscut evenimentul produs drept caz asigurat, dauna constituind 37 996,33 lei.

Astfel, SAR ”Donaris Grup” SA a virat la contul unităţii de specialitate de reparaţia a autovehiculelor ”East Auto Lada” SRL, suma despăgubirii în mărime de 37 441,33 lei pentru asiguratul BAA ”Volghin Co”, iar la contul BAA ”Volghin Co” suma de 555 lei. Drept urmare SAR ”Donaris Grup” SA s-a adresat către CA ”Klassika Asigurări”, cu solicitarea recuperării sumei prejudiciului în limita răspunderii sale solicitînd achitarea sumei de 22 226,34 lei, fapt care a fost efectuat de către asigurator. De asemenea, la 19.04.2013 prin reclamaţia nr.817/13 SAR ”Donaris Group” SA a solicitat de la Belocosov Anatolie achitarea diferenţei în mărime de 15 769,99 lei, însă nu a primit nici un răspuns la solicitarea respectivă Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03.03.2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă, cu dispunerea încasării de la Belocosov Anatolie în beneficiul SAR ”Donaris Grup” SA, prejudiciul material în sumă de 15 769,99 lei, taxa de stat în sumă de 473,09 lei şi cheltuieli cu privire la asistenţa juridică în sumă de 2 250,00 lei. Împotriva acestei hotărîri, la data de 31.07.2014, Belocosov Anatolie, prin intermediul avocatului Serghei Craiu, a declarat apel solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care acțiunea să fie respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015 s-a respins apelul declarat de către avocatul Serghei Craiu în interesele lui Belocosov Anatolie, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 03 martie 2014. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, potrivit prevederilor art.1301 CC, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. Potrivit art.16 alin.(1) al Legii cu privire la asigurări nr.407 din 21.12.2006, în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în temeiul legii faţă de terţe persoane păgubite şi pentru cheltuielile suportate de asigurat în proces civil, iar potrivit prevederilor art. 5 alin.(2) al aceleiaşi legi, în asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, condiţiile şi modul lor de 2 implementare se stabilesc prin lege.

Potrivit art. 22 alin. (11) din Legea nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, dacă, la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de autovehicul, posesorul unor astfel de bunuri va fi despăgubit în temeiul acelui contract.

Totodată, potrivit art. 1329 alin.(l) CC, asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel, iar potrivit prevederilor indicate la pct. 44 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce decurg din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, despăgubirea de asigurare achitată de asigurător pentru avarierea bunului trebuie să fie egală valorii părţilor componente sau a pieselor care urmează a fi înlocuite, determinate prin deducerea uzurii din costul lor la momentul producerii accidentului.

Diferenţa de cost, rezultată din preţul pieselor şi materialelor pînă la momentul accidentului și cel după producerea lui, va fi achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului. Circumstanţa enunţată este conformă principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, prevăzut de art. 14 alin.(l) CC. Respectiv, instanţa de apel a conchis că în urma prevederilor legislaţiei în vigoare, asigurătorul ce a acoperit prejudiciul conform contractului de asigurare benevolă (în speţă SAR ”Donaris Grup” SA), este în drept să adreseze o acţiune de preluare a riscului asiguratului împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto şi/sau persoanei vinovate de producerea accidentului rutier privind încasarea sumei achitate, care nu va depăşi limitele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 414-XVI din 22.12.2006.

În aceste împrejurări, instanța de apel a invocat că este apreciată ca întemeiată şi concluzia primei instanţe cu privire la necesitatea încasării de la Belocosov Anatolie în beneficiul SAR ”Donaris Grup” SA, a prejudiciul material în sumă de 15 769,99 lei şi respectiv neîntemeiat argumentul cererii de apel cu privire la faptul că prima instanţă neîntemeiat a dispus încasarea sumei de la Belocosov Anatolie în circumstanţele în care la momentul producerii accidentului, acesta deţinea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de CA ”Klassika Asigurări” şi care avea obligaţia de a acoperi toate daunele, or, precum a fost stabilit în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, după plata despăgubirii de asigurare 3 conform contractului CASCO, păgubitul a cedat dreptul de creanţă faţă de delicvent către SAR ”Donaris Group” SA, iar ca urmare ultimul a subrogat în drepturi pe asiguratul său BAA ”Volghin CO” şi în temeiul despăgubirii achitate şi prevederilor legislaţiei în vigoare, este în drept de a formula pretenţii faţă de responsabilul de producerea pagubei (în speţă Belocosov Anatolie), ori către asigurătorul de RCA la care acesta s-a asigurat de răspunderea civilă (în speţă CA ”Klassika Asigurări”).

La 01 septembrie 2015, avocatul Craiu Serghei în interesele recurentului Belocosov Anatolie a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Se mai invocă în recurs că, instanțele judecătorești au interpretat eronat dispozițiile Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006, și anume art.28 alin.(31), au ajuns la concluzii pripite prin prisma art.6 Cod Civil și au omis să se expună asupra cronologiei evenimentelor ce țin de circumstanțele concrete ale pricinii în raport cu modificările aduse Legii nr.414 din 22.12.2006. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Craiu Serghei în interesele recurentului Belocosov Anatolie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Craiu Serghei în interesele recurentului Belocosov Anatolie, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate 4 atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Craiu Serghei în interesele recurentului Belocosov Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Craiu Serghei în interesele recurentului Belocosov Anatolie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5