3ra-1320/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – S. Dimitriu dosarul nr. 3ra-1320/15 instanţa de apel – M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Î.M. „AMMO” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Î.M. „AMMO” SRL împotriva Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii SRL „Declar” şi SRL „Politrans” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Î.M.

„AMMO” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 februarie 2014 c o n s t a t ă La 14 februarie 2013 Î.M. „AMMO” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii SRL „Declar” şi SRL „Politrans” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, de către inspectorul vamal Tanasiev Mihail a fost întocmit procesul verbal de reverificare a declaraţiilor vamale NR 93-R din 14 decembrie 2012 şi Decizia de regularizare Nr.573 din 14 decembrie 12. Acte cu care indică reclamantul că a făcut cunoștință la data de 18 decembrie 2012. Astfel, SRL „Ammo” urma să achite în bugetul statului suma de 57 045, 89 lei, dintre care taxa vamală - 33 024,35 lei, TVA - 6 604, 89 lei şi penalitatea 17 416,65 lei.

Suma respectivă a fost percepută de către Biroul Vamal ca neachitare a operaţiunilor vamale efectuate în perioada 25 ianuarie 2008 – 13 aprilie 2012 în rezultatul indicării codului eronat 390950900 pentru marfa importată de reclamant ”spuma poliuretanică în tub aerosol”, pe motiv că s-ar fi indicat greşit codul mărfii ca fiind codul 390950900, în loc de codul corect 321410100, cu toate că au indicat în declaraţiile sale vamale acelaşi cod al mărfii ”spuma poliuretanică în tub aerosol,, - 390950900 după cum şi declaraţia de export al Producătorului European - “Soudal” NV Belgia pentru producţia, livrată lor de către reprezentanţii acestora în România. În procesul operaţiunilor vamale, la cererea serviciului vamal, reclamantul a prezentat declaraţia de export a furnizorului, importat în Moldova.

Clasificarea şi nomenclatura mărfii ”spumă poliuretanică în tub aerosol,, cu codul 390950900, poate fi stabilit conform p. 3 al Nomenclatorului Mărfurilor aprobat de către Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007. Reclamantul mai indică în cerere că, în Europa, marfa ”spuma poliuretanică în tub aerosol,, se clasifică sub nr.390950900, codul care l-au indicat la importul mărfii, cu ce Serviciul Vamal Chişinău a fost de acord, prin faptul primirii şi confirmării declaraţiilor, care conform art. 180 p.2 al Codului Vamal RM, prevede că, declaraţia se consideră act juridic din momentul primirii acesteia.

SRL „Ammo” în cererea sa, mai comunică că, nu era nici o informaţie ascunsă în declaraţiile vamale, sau, dacă serviciul vamal nu avea să fie de acord cu codul indicat, aceştia urmau să modifice de sine stătător codul şi să clasifice marfa ”spuma poliuretanică în tub aerosol,, sub altă nomenclatură conform art. 141/2 al Codului Vamal RM. Conform ordinului nr. 310 din 27 iunie 2012, marfa ”spuma poliuretanică în tub aerosol,, a fost recomandată să fie clasificată cu codul 321410100, iar taxa vamală la importarea mărfii ”spuma poliuretanică în tub aerosol,, cu codul 390950900 conform Nomenclaturii mărfii a RM conform Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, publicat în ediţia specială în Monitorul Oficial, are un tarif nul, însă cu 3% pentru fondul ecologic.

Taxa vamală la importul mărfii cu codul 321410100 are tariful la 6, 5% din preţul mărfii. SRL „Ammo”, în declaraţia vamală a indicat marfa ”spuma poliuretanică în tub aerosol codul 321410100 pentru ce şi au achitat 6, 5 % din suma mărfii. Reclamanţii nu sunt de acord cu Procesul verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 93-R din 14 decembrie 2012 şi Decizia de regularizare nr. 573/14.12.12 care la data de 20 decembrie 2012 au fost contestate avînd în vedere că nu erau de acord cu suma indicată şi conţinutul acestora. Consideră reclamantul că actele emise de către Biroul Vamal sunt ilegale, fiind emise cu încălcarea procedurii prevăzute de Codul Vamal al RM.

La fel nu este de acord cu calcularea sumei pentru perioada 25 ianuarie 2008 avînd în vedere că termenul de încasare a impozitului vamal constituie 4 ani, fapt din ce rezultă că urmau să calculeze începînd cu 14 decembrie 2008 şi nu din 25 ianuaire 2008. În urma contestării actelor din contul de depozit al SRL „Ammo”, la vamă de către Biroul Vamal Chişinău a fost extrasă suma de 57045,89 lei, fapt care a prejudiciat material firma. Conform contractelor, întocmirea declaraţiilor se efectua de către brokerii vamali, care duc răspundere solidară în rînd cu reclamantul pentru achitarea plăţilor vamale, după cum este prevăzut în art. 114/9 Codul Vamal al RM.

Astfel, au fost atraşi în proces în calitatea de intervenienţi accesorii SRL ” Declar” şi SRL “Politrans” . Cere reclamantul anularea Procesului verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 93-R din 14 decembrie 2012 şi Decizia de regularizare nr. 573/14.12.12, ca fiind ilegală, obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie mijloacele financiare achitate nejustificat în sumă suma de 57 045,89 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 februarie 2014, a fost respinsă acţiunea SRL „Ammo” ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Î.M. „Ammo” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 februarie 2014. La 05 august 2015 Î.M.

„Ammo” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a examinat superficial materialele cauzei, fără a aprecia probele administrate şi a aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Î.M.

„AMMO” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Î.M. „AMMO” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Î.M. „AMMO” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Î.M. „AMMO” SRL se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat