3ra-143/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-143/15 prima instanţă: M. Ghervas instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru și A. Panov ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” împotriva Biroului Vamal Chișinău, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com”, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 18 iunie 2014. c o n s t a t ă: La 12 noiembrie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău, privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” a indicat că la 19 octombrie 2012, Biroul Vamal Chişinău a emis decizia de regularizare nr. 413 privind perceperea de la reclamant a obligaţiilor vamale în sumă de 441 679, 74 lei, precum și a penalității în mărime de 68 248, 74 lei. Consideră reclamantul că, această decizie este vădit ilegală, fiind emisă în mod arbitrar şi abuziv, în lipsă de competenţă, contrar procedurii reglementate de actele normative.

Susține Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că decizia de regularizare a fost emisă în baza procesului-verbal de examinare a rezultatelor preliminare ale auditului post-vămuire nr. 65/3 din 10 octombrie 2012 şi a actului de audit post-vămuire nr. 65/2 din 18 octombrie 2012, întocmit în rezultatul controlului vamal, petrecut în perioada 17 ianuarie 2012 – 10 octombrie 2012. Afirmă reclamantul că decizia de regularizare a fost emisă în rezultatul interpretării şi aplicării eronate a prevederilor art. 103 (1) pct. 10 al Codului Fiscal. Indică Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că aspectele ce țin de încadrarea tarifară a mărfurilor importate în anul 2011, în baza declarațiilor vamale validate și verificate, se datorează atît viciului invocat de către reclamant, cît și 1 încercării de a poziționa marfa respectivă în alt regim juridic decît cel care oferă scutire de TVA.

Menționează Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că declaraţiile vamale nr. 3003i6901 din 30 septembrie 2010, nr. 3028i407 din 02 februarie 2011, nr. 3003i1050 din 10 februarie 2011, nr. 3003i2840 din 08 aprilie 2011, nr. 3003i5343 din 26 iunie 2011, nr. 3003i8604 din 04 octombrie 2011, nr. 3003i9060 din 18 octombrie 2011, nr. 3003i10536 din 25 noiembrie 2011, nr. 3003i473 din 17 ianuarie 2012, care au fost validate la timpul respectiv, conţin în sine încadrarea tarifară la poziţia 9021, conform autorizaţiei de import eliberată de autoritatea publică centrală de specialitate.

Invocă reclamantul că declaraţiile vamale, supuse unui control vamal suplimentar prin audit post-vămuire, au fost validate începînd cu 02 februarie 2011. Susține Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că în cazul în care pîrîtul prelucrînd declaraţia vamală și depistînd careva greşeli, era obligat să invalideze declaraţiile vamale, în momentul acceptării şi înregistrării acestora, dar nu peste o perioadă de 10 luni, fapt care a dus la prejudicierea reclamantului. Consideră reclamantul că revizuirea acestor efecte echivalează cu violarea securităţii raportului juridic un lucru inacceptabil în sensul Convenţiei şi a jurisprudenţei CEDO.

Indică Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că declaraţiile vamale supuse revizuirii şi încadrarea tarifară la poziţia 9021 au avut la bază declaraţii vamale de export care au fost perfectate conform Convenţiei Internaţionale privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, în vigoare pentru Republica Moldova din 01 ianuarie 2006 datorită adoptării Legii de aderare nr. 112 din 22 aprilie 2004. Menţionează reclamantul că, organele vamale ale Republicii Moldova nu au fost în drept să modifice încadrarea codurilor numerice a mărfii care, a avut loc conform Sistemului armonizat prin intermediul autorităţii vamale a unui stat care a ratificat Convenţia respectivă.

Afirmă Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că în situaţia în care, organul vamal nu acceptă încadrarea respectivă, urmează să se iniţieze procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută de art. 10 din Convenţia sus-indicată, care în alin. (1) prevede că, orice litigiu între părţile contractante cu privire la interpretarea sau aplicarea Convenţiei se soluţionează pe cît posibil, prin negocieri directe între părţile respective. În conformitate cu alin. (2) al art. 10 din Convenţia respectivă, orice litigiu care nu se soluţionează astfel se aduce, de către părţile în litigiu, în faţa Comitetului Sistemului armonizat, care îl examinează şi face recomandări în vederea soluţionării sale.

Susține reclamantul că drept temei pentru anularea deciziei de regularizare, este încălcarea de către organul vamal procedurii legale la efectuarea auditului post- vămuire şi întocmirea deciziei de regularizare. Indică Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com”, controlul vamal a fost efectuat în baza art. 1 pct. 211 ; 2021, 2022, 2023, 2024, 2025, 2026, 2027 Cod Vamal. Invocă reclamantul că aceste norme de drept au fost incluse în Codul Vamal prin adoptarea Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011, publicată şi intrată în vigoare la data de 13 ianuarie 2012. 2 Menționează Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că potrivit Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998, efectul legii în timp este ghidat de principiul activităţii legii, potrivit căruia, legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficienţă deplină şi continuă din momentul intrării în vigoare şi pînă la abrogarea ei.

Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are efect retroactiv. Prin urmare, consideră reclamantul că pîrîtul nu a fost în drept să aplice retroactiv legea în procesul efectuării controlului vamal sub formă de audit post- vămuire, or decizia de regularizare nr. 413 din 19 octombrie 2012 nu are la bază un suport legal. Afirmă Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că contrar pct. 4 din Instrucţiunea privind completarea formularului de decizie de regularizare, anexa nr. 2 la Ordinul SV nr. 267 din 02 octombrie 2009, decizia de regularizare la rubrica 5 nu conţine informaţia privind actul legislativ sau actul normativ care a fost încălcat de către plătitor or, potrivit reglementărilor enunţate, această informaţie se indică în mod obligatoriu.

Indică reclamantul că obligaţiile vamale, reflectate în rubrica 6, au fost calculate conform art. 2023 alin. (2) lit. e) și art. 2027 din Codul Vamal, norme care puteau fi puse în aplicare pentru faptele consumate după data de 13 ianuarie 2012. Menționează Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” că reglementările prevăzute la art. 12711 (1) lit. a) din Codul Vamal nu justifică perceperea obligaţiilor vamale specificate la Rubrica 6 din decizia de regularizare nr. 413 din 19 octombrie 2012. Susține reclamantul că a depus către pîrît cerere prealabilă, care prin scrisoarea Serviciului Vamal din 05 noiembrie 2012 a fost respinsă. Solicită Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” anularea deciziei de regularizare nr. 413 din 19 octombrie 2012 emisă de Biroul Vamal Chişinău.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2013 acțiunea a fost strămutată spre examinare după competență la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (vol. I, f.d. 206-207). Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă (vol. II, f.d. 49, 57-66). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” a fost respins cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 iunie 2014 (vol. II, f.d. 95, 96- 101). La 12 decembrie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor inferioare cu adoptarea unei noi hotărîri de admiterea a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin urmare recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” la 12 decembrie 2014 este depus în termen. În motivarea recursului Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” a invocat că instanţele inferioare au încălcat normele de drept material şi în concluzie au emis soluții ilegale. 3 Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com”, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 29 decembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu au prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul 4 declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent- Com”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Prodent-Com” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5