2ra-3486/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – V. Micu dosarul nr. 2ra-3486/14 instanţa de apel – V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna DECIZIE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan examinând recursul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni şi Iurie Stratan cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 22 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 11 octombrie 2011, SAR „Donaris Group” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA şi Iurie Stratan cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 septembrie 2007 între SAR „Donaris Group” SA în calitate de asigurător şi ÎCS „Procredit” SA în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco nr. CSK 2007-01-0886 prin care a fost asigurat automobilul Şkoda Fabia anul producerii 2007, n/î C MG 391, contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie.

Menţionează că la 07 august 2008 în mun. Chişinău, intersecţia str. Ismail, s-a produs accidentul rutier în rezultatul căruia autovehiculul de model Mercedes-Benz 300 cu n/î CES 077, condus de către Iurie Stratan a tamponat automobilul de model Şkoda Fabia n/î C MG 391 condus de Vladimir Cîrlan. Afirmă că conform procesului-verbal cu privire la contravenţie din 15 august 2008 şi conform deciziei, vinovat de comiterea accidentului rutier sus-indicat a fost recunoscut Iurie Stratan. Astfel, ultimul a încălcat prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere stabilite la pct. 45 (1), (2), faptă calificată conform art. 124 alin. (1) 1 Cod cu privire la contravenţiile administrative, fiind sancţionat cu o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 lei.

Remarcă că posesorul autovehiculului de model Mercedes Benz cu n/î CES 077 deţine poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de CIA „Asito” SA nr. AA 1868082 valabilă la momentul producerii accidentului rutier. Susţine că părţile implicate în accidentul de circulaţie au declarat cazul accidentului la companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare şi în consecinţă, de către SAR „Donaris Group” SA a fost pornit dosarul de daune nr. 1589/08 din 05 septembrie 2008. La fel, indică că la 05 septembrie 2008 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor la automobilul Şkoda Fabia n/î CMG 391, semnat de părţile implicate, precum şi reprezentantul CIA „Asito” SA.

Menţionează că conform devizului de calcul efectuat de SAR „Donaris Group” SA reparaţia autovehiculului de model Şkoda Fabia cu n/î CMG 391, prejudiciul cauzat în urma accidentului de circulaţie a fost estimat în mărime de 9809 lei. Conform dispoziţiei nr. CSK-08/953S din 15 octombrie 2008 a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitarea despăgubirii de asigurare în sumă de 6063 lei, suma de 3746 lei a fost virată la contul staţiei de reparaţie „DAAC Hermes” SA fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1904 din 24 septembrie 2008 şi nr. 2237 din 21 octombrie 2008 pentru asiguratul „Procredit” SA.

Afirmă că conform art. 1329 alin. (1) Cod civil, precum şi a Legii nr. 414-XVI asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Remarcă că în corespundere cu norma de drept enunţată şi ţinând cont de faptul că persoana responsabilă de cauzarea prejudiciului în rezultatul unui delict deţine contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la CIA „Asito” SA şi reprezentantul ultimului a contrasemnat procesul-verbal de constatare a pagubelor, în baza Legii nr. 414-XVI s-a adresat asigurătorului RCA cu solicitarea recuperării sumei prejudiciului în limita răspunderii sale prevăzută de art. 40 alin. (7), cerere lăsată fără răspuns.

Invocă că dauna totală constituie 9809 lei, dintre care piesele – 4829 lei, având ca temei prevederile pct. 9 al Regulamentului cu privire la modul de determine a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale Pieţei Financiare nr. 13/1 din 03 aprilie 2008, pieselor înlocuite se va aplica 15 % de uzură, automobilul având un an de exploatare. Prin urmare asigurătorul de răspundere civilă auto - CIA „Asito” SA urmează să plătească păgubitului, iar în cazul dat celui ce a subrogat în drepturi pe păgubit suma de 9084,65 lei, iar uzura de 15 % care constituie suma de 724,35 lei urmează a fi recuperată de persoana responsabilă de producerea accidentului de circulaţie Iurie Stratan.

Remarcă că conform practicii judiciare despăgubirea de asigurare achitată de asigurător pentru avarierea bunului trebuie să fie egală valorii părţilor componente sau a pieselor care urmează a fi înlocuite, determinate prin deducerea uzurii din costul lor la momentul producerii accidentului. Diferenţa de cost, rezultată din preţul pieselor şi materialelor până la momentul accidentului şi cel după producerea lui, va fi achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului. 2 În cazul în care, la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are încheiat un contract de asigurare benevolă de bunuri (CASCO), pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de autovehicul ea va fi despăgubită în temeiul acelui contract (art. 22 alin. (11) din Legea nr. 414-XVI).

Indică că conform prevederilor art. 22 alin. (12) a Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 în cazul când persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri pentru recuperarea prejudiciului, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limita prevederilor prezentei legi.

Ca urmare, asigurătorul ce a acoperit prejudiciul conform contractului de asigurare benevolă este în drept să adreseze o acţiune de preluare a riscului asiguratului împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto privind încasarea sumei achitate, care nu va depăşi limitele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006. Consideră că reieşind din faptul că după plata despăgubirii de asigurare conform contractului CASKO păgubitul a cedat dreptul de creanţă faţă de delicvent către SAR „Donaris-Group” SA, ultimul a subrogat în drepturi pe asiguratul său ÎCS „Procredit” SA şi în limita despăgubirii achitate este în drept de a formula pretenţii faţă de responsabilul de producere a pagubei şi/sau către asigurătorul de RCA la care acesta s-a asigurat de răspunderea civilă.

Solicită încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a sumei de 9084,65 lei cu titlu de pagubă materială, încasarea de la Iurie Stratan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a sumei de 724,35 lei cu titlu de pagubă materială şi încasarea de la pârâţi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 a fost admisă integral acţiunea, încasat de la CIA „Asito” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în mărime de 9084,65 lei, încasat de la Iurie Stratan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în mărime de 724,35 lei şi încasat în mod solidar de la CIA „Asito” SA şi Iurie Stratan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA cheltuielile de judecată în mărime de 294 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de CIA „Asito” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 17 octombrie 2014, CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, considerând că au fost aplicate eronat normele de drept material, iar la soluţionarea pricinii n-au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importate pentru soluţionarea justă a pricinii. Remarcă că CIA „Asito” SA a refuzat restituirea despăgubirii de asigurare solicitate din considerentul că nu a fost invitată nici la constatarea pagubelor, astfel fiind în situaţia imposibilităţii stabilirii cuantumului prejudiciului real cauzat.

Menţionează că conform materialelor din dosarul civil, la data de 24 septembrie 2008 de către SAR „Donaris Grup” SA pe contul SA „DAAC Hermes” a fost transferată despăgubirea de asigurare în sumă de 6063 lei şi la data de 21 octombrie 2008 a fost transferată despăgubirea de asigurare în sumă de 3746 lei, iar în total suma de 9809 lei.

Acţiunea privind încasarea din contul CIA „Asito” SA a sumei de 9084,65 lei a fost depusă de SAR „Donaris Grup”SA la data de 11 octombrie 2011. 3 Afirmă că conform art. 267 alin. (1) Cod civil, pct. 20 din Hotărârea explicativă nr. 11 din 16 decembrie 2013 a Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto” şi pct. 14 din Hotărârea explicativă nr. 3 din 30 martie 2009 a Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce decurg din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”, termenul general de prescripţie extinctivă în interiorul căruia persoana poate să-şi apere dreptul încălcat pe calea judecătorească este de 3 ani.

Invocă că cererea de chemare în judecată a fost depusă peste 3 ani din data transferării de către SAR „Donaris Grup” SA a sumei de 6063 lei pe contul SA „DAAC Hermes”. Susţine că prin referinţa depusă în prima instanţă, precum şi în cadrul examinării cererii de apel a solicitat în temeiul art. 271 Cod civil aplicarea termenului de prescripţie, însă instanţele nu au aplicat prevederile art. 267 alin. (1), 271 Cod civil, cu atât mai mult nici nu s-au expus în privinţa cerinţei nominalizate.

Menţionează că conform fişei de repartizare a dosarului din 05 mai 2014 (f. d. 121), dosarul a fost repartizat judecătorului Anatolie Minciună, de la judecătorul Tamara Pelin, iar conform încheierii din 22 mai 2014 a judecătorului Anatolie Minciună şedinţa de judecată a fost stabilită la data de 18 iunie 2014. La data de 18 iunie 2014 reprezentantul CIA „Asito” SA responsabil de dosarul menţionat nu a putut să se prezinte din motiv că a participat pe dosare stabilite anterior de a primi citaţia de la Curtea de Apel Chişinău pentru data de 18 iunie 2014, în legătură cu ce CIA „Asito” SA nu a cunoscut despre decizia Curţii de Apel Chişinău pe dosarul civil nr. 2a-4919/13 din 18 iunie 2013. La fel, afirmă că prin încheierea nr. 081-608/14 din 12 septembrie 2014 a executorului judecătoresc Maria Caduc a fost intentată procedura de executare, privind executarea documentului executoriu nr. 2-16142/13 din 22 octombrie 2013. La data de 15 septembrie 2014 în adresa Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău a fost expediată cerere privind eliberarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013. Mai indică că la data de 07 octombrie 2014 s-a adresat la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău cu o cerere repetată privind eliberarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 şi ca urmare, la data de 09 octombrie 2014 a primit şi a făcut cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, în legătură cu ce consideră că cererea de recurs a fost depusă în termen. Consideră că prima instanţă şi instanţa de apel a apreciat greşit probele anexate la materialele dosarului, eronat a interpretat legea materială şi procesuală pronunţând o hotărâre ilegală şi neîntemeiată, cu atât mai mult, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel nu s-a expus privind omiterea la depunerea acţiunii de către a SAR „Donaris Grup” SA a termenului de prescripţie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu rezultă faptul recepţionării de către recurent a copiei deciziei motivate, recurentul invocând că a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la data de 09 octombrie 2014 (f. d. 137). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursul este depus în termen. 4 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Actele cauzei denotă că SAR „Donaris Group” SA, înaintând acţiunea în judecată împotriva CIA „Asito” SA şi Iurie Stratan cu privire la repararea prejudiciului material, a solicitat încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a sumei de 9084,65 lei cu titlu de pagubă materială, încasarea de la Iurie Stratan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a sumei de 724,35 lei cu titlu de pagubă materială şi încasarea de la ambii pârâţi a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, admiţând-o integral, soluţie care a fost menţinută şi de către instanţa de apel. În susţinerea concluziei adoptate, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a examinat pricina sub toate aspectele, a dat o apreciere cuvenită probelor acumulate şi a aplicat corect normele de drept material şi procedural, adoptând o hotărâre legală şi întemeiată. Instanţa de recurs verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la caz şi argumentele aduse în recurs, constată că soluţia în speţă a fost dată de către instanţa de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanţelor cauzei şi aprecierea cuvenită a argumentelor invocate de către reprezentantul CIA „Asito” SA în dezacord cu acţiunea înaintată de SAR „Donaris Group” SA.

Astfel, instanţa de recurs remarcă că, deşi reprezentantul CIA „Asito” SA în şedinţele de judecată a primei instanţe, până la încheierea dezbaterilor judiciare, a invocat, pe lângă netemeinicia acţiunii, şi prescripţia ca temei de respingere a acţiunii (f. d. 61-62), instanţa a omis să se expună referitor la susţinerea reprezentantului pârâtului cu privire la omiterea termenului de prescripţie de către reclamant. Este de menţionat că nici instanţa de apel, respingând apelul depus de CIA „Asito” SA, nu a verificat argumentul CIA „Asito” SA cu privire la omiterea de către reclamant a termenului de prescripţie, deşi, prin prisma prevederilor art. 373 alin. (4) CPC, aceasta nu a fost legată de motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanţe, fiind obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

În această ordine de idei, instanţa de recurs notează că faptul dat constituie o încălcare la judecarea cauzei, or instanţele de judecată ierarhic inferioare erau obligate să examineze şi să se expună asupra argumentului invocat de către CIA „Asito” SA cu privire la prescripţie, care, în sensul art. 271 Cod civil, ca parte în proces, este în drept să-şi realizeze dreptul său la aplicarea termenului de prescripţie în interes propriu. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

5 Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată în partea prin care a fost menţinută hotărârea primei instanţe cu privire la încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în mărime de 9084,65 lei şi încasarea în mod solidar de la CIA „Asito” SA şi Iurie Stratan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA cheltuielile de judecată în mărime de 294 lei cu remiterea pricinii în partea dată spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Având în vedere că decizia instanţe de apel şi hotărârea primei instanţe în partea prin care a fost încasat de la Iurie Stratan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în mărime de 724,35 lei nu a fost contestată, instanţa de recurs consideră inoportun de a se pronunţa cu privire la legalitatea acesteia în partea necontestată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni şi Iurie Stratan cu privire la repararea prejudiciului material şi anume în partea prin care a fost menţinută hotărârea primei instanţe cu privire la încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în mărime de 9084,65 lei şi încasarea în mod solidar de la CIA „Asito” SA şi Iurie Stratan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA cheltuielile de judecată în mărime de 294 lei, cu restituirea pricinii în partea dată pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan 6