2ra-1753/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: N.Toma dosarul nr. 2ra-1753/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Chihai Anatol, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chihai Anatol împotriva societatea de asigurări-reasigurări „Donaris Group” societate pe acţiuni, Verejan Slavomir, Bejenari Iurie, intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată „Pecele Com”, cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de societatea de asigurări-reasigurări „Donaris Group” societate pe acţiuni, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 29 mai 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 28 noiembrie 2012 Chihai Anatol a depus cerere de chemare în judecată împotriva SAR „Donaris Group” SA, Bejenari Iurie şi SRL „Pecel Com” cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 30 octombrie 2012 în mun.Chişinău, conducînd automobilul de model „Volvo 850GLT”, număr de înmatriculare C PP 333, a fost tamponat de către automobilul de model „Mercedes 208D”, număr de înmatriculare C MN 352, condus de Bejenari Iurie. Vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Bejenari Iurie, care deţinea poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă eliberată de SAR „Donaris Group” SA. La 31 octombrie 2012 cazul accidentului rutier a fost declarat la SAR „Donaris Group” SA, în aceiaşi zi a fost examinat automobilul de model „Volvo 850GLT”, număr de înmatriculare C PP 333, deteriorat şi întocmit procesul-verbal de examinare a mijlocului de transport, iar la 02 noiembrie 2012 s-a efectuat o examinare suplimentară a automobilului.

1 Menţionează că, prin scrisoarea nr.1928 din 12 noiembrie 2012 SAR „Donaris Group” SA i-a remis dispoziţia nr.RCO-12/731 din 05 noiembrie 2012, prin care a fost informat că cazul produs în declaraţia de daune nr.2579 din 31 octombrie 2012 nu se recunoaşte caz asigurat şi se respinge cererea de acordare a despăgubirii de asigurare, invocînd drept motiv că vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Bejenari Iurie, angajat în calitate de şofer al SRL „Pecele Com”, iar conform datelor din foaia de parcurs seria BN nr.384923, eliberată pe numele şoferului Bejenari Iurie, automobilul de model „Mercedes 208D”, număr de înmatriculare C MN 352, era exploatat pentru transportarea mărfii SRL „Pecele Com”, care este posesor de fapt al automobilului şi cu care SAR „Donaris Group” SA nu se află în raporturi de asigurare.

La schimbarea subiecţilor raportului de asigurare nu se cesionează protecţia de asigurare, iar odată cu transmiterea bunului în locaţiune sau comodat altei persoane nu se cesionează noului subiect drepturile şi obligaţiile izvorîte din raportul de asigurare obligatorie. Consideră reclamantul că compania de asigurare neîntemeiat a refuzat plata despăgubirii de asigurare, deoarece lipseşte temei legal prevăzut de art.16 al Legii nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule. Solicită reclamantul, încasarea de la SAR „Donaris Group” SA în beneficiul lui suma de 59 535 lei şi cheltuielilor de judecată.

Prin cererile de modificare şi concretizare a cerinţelor din 02.05.2013 şi 24.05.2013 reclamantul Chihai Anatol a solicitat încasarea în beneficiul lui de la SAR „Donaris Group” SA despăgubirea de asigurare în mărime de 19 885 lei, penalitatea în mărime de 3 619,07 lei, cheltuielile pentru parcarea automobilului avariat în mărime de 550 lei şi plata pentru locaţiunea automobilului în mărime de 33 480 lei; de la Verejan Slavomir şi Bejenari Iurie coeficientul de uzură 29 721 lei; de la SAR „Donaris Group” SA, Verejan Slavomir şi Bejenari Iurie plata pentru efectuarea expertizei în mărime de 360 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 7 525,32 lei (f.d.50-53, 83). Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 29 mai 2013 acţiunea a fost admisă.

S-a încasat în beneficiul lui Chihai Anatol de la SAR „Donaris Group” SA 19 885 lei despăgubirea de asigurare, 3 619,07 lei penalitatea, 550 lei cheltuielile pentru parcarea automobilului avariat şi 33 480 lei plata pentru locaţiunea automobilului; de la Verejan Slavomir şi Bejenari Iurie, în mod solidar, 29 721 lei coeficientul de uzură; de la SAR „Donaris Group” SA, Verejan Slavomir şi Bejenari Iurie, în mod solidar, 360 lei plata pentru efectuarea expertizei şi cheltuielile de judecată în mărime de 7 525,32 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SAR „Donaris Group” SA, Verejan Slavomir şi Bejenari Iurie au contestat-o cu apel. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către SAR „Donaris Group” SA, Verejan Slavomir şi Bejenari Iurie, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 29 mai 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

La 05 februarie 2014 Chihai Anatol a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, iar concluziile instanţei de apel, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În acest sens susţine că instanţa de apel nu a dat apreciere corectă şi justă probelor existente şi eronat a ajuns la concluzia că la momentul comiterii accidentului Bejenari Iurie se afla în relaţii de muncă cu SRL „Pecele Com”, deoarece la materialele pricinii nu a fost anexat contractul individual de muncă ce ar permite deducerea unei asemenea concluzii.

La fel menţionează că instanţa de apel greşit a aplicat prevederile art.8 alin. (23) al Legii nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, care nu erau în vigoare la data semnării contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, încheiat între părţi. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Chihai Anatol urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Chihai Anatol este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul 4 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Chihai Anatol, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Chihai Anatol se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî 5