2ra-1706/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr: 2ra-1706/14 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni împotriva Societăţii de Asigurări- Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 26 octombrie 2010, CIA „Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SAR „Donaris Group” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare. În motivarea acţiunii a indicat că în rezultatul accidentului rutier, care a avut loc la 08 august 2008 pe str. Florilor, mun. Chişinău cu participarea autovehiculului de model „Mercedes 814D” cu nr/î C NI 140, condus de Vitalie Bîrsa, a fost deteriorat autovehiculul de model „Peugeot 407”, nr/î C MN 492, care aparţine SA „SCPC” , condus de Ion Postolachi. Menţionează că conform dosarului administrativ nr. 0121181 din 08 august 2008 vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut conducătorul autovehiculului de model „Mercedes 814D” cu nr/î C NI 140, Vitalie Bîrsa.

Afirmă că în baza contractului de asigurare facultativă CASCO a autoturismului de model „Peugeot 407”, nr î C MN 492 (poliţa de asigurare seria 5375 nr. 940887 din 02 noiembrie 2007, Compania „Asito” SA a achitat persoanei păgubite despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat în suma de 16256,80 lei.

Consideră că dat fiind faptul, că proprietarul autovehiculului Vitalie Bîrsa la data producerii accidentului rutier dispunea de contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule cu CA „Donaris Group” SA, certificatul de asigurare AU 1933744 din 01 iulie 2008, ultima, în baza art. 1329 al 1 Codului civil urmează să restituie Companiei „Asito” SA suma despăgubirii de asigurare în mărime de 16256,80 lei, care include costul lucrărilor de reparaţie şi a materialelor folosite – 3028 lei, costul pieselor înlocuite în stare nouă – 13780 lei, mărimea procentului de uzură - 4 %, costul pieselor înlocuite ţinând cont de uzură - 13228,80 lei. Susţine că Compania „Asito” SA a expediat în adresa Companiei „Donaris Group” SA reclamaţia nr. 01-3/14-96 din 21 ianuarie 2009, cu propunerea de achitare benevolă a despăgubirii de asigurare, însă pârâtul la 17 martie 2009 a achitat nemotivat doar despăgubirea de asigurare în cuantum de 3705,10 lei.

Ulterior, la 22 decembrie 2009 Compania „Asito” SA a mai expediat repetat în adresa „Donaris Group” SA o reclamaţie, care a rămas fără satisfacere. Solicită încasarea de la pârât în folosul CIA „Asito” SA a sumei de 12551,70 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 aprilie 2011 a fost strămutată pricina spre judecare Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău după competenţă jurisdicţională materială. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013 a fost încasat în beneficiul CIA „Asito”, SA din contul Companiei de Asigurări- Reasigurări „Donaris Group” SA ca compensare a prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier care a avut loc la 08 august 2008 - 12551,70 lei, ca restituire a taxei de stat achitate de reclamant la adresarea cu cererea în instanţă - 376,55 lei, în total 12928,25 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de SAR „Donaris Group” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 martie 2014 SAR „Donaris Group” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. La fel, a solicitat încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a cheltuielilor de judecată suportate de apelant şi anume taxa de stat şi recurs.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, considerând că instanţele au încălcat şi au aplicat greşit normele de drept material şi anume au interpretat în mod eronat Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006. Indică că diferenţa din suma achitată şi cea solicitată de intimat în cuantum de 12350,00 lei SAR „Donaris Group” SA nu o recunoaşte şi consideră că acest capăt de cerere urmează a fi respins Menţionează că conform art. 21 alin. (4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, procesul- verbal de constatare a pagubelor se încheie de asigurător, cu participarea asiguratului şi a persoanei păgubite sau a reprezentantului acesteia, în bază de procură, şi se semnează de toţi participanţii la întocmirea lui.

Conform art. 21 alin. (8) din Legea nominalizată, dacă în timpul demontării sau reparaţiei bunului avariat se descoperă şi alte pagube produse de accident, care nu au putut fi constatate iniţial, se încheie un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea persoanelor antrenate la constatarea iniţială. 2 Consideră că la stabilirea componenţei numerice a pieselor de schimb avariate ce urmează a fi înlocuite, instanţele de judecată urmează să ia în consideraţie doar acele piese care au fost consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor, semnat de părţi.

Afirmă că dacă în instanţa de judecată partea prejudiciată invocă alte pagube produse decât cele notate în procesul-verbal, care nu au putut fi constatate iniţial, atunci, conform art. 21 alin. (8) din Legea enunţată, în cuantumul despăgubirii de asigurare se vor include doar pagubele menţionate în procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea persoanelor antrenate la constatarea iniţială, semnat, de asemenea, de părţi. Susţine că la caz, s-a stabilit că înlocuirea farului din stânga nu a fost inclusă în procesele-verbale iniţiale ale asigurătorilor, ci la poziţia cu nr. 4 este stipulat precum că fixatorul far faţă stâng este rupt şi urmează a fi reparată această piesă, fapt confirmat prin procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. 1429/08 din 13 august 2008 semnat de către CIA „Asito” SA.

Menţionează că suma de 12350 lei achitată de intimat, nu poate fi reţinută ca întemeiată, odată ce reprezentantul SAR „Donaris Group” SA nu a fost chemat pentru a certifica pretinsele defecţiuni suplimentare aşa cum reclamă prevederile legale enunţate mai sus. Consideră că întrucât necesitatea înlocuirii farului din stânga în valoare de 12350 lei s-a decis şi efectuat cu încălcarea procedurii prevăzute în acest sens de Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, adică în lipsa SAR „Donaris Group” SA, instanţa de judecată urmează să respingă acţiunea înaintată de CIA „Asito” SA. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 18 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 77 (f. d. 125). Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 martie 2014 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SAR „Donaris Group” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SAR „Donaris Group” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SAR „Donaris Group” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4