2ra-1425/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: N. Costin dosarul nr. 2ra-1425/13 instanţa de apel: M. Ciugureanu, M.Moraru, Gr.Zubati ÎNCHEIERE 16 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Compania „A.G.VitoriAsig” SA, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SAR „Donaris Group” SA către Compania „A.G.VitoriAsig” SRL, intervenient accesoriu Schimbător Vasile şi SRL „Romstal Trade” privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către SAR „Donaris Group” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 17 noiembrie 2011, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 07 mai 2009 SAR „Donaris Group” SA a formulat o cerere de chemare în judecată către Compania „A.G.VitoriAsig” SRL, intervenient accesoriu Schimbător Vasile şi SRL „Romstal Trade” privind încasarea sumei de 54687,22 lei cu titlul de despăgubiri şi a taxei de stat în sumă de 1640,62 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 01.11.2007 în mun. Chişinău, str. Izmail s-a produs accidentul rutier între automobilul „Ford Fiesta” n/î. C RS 146 la volanul căruia se afla Tofan Vladislav, automobilul „Mitsubishi Lancer” n/î. CKL 535 conductor auto Rusanovschi Elena şi autobusul „Ikarus 54326” cu n/î. C VS 640, conducător auto Schimbător Vasile. Reclamantul a explicat că conform contractului de asigurare şi poliţa nr. CSK 2007-01-0083/5 din 31.01.07, SRL „Romstal Trade” a asigurat la SAR „Donaris Group” SA autoturismul „Ford Fiesta” cu n/î. C RS 146. În cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat că vinovat de producerea accidentului în cauză, a fost recunoscut şoferul mijlocului de transport „Ikarus 54326” cu n/î.

CVS 640, Schimbător Vasile, care ulterior a fost sancţionat administrativ prin Decizia poliţiei rutiere. Suplimentar reclamantul a invocat faptul că şoferul mijlocului de transport „Ikarus 54326” poseda certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberat de CA ”VictoriAsig” SRL, seria AI nr. 1757675 şi în baza poliţei de asigurare CASCO a despăgubit partea păgubită în suma de 56127,56 lei. Astfel, reclamantul a solicitat încasarea de la Compania „A.G.VitoriAsig” SRL în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a sumei de despăgubire în valoare de 54687,22 lei precum şi taxa de stat achitată în sumă de 1640,62 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 17 noiembrie 2011 acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată.

Ne fiind de acord cu hotărârea în cauză SAR „Donaris Group” SA a depus apel, solicită admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei hotărâri noi prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 s-a admis apelul declarat de SAR „Donaris Group” SA. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 17 noiembrie 2011, şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea integral. S-a încasat de la Compania „A.G.VitoriAsig” SRL în beneficiul SAR „Donaris Group” SA suma de despăgubire în valoare de 54687,22 lei precum şi taxa de stat achitată în sumă de 1640,62 lei.

La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă nu a respectat normele materiale şi procesuale, nu a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi nu a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, incorect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate. Instanţa de apel a menţionat că, după cum rezultă din actele cauzei, apelantul în baza poliţiei de asigurare CASCO a despăgubit partea păgubită în sumă de 56127,56 lei, în baza actelor care confirmă mărimea daunei pricinuite în sensul dat, fapt confirmat şi prin actul de expertiză judiciară anexat la dosar.

În acest sens instanţa de apel a invocat prevederile art. 1329 alin. 1 Cod Civil şi a Legii 414-XVI care prevede că asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul de creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană, care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei, dacă legea sau contactul nu prevede altfel. Verificând respectarea de către asigurător a prevederilor legale invocate, instanţa de apel a stabilit că asigurătorul care a acoperit prejudiciul conform contractului de asigurare benevolă, este în drept să se adreseze cu o acţiune de preluare a riscului asiguratului împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto, privind încasarea sumei achitate, care nu va depăşi limitele prevăzute de lege.

Potrivit concluziilor instanţei de fond exprimate în hotărârea sa, instanţa de apel a concluzionat că urmează a fi respinsă acţiunea reclamantului din considerentele că la achitarea sumei despăgubirilor, reclamantul a admis unele încălcări ale Legii contabilităţii, fapt care nu permite încasarea în ordine de regres despăgubirile solicitate de reclamant. Instanţa de apel a apreciat drept critic motivele pentru care instanţa de fond a respins cerinţele reclamantului, or intimatul şi instanţa de fond nu neagă faptul achitării de către reclamant a despăgubirilor de asigurare. Totodată, instanţa de apel nu consideră argumentele instanţei de fond relevante pe cauza dată, deoarece intimatul nu a prezentat în faţa instanţei careva probe, care ar confirma faptul că cazul asigurat nu a avut loc, că achitările cu titlu de despăgubiri de asigurare nu au fost efectuate, fapt care ar fi îndreptăţit instanţa să respingă acţiunea.

În cazul dat reclamantul a efectuat achitările necesare şi în baza legii este îndreptăţit să solicite cu titlu de regres despăgubirea sa. La acest capitol instanţa de apel menţionează, că în cazul în care reclamantul ar fi admis careva încălcări ale Legii contabilităţii la operaţiunile contabile, aceste încălcări urma a fi obiect de studiu ale organelor fiscale, care sunt abilitate cu drept de sancţionare pentru astfel de încălcări, însă astfel de acte nu au fost prezentate în faţa instanţei, în legătură cu ce instanţa de apel a ajuns la concluzia că motivele pentru care acţiunea a fost respinsă de instanţa de fond sunt doar unele formale şi nu pot servi drept motiv de neachitare a unor despăgubiri ale cazului asigurat survenit şi dovedit prin acte incontestabile.

La 05 martie 2013 Compania „A.G.VitoriAsig” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel a emis o soluţie cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Totodată, invocă că dispoziţiile de plată, anexate în copie la materialele dosarului, nu corespund cu condiţiile obligatorii prevăzute de lege şi nu pot fi puse la baza unei hotărîrii judecătoreşti. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Compania „A.G.VitoriAsig” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Compania „A.G.VitoriAsig” SA, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Compania „A.G.VitoriAsig” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Compania „A.G.VitoriAsig” SA, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru