2ra-2211/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Papuha nr. 2ra-2211/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican DECIZIE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acţiuni împotriva lui Serghei Vutcariov cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Serghei Vutcariov, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 24 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 12 august 2013, SAR „Donaris Group” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Vutcariov cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a invocat că la 18 martie 2011, între SAR „Donaris Group” SA, în calitate de asigurător şi Marcel Vremea, în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco cu nr. CSK 2012-04-0022, prin care a fost asigurat automobilul de model Opel Insignia anul producerii 2010, număr de înregistrare KAH 789, contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie.

Susţine că la 24 mai 2012, orele 14:40, în mun. Chişinău s-a produs accident rutier în rezultatul căruia automobilul de model Peugeot cu număr de înregistrare CWR 304, condus de către Serghei Vutcariov a tamponat automobilul de model Opel Insignia număr de înregistrare KAH 789, condus de Marcel Vremea. 1 Menţionează că conform procesului - verbal cu privire la contravenţie din 24 mai 2012, vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Serghei Vutcariov, fiind-i aplicată o sancţune sub formă de amendă în mărime de 1000 lei în temeiul prevederilor art. 242 alin. (l) Cod contravenţional.

Indică că la momentul accidentului rutier, posesorul automobilului de model Peugeot cu număr de înregistrare CWR 304 deţinea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de CA „Transelit” SRL cu nr. AK 0127321, valabilă pentru 10 noiembrie 2011 – 09 noiembrie 2012. Relatează că în consecinţă, de către SAR „Donaris Group” SA a fost pornit dosarul de daune nr. 1198/12 din 25 mai 2012. De asemenea, a fost întocmit proces - verbal de constatare a pagubelor semnat de părţile implicate, precum şi de reprezentantul CA „Transelit” SRL. Indică că urmare a examinării dosarului de daune s-a constatat cazul asigurat, fiind stabilit că despăgubirea de asigurare a autovehiculului avariat Opel Insignia cu n/î KAH 789 constituie suma de 26976,15 lei, calculată în conformitate cu calculele efectuate de SRL „East Auto Lada”.

Menţionează că potrivit dispoziţiei nr. CSK-12/0977 din 06 iulie 2012 a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitarea despăgubirii de asigurare în sumă de 26976,15 lei, care a fost virată la contul SRL „East Auto Lada”, pentru asiguratul Marcel Vremea fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 3146 din 17 iulie 2012. Remarcă că anul producerii automobilului de model Opel Insignia cu numărul de înmatriculare KAH 789 este anul 2010, iar accidentul a avut loc la 25 mai 2012, astfel, uzura aplicabilă pieselor înlocuite este de 15 % (pentru doi ani de exploatare a autovehiculului), fapt reglementat de Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare din 03 aprilie 2008 nr. 13/1 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule.

Susţine că dauna totală constituie 26976,15 lei dintre care piesele - 16307,74 lei (16307,74 - 15% = 13861,58 lei), prin urmare asigurătorul de răspundere civilă auto, CA „Transelit” SRL urmează să plătească păgubitului, iar în cazul dat celui ce a subrogat în drepturi pe păgubit suma de 24529,98 lei, iar uzura aplicabilă pieselor noi în valoare de 2446,17 lei urmează a fi încasată de la Serghei Vutcariov. Indică că CA „Transelit” SA şi-a onorat pe deplin obligaţiunile contractuale. Relatează că la 27 septembrie 2012, prin reclamaţia nr. 1714, a solicitat de la Serghei Vutcariov achitarea sumei datorate, însă nu a primit nici un răspuns.

Invocă şi prevederile pct. 44 din Hotărârea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce decurg din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care stipulează că despăgubirea de asigurare achitată de asigurător pentru avarierea bunului trebuie să fie egală valorii părţilor componente sau a pieselor care urmează a fi înlocuite, determinate prin deducerea uzurii din costul lor la momentul producerii accidentului. Diferenţa de cost, rezultată 2 din preţul pieselor şi materialelor până la momentul accidentului şi cel după producerea lui, va fi achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului.

Susţine că asigurătorul ce a acoperit prejudiciul conform contractului de asigurare benevolă este în drept să adreseze o acţiune de preluare a riscului asiguratului împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto şi/sau persoanei vinovate de producerea accidentului rutier privind încasarea sumei achitate, care nu va depăşi limitele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166-167 CPC, art. 19, 21, 22, 23, 24, 36 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, art. 14, 1328, 1329, 1410, 1416 Cod civil. Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la Serghei Vutcariov în folosul SAR „Donaris Group” SA suma de 2446,17 lei cu titlu de prejudiciu material, precum şi toate cheltuielile de judecată suportate în legătură cu intentarea procesului şi anume 950 lei serviciile juridice şi 270 lei taxa de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 iunie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat de la Serghei Vutcarov în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în sumă de 2446,17 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la înaintarea acţiunii în sumă de 270 lei, cheltuielile de acordare a asistenţei juridice în sumă de 950 lei, iar în total suma de 3666,17 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 a fost admis apelul declarat de Serghei Vutcariov, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă integral. La 08 iunie 2015, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel reţinând faptul că legea nu identifică obligaţia intimatului Serghei Vutcariov de a repara prejudiciul pretins de către SAR „Donaris Group” SA, nu a ţinut cont că norma juridică care interzice asigurătorilor de bunuri să solicite diferenţa despăgubirii de asigurare de la persoana răspunzătoare de accident, a intrat în vigoare la 20 iulie 2012, fiind introdusă prin Legea cu nr. 94 din 26 aprilie 2012 pentru modificare şi completarea unor acte legislative.

Pe când în speţă, raporturile juridice sunt guvernate de legea contractului RCA, adică legea în vigoare la momentul încheierii contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto de către Serghei Vutcariov şi CIA „Transelit” SA la 10 noiembrie 2011. La fel şi accidentul rutier cât şi subrogarea nemijlocită a avut loc până la intrarea în vigoare a noilor modificări legislative, adică la 24 mai 2012 şi respectiv, la 17 iulie 2012. Consideră că instanţa de apel nu s-a expus asupra aplicabilităţii normei juridice în timp, or, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) Cod civil, se stabileşte că legea civilă nu are caracter retroactiv, iar alin. (4) al aceluiaşi articol 3 stabileşte că în cazul situaţiile juridice în curs de realizare (precum sunt cele în materia contractelor de asigurare) la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.

Remarcă că la caz, nu au fost aplicate prevederilor art. 6 alin. (4) Cod civil, care este excepţie de la principiul aplicării imediate a legii civile.

Face recurentul referire şi la prevederile Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 11 din 16 decembrie 2013 cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto, în care se menţionează că practica judecătorească a fost orientată la aplicare corectă a prevederilor art. 28 alin. (31) al Legii nr. 414 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, exceptând răspunderea civilă persoanei răspunzătoare de producerea accidentului rutier în partea neacoperită prin despăgubirea achitată de compania de asigurare care avea încheiat contrat de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, lăsând această diferenţă pe seama companiei de asigurare care avea încheiat contract de asigurare facultativă de bunuri cu persoana păgubită.

Afirmă că instanţa de apel nu a reţinut însă că această tălmăcire de lege la fel urmează a fi aplicată prin prisma regulilor de aplicare a legii civile în timp. Or, interpretarea respectivă a fost dată după intrarea noilor modificări la Legea nr. 414 şi se referă exclusiv la textul legii în redacţie nouă şi nu la situaţie aplicabilă speţei date. Mai notează că noua Hotărâre explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 11 din 16 decembrie 2013, reglementează anumite raporturi posibile a fi stabilite între părţi, ţinând cont de noile reglementări legislative, explicaţii care nu sunt aplicabile situaţiilor existente anterior şi modificate pe parcurs. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 23 aprilie 2015, careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

4 Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva lui Serghei Vutcariov Societatea pe Acţiuni „Donaris Group” a solicitat încasarea sumei de 2446,17 lei cu titlu de prejudiciu material, ce constituie daunele excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, formate din uzura autovehiculului ca urmare a producerii accidentului rutier. Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă a constatat temeinicia ei şi, admiţând-o a încasat de la Serghei Vutcarov în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în sumă de 2446,17 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la înaintarea acţiunii în sumă de 270 lei, cheltuielile de acordare a asistenţei juridice în sumă de 950 lei, iar în total suma de 3666,17 lei.

Judecând apelul declarat de Serghei Vutcariov, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe, astfel că, casând integral hotărârea primei instanţe a pronunţat o nouă hotărâre, prin care acţiunea înaintată de SAR „Donaris Group” SA, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a făcut referire la prevederile art. 28 alin. (31) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, indicând că în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asiguratorul conform prevederilor art. 22 alin. (13), eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea de bunuri şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării de bunuri, fără a fi recuperată de la asigurat (persoana răspunzătoare de accident), dacă despăgubire plătită din asigurarea de bunuri nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii prevăzută la art. 14 alin. (2) al aceleași legi, astfel, specificând că Serghei Vutcariov, nu este obligat să suporte diferenţa de despăgubire dintre asigurarea de bunuri şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.

Instanţa de recurs constată că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz. Astfel, în speţă s-a constatat cu certitudine că la 24 mai 2012, în mun. Chişinău bd. Renaşterii, a avut loc un accident rutier cu implicarea automobilelor de model Peugeot n/î CWR 304, condus de Serghei Vutcariov şi automobilul de model Opel Insignia, n/î KAH 789, condus de Marcel Vremea.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenţie seria şi nr. MAI 01664017 din 24 mai 2012, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Serghei Vutcariov (f. d. 28). La fel, s-a mai stabilit că la momentul producerii accidentului rutier, automobilul de model Peugeot Ranch, condus de Serghei Vutcariov, deţinea poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA) seria AK şi nr. 0127321, eliberată de CA „Transelit” SA la 10 noiembrie 2011 (f. d. 27). Este cert şi faptul că la 25 mai 2012 Marcel Vremea a depus la SAR „Donaris Group” SA (f. d. 7 – 8) declaraţia de daune nr. 1198/12, care în aceeaşi zi a fost 5 examinată de SAR „Donaris Group” SA, ca urmare fiind întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. 1198/12, conform căruia s-a stabilit că în urma accidentului rutier din 24 mai 2012, la automobilul de model Opel Insignia, cu n/î KAM 789 au fost deteriorate bara de protecţie spate, panou uşă, aripa stângă spate, capac port bagaj, amplificator bară spate, indicator bară spate, spoiler bară spate, bara 7, număr de înmatriculare plus plăcuța, fixator capac aplicaţie locat port bagaj, iluminare, felinar (f. d. 9 – 10). La 31 mai 2012, SAR „Donaris Group” SA a întocmit un nou proces-verbal de constatare a pagubelor, potrivit căruia s-a stabilit că, în urma accidentului rutier din 24 mai 2012,

la automobilul de model Opel Insignia cu n/î KAM 789 au fost deteriorate următoarele piese: paros felinar, panou uşa spate exterior, panou uşa spate interior, balama capac portbagaj, toba de eşapament, fixator a tobei de eşapament, fixator panou, spoiler bară spate, grila, aplicaţie grilă, amplificator bară, aplicaţie bară plastic (f. d. 11 – 12). Potrivit devizului calculului costului reparaţiei autovehiculului avariat, compania de asigurări a stabilit despăgubirea de asigurare pentru Marcel Vremea la suma de 26976, 15 lei (f. d. 13). Prin dispoziţia nr. CSK – 12/0977 din 06 iulie 2012 cu privire la despăgubirea de asigurare conform poliţei de asigurare seria CSK nr. 2012-04-0022, în vederea executării obligaţiunilor conform poliţei de asigurare ceria CSK nr. 20112-04-0022, dosarul de daune nr. 1198/12 din 25 mai 2012 privind cazul asigurat din 24 mai 2012 şi conform devizului costului reparației autovehiculului avariat din 06 iulie 2012, a fost recunoscut evenimentul produs şi descris în procesul-verbal drept caz asigurat în conformitate cu care suma despăgubirii de asigurare către plată constituie suma de 26976, 15 lei, care a fost virată la contul SRL „East Auto Lada” (f. d. 6). La 17 iulie 2012, conform ordinului de plată nr. 3146 SAR „Donaris Group” SA a transferat suma de 26976, 15 lei pe contul SRL „East Auto Lada” cu destinaţia de plată pentru reparaţia auto,

conform dispoziţiei de plată nr. CSK – 12/0977 din 06 iulie 2012 şi facturii nr. JB1029352 din 23 iunie 2012 (f. d. 19). Potrivit art. 2 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, cu ulterioarele modificări şi completări, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este contractul de asigurare, probat prin poliţa de asigurare RCA şi/sau certificat de asigurare „Carte Verde”, prin care un asigurător licenţiat, în condiţiile prezentei legi, să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare Conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează nemijlocit prin încheierea de contract de asigurare între posesorul de autovehicul şi asigurătorul autorizat să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

6 Instanţa de recurs reţine şi faptul că art. 24 din legea menţionată prevede că valoarea autovehiculului din data producerii accidentului se determină prin scăderea uzurii din valoarea lui de nou. Uzura autovehiculului avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea şi starea lui de întreţinere de la data producerii accidentului. Criteriile şi modul de determinare a uzurii se stabilesc de Autoritatea de supraveghere.

Este de menţionat că la data producerii accidentului rutier - 24 mai 2012, art. 28 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, care reglementează plata despăgubirilor în dosarul de daune, nu prevedea răspunderea civilă a asigurătorului de bunuri în partea neacoperită prin despăgubirea achitată de compania de asigurare care avea încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, prin urmare această diferenţă fiind lăsată pe seama persoanei răspunzătoare de producerea accidentului rutier.

Or, Legea nr. 94 din 26 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care art. 28 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006 a suferit modificări, prin includerea alin. (31), care prevede că în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22 alin. (13), eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea de bunuri şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării de bunuri, fără a fi recuperată de la asigurat (persoana răspunzătoare de accident), dacă despăgubirea plătită din asigurarea de bunuri nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii prevăzută la art. 14 alin. (2), a intrat în vigoare la 20 iulie 2012. Prin urmare, dispoziţiile legale prin care a fost prevăzută interzicerea asiguratorului de bunuri de a solicita diferenţa despăgubirii de asigurare de la persoana răspunzătoare de accident a devenit aplicabilă numai după apariţia cazului asigurat în speţa dată.

Distinct de cele mai sus menţionate, în coroborare cu prevederile art. 6 alin. (1) Cod civil, care direct indică că legea civilă nu are caracter retroactiv, ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior, se constată că instanţa de apel a aplicat la caz norme de drept material care nu erau în vigoare la momentul producerii accidentului rutier şi survenirii cazului asigurat şi care nu au caracter retroactiv.

La acest segment instanţa de recurs relevă că practica constantă a instanţelor de judecată naţionale cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, la care face referire instanţa de apel, şi prin care s-a stabilit exceptarea răspunderii civile a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului rutier în partea neacoperită prin despăgubirea achitată de compania de asigurare care avea 7 încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, lăsând această diferenţă pe seama companiei de asigurare care avea încheiat contract de asigurare facultativă de bunuri cu persoana păgubită, a fost formată numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 94 din 26 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care au fost operate completări la art. 28 din Legea nr. 414 din 21 decembrie 2006, prin urmare această practică se referă exclusiv la textul legii în redacţia nouă.

Astfel fiind, instanţa de recurs conchide că prima instanţă corect, prin prisma prevederilor art. 1329 alin. (1) Cod civil, care reglementează preluarea de către asigurator a drepturilor asiguratului, inclusiv şi dreptul de creanţă pe care asiguratul care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel, a reţinut temeinicia cerinţelor înaintate de SAR „Donaris Group”, admiţându-le integral.

Or, fiind stabilit incontestabil că SAR „Donaris Group” SA a achitat integral, la 17 iulie 2012, despăgubirile de asigurare pe cazul de asigurare survenit la 24 mai 2012, aceasta a preluat, prin prisma prevederilor legale în vigoare la ziua apariţiei cazului asigurat, dreptul de creanţă în raport cu terţul responsabil de producerea accidentului rutier, care la caz este Serghei Vutcariov, creanţa fiind formată din daunele excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, care constituie uzura autovehiculului. În susţinerea acestei opinii vin şi prevederile art. 116 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, care indică că pentru recuperarea daunelor excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto conform alin. (1), persoana păgubită este în drept să intenteze în instanţa de judecată acţiune civilă împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului.

Faţă de cele ce preced, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis integral acţiunea SAR „Donaris Group” SA, pe când instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material aplicabile la caz. Ca urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SAR „Donaris Group” SA, de a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 şi de a menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 iunie 2014. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acţiuni.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 iunie 2014 în pricina 8 civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acţiuni împotriva lui Serghei Vutcariov cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 9