2ra-2571/15 — Rezoluțiunea contractului de donație

prima instanţă: I. Barbacaru dosarul nr. 2ra-2571/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Cioban Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cioban Gheorghe împotriva Anastasiei Cioban, intervenient accesoriu Cioban Ana cu privire la rezoluțiunea contractului de donație, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Cioban Gheorghe, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 23 octombrie 2014 Cioban Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anastasiei Cioban, solicitînd rezoluțiunea contractului de donație nr. 869 din 18 februarie 2011. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, prin contractul de donație nr. 869 din 18 februarie 2011 autentificat de notarul Frecăuţanu Nina, a donat fiicei sale, Cioban Anastasia 1/3 cota-parte din apartamentul nr. 82, situat în mun. Chișinău, str. Pușkin, 35, care i-a aparținut cu drept de proprietate. La momentul încheierii acestui contract, fiica Cioban Anastasia era minoră şi acțiunile acesteia le încuviința mama ei, Cioban Ana, cu care a divorțat la 28 aprilie 2014. Menţionează reclamantul că, în anul 2011 fosta sa soţie Cioban Ana a înaintat o acţiune de partajare a proprietății comune în devălmășie, automobilul şi casa de locuit din or.

Basarabeasca, str. 28 Iunie, 212, ce îi aparținea în proprietate dobândită prin moștenire. În timpul examinării acestei cauzei a fost încheiată tranzacția de împăcare confirmată prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 10 octombrie 2011, prin care a recunoscut pretenția Anei Cioban de recunoașterea dreptului de proprietate asupra 1/2 cotă-parte din casa de locuit din or. Basarabeasca, str. 28 Iunie, 212, iar Cioban Ana a renunțat la pretenția privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra 1/2 cotă-parte din automobil şi s-a obligat să-i acorde pe un termen de 50 ani dreptul de a poseda şi folosi apartamentul nr. 82 din str. Puşkin, 35, mun. Chişinău, unde dispune de viză de reședință.

Conform pct. 2 din tranzacția de împăcare casa de locuit din or. Basarabeasca str. 28 Iunie, 212, urmează să fie vândută, iar banii primiți de la realizare casei, împărțiți în cote egale, executor al acestei obligațiuni fiind Ciobanu Ana. La 06 august 2014 Cioban Gheorghe a primit de la Secţia Evidenţă şi Documentare a Populației sect. Rîşcani mun. Chișinău înștiințare, conform căreia la 16 octombrie 2013 la cererea proprietarilor Cioban Ana şi Cioban Anastasia, el a fost radiat de la evidență din apartamentul nr. 82 din str. Puşkin, 35, mun. Chişinău, prin ce s-a încălcat pct. 4 din tranzacția de împăcare, aprobată prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 10 octombrie 2011. Solicită reclamantul, rezoluțiunea contractului de donație din 18 februarie 2011, deoarece este pensionat, primește pensia 1300 lei, iar de alte surse de existență nu dispune.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 februarie 2015 a fost respinsă acţiunea înaintată de Cioban Gheorghe, ca fiind neîntemeiată. La 27 februarie 2015 Cioban Gheorghe a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 16 februarie 2015, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîrii de admitere a acţiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2015, sa respins apelul lui Cioban Gheorghe, ca neîntemeiat, fiind menținută hotărîrea primei instanțe. La adoptarea soluției sale instanța de apel a invocat că, Cioban Gheorghe nu a prezentat în pricină probe, care ar confirma că s-a schimbat situația sa existentă la 18 februarie 2011, data încheierii contractului de donație, comparativ cu situația lui la momentul soluționării prezentei pricini.

Nu s-a constatat starea de nevoie a lui ca donator, pentru ca să-şi asigure o întreținere corespunzătoare. Menționează instanța de apel că, rezoluțiunea contractului de donație în cazul stării de nevoie operează în situația în care, după executarea donației, adică după mărirea patrimoniului donatarului din contul patrimoniului donatorului, donatorul nu mai este în stare să-şi asigure o întreținere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligațiile legate de întreținerea față de alți terți, condiții, care pot constitui motive de admitere a acţiunii numai în cazul în care acestea coexistă. Starea de nevoie în care a ajuns donatorul după executarea contractului de donație trebuie să nu fie condiționată de comportamentul vinovat al lui.

Dacă donatorul şi-a provocat intenționat sau prin culpă gravă starea de nevoie, rezoluțiunea contractului de donație este inadmisibilă. 2 Susţine instanţa de apel că, argumentul apelantului că i-a fost retrasă viza de reşedinţă din ap. 82, str. Puşkin 35, mun. Chişinău, nu constituie temei pentru admiterea acţiunii. La 14 august 2015 Cioban Gheorghe a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîrii de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs a indicat că, atît instanța de apel cît şi prima instanţă nu a-u aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a-u interpretat eronat normele de drept material şi procedural.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cioban Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cioban Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Cioban Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4