3ra-303/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Stratan dosarul nr. 3ra-303/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliță DECIZIE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecata depusă de Întreprinderea Mixtă „SINAX” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 25 februarie 2014 în partea anulării notei de constatare nr.50 cu emiterea unei încheieri prin care s-a încetat procesul în această parte, în rest hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25 februarie 2014 a fost menținută, c o n s t a t ă: La data de 26 octombrie 2012 Întreprinderea Mixtă „SINAX” Societatea cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău privind anularea notei de constatare nr. 50 din 10.09.2012, a Deciziei de regularizare nr.333 din 10.09.2012, anularea actului de audit post vămuire nr. 58 din 25.09.2012 şi a Deciziei de regularizare nr. 366 din 25.09.2012 precum şi cu solicitarea suspendării executării actelor sus menţionate până la pronunţarea hotărârii.

Prin încheierea din 29.10.2012 instanţa a dispus suspendarea executării actelor administrative. Prin încheierea din 04.03.2013 dosarul a fost strămutat de la Curtea de Apel Chişinău la Judecătoria Botanica. Pe parcursul examinării cauzei, avînd în vedere faptul că Biroul Vamal şi-a anulat actul de audit post vămuire nr. 58 din 25.09.2012 şi a Decizia de regularizare nr. 366/25.09.2012, reclamantul si-a concretizat cerinţele solicitînd anularea notei de constatare nr. 50 din 10.09.2012 şi a Deciziei de regularizare nr. 333 din 10.09.2012.

În argumentarea acţiunii reclamantul a indicat că, în rezultatul controlului de audit post vămuire privind provenienţa şi stocul activelor materiale aflate în gestiunea ÎM „SINAX” SRL de către Biroul Vamal Chişinău a fost întocmită nota 1 de constare nr.50 în baza cărei s-a emis Decizia de regularizare nr.333/10.09.2012, actul de audit post vămuire nr. 58 din 25.09.2012 în baza cărei s-a emis Decizia de regularizare nr. 566/25.09.2012. Actele sus nominalizate au fost primite de administraţia ÎM „SINAX” SRL la data de 11.09.2012 şi 26.09.2012, fapt ce se confirmă prin semnătura din borderoul dosarului. În nota de constatare întocmită, la capitolul concluzii, Biroul Vamal Chişinău a indicat că ÎM „SINAX” SRL nu a declarat în termenii stabiliţi organului vamal bunuri în valoarea iniţială în sumă de 5 697 736, 19 lei, fiind încălcate prevederile art. 7 alin. 3) şi 12) din Legea nr. 440 din 27.07.2012 cu privire la zonele economice libere.

Astfel, în urma constatării iregularităţilor menţionate, Biroul Vamal Chişinău a stabilit că urmează a fi recalculate şi încasate drepturile de import şi penalităţile de întârziere în sumă totală de 1 838 173, 22 lei. Consideră actele administrative ilegale şi nefondate deoarece prin ordinul de control nr. 133 din 14.08.2012 a fost început controlul în scopul verificării realizării prevederilor art. 7 alin 3) şi 12) din Legea nr. 440 din 27.07.2012 cu privire la zonele economice libere. Conform prevederilor sus indicate la încetarea activităţii zonei libere, rezidentul sau fostul rezident plasează mărfurile, introduce anterior sub regimul vamal de zonă liberă, sub alt regim vamal în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Stocurile de marfă aflate în depozitare se plasează la valoarea lor iniţială, iar mărfurile utilizate la valoarea lor reziduală, fapt care a fost realizat în totalitate de ÎM „SINAX” SRL . Mai menţionează că, pe parcursul activităţii sale în zona liberă, un şir de bunuri s-au uzat şi au devenit neutilizabile. Astfel, ţinând cont de legislaţia fiscală, de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 338 din 21.03.2003 cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, în contextul realizării activităţii sale economice, realizând inventarierea activelor materiale şi nemateriale a întreprinderii, luând în considerare durata de exploatare a bunurilor, uzura acestora, ÎM „SINAX” SRL a realizat mai multe acte de casare prin care a trecut pierderi un şir de bunuri.

La realizarea controlului şi întocmirea actelor constatatoare Biroul Vamal nu a ţinut cont de respectivele acte de casare şi a impus calcularea taxei vamale şi a penalităţilor legate de neachitarea taxelor vamale şi la bunurile casate, fapt ce contravine legislaţiei în vigoare, ignorînd faptul că prin casare aceste bunuri sunt radiate din lista activelor întreprinderii şi ele nu mai cad sub incidenţa prevederilor art. 7 alin. 12) din Legea nr. 440 din 27.07.2012 „cu privire la zonele economice libere”. Mai menţionează reclamantul că, actele au fost întocmite în vederea inventarierii de facto a activelor materiale aflate în gestiunea ÎM „SINAX” SRL . Potrivit actului de inventariere realizat la faţa locului de colaboratorii Biroului Vamal de comun acord cu administraţia ÎM „SINAX” SRL au fost identificate 26 de poziţii, tipuri active materiale.

Biroul Vamal Chişinău însă în formularea 2 concluziilor a inclus la capitolul active ale întreprinderii şi bunurile casate, neluând în considerare actele de casare prezentate şi extrasele din contabilitate, fapt ce contravine legislaţiei în vigoare, acţiunile colaboratorilor fiind pasibile a fi calificate drept abuzive şi îndreptate spre realizarea unei cercetări unilaterale şi incomplete a cazului, fapt ce poate fi calificat în limitele prevederilor art. 276 Cod Vamal ca temei pentru anularea deciziei privind aplicarea de sancţiune ori privind clasarea dosarului. Pe parcursul examinării cauzei reclamantul a mai explicat că în baza Legii cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber „Expo- Bussines Chişinău” nr.625 din 03.11.95, ÎM „SINAX” SRL la 20.01.1997 a obţinut calitatea de rezident al acestei zone, legea dată fiind în vigoare şi la zi.

Conform prevederilor art. 1 alin.(1) al Legii sus indicate pe teritoriul subordonat Primăriei municipiului Chişinău se înfiinţează Zona Antreprenoriatului Liber „Expo-Business-Chişinău", denumită în continuare zonă liberă, pe un termen de până la 28 decembrie 2025. În continuare art.4 alin.(l) al Legii menţionează că "Zona liberă îşi va înceta activitatea la 28 decembrie 2025". Toţi investitorii „ străini sau autohtoni care au participat la concursul de dobândire a statutului de rezident, inclusiv ÎM „SINAX" SRL au achitat taxele şi cotizaţiile necesare, au efectuat investiţiile solicitate şi, respectiv, şi-au preconizat pe viitor o activitate stabilă de rezident al Zonei Antreprenoriatului Liber "Expo-Bussines Chişinău” până la 28 decembrie 2025. La 06.09.2001 a fost publicată Legea cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din 27.07.01 prin care au fost stabilite alte condiţii de ordin vamal şi fiscal pentru rezidenţii zonelor libere.

În baza prevederilor art. 5 al Legii 625 din 03.11.95 cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber „Expo-Bussines Chişinău” legiuitorul a prevăzut garanţiile pentru rezidenţi în caz de modificare a legislaţiei şi anume „în cazul în care sînt adoptate noi acte legislative care înrăutăţesc condiţiile de activitate a rezidenţilor zonei libere, în ce priveşte regimul vamal şi cel fiscal prevăzute de prezenta lege, rezidenţii sînt în drept să se conducă, în decurs de 10 ani de la data intrării în vigoare a acestor acte legislative, de legislaţia Republicii Moldova în vigoare la data înregistrării lor în zona liber”. Drept urmare ÎM „SINAX” SRL a decis de a se conduce pe viitor în activitatea sa de rezident pe teritoriul Zonei de Antreprenoriat Liber „Expo-Bussines Chişinău” de prevederile Legii nr.625 din 03.11.95, fapt confirmat în scrisoarea publicată oficial a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. (17-13-02/1/079)11 din 26.02.2002.

La 05.08.02 a fost publicată Legea nr.1296 din 25.07.02 privind încetarea înainte de termen a activităţii Zona Antreprenoriatului Liber „Expo-Bussines Chişinău”. Astfel, art. l al Legii prevede că: „Activitatea subzonei Zonei Antreprenoriatului Liber „Expo-Bussines Chişinău”, care include un teren de 1,8 ha din Chişinău sectorul Buiucani) , str. Ghioceilor nr.1 şi un teren adiacent 4 ha din 3 teritoriul parcului „Valea Morilor”, încetează înainte de termen, după 10 ani de la intrarea în vigoare prezentei legi”. Potrivit art.2 din lege: ”Rezidenţa Zonei Antreprenoriatului Liber ”Expo-Business- Chişinău”, activitatea lor din subzonă, li se asigură, până la încetarea activităţii ei, garanţiile de stat prevăzute la art. 13 alin. (2) şi la art. 15 alin. (4) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere”.

Drept urmare reclamanta consideră existenţa unui conflict de lege, în care există două acte legislative ambele în vigoare, dar în care este stipulat diferit termenul de activitate a ZAL ”Expo-Business-Chişinău”. Mai mult ca atât, s-au încălcat şi prevederile legale ce ţin de garanţiile acordate în art.5 al Legii 625 din 03.11.95 privind permisiunea rezidenţilor de a se conduce în cazul apariţiei legilor noi timp de 10 ani de reglementările legii vechi, iar art. 2 al Legii nr.1296 din 25.07.02 prescrie rezidenţilor aplicarea garanţiilor de stat prevăzute de legea nouă nr.440 da 27.07.2001 cu referire la prevederile art. 1 modificat la 04.07.2008, în care se invocă termenul de funcţionare a zonei libere concrete.

Ca rezultat la momentul controlului, colaboratori vamali au interpretat greşit atât normele materiale de drept cât şi cele procesuale, deoarece în actul de post vămuire anulat îşi găseşte reflectarea directă şi Nota de constatare nr.50 din 10.09.2012 întocmită anterior actului de post vămuire, în baza căreia s-a emis şi decizia de regularizare nr.333. Temeiul care a stat la baza emiterii ambelor decizii a constituit art.7 alin. 12 din Legea nr.440 din 27.07.01 care prevedea că la încetarea activităţii subzonei rezidentul plasează mărfurile introduse anterior sub regim vamal de zonă liberă, sub alt regim vamal în conformitate cu legislaţia în vigoare. Stocurile de mărfuri aflate în depozitare se plasează la valoarea lor iniţială, iar mărfurile utilizate la valoare lor reziduală.

Consideră reclamantul că la întocmirea deciziei nr.33 colaboratorii vamali au admis încălcări a dreptului material aplicat şi de procedură, ignorînd actul de casare din 02.07.12; actul de casare din 03.07.12 şi actul de casare din 04.07.12, pe motiv că acestea nu aveau număr de înregistrare, nu erau semnate de directorul întreprinderii şi nu erau reflectate la momentul controlului în datele contabile. De fapt, actul de casare poate fi considera nul numai în cazul lipsei datei de perfectare şi nicidecum cazul lipsei unui număr de înregistrare; actele au fost întocmite în strictă conformitate cu cerinţele legislaţiei fiind respectată forma scrisă, cu aplicarea sigiliul întreprinderii şi fiind semnate de 5 membri ai comisiei de casare.

Actele au fost prezentate colaboratorilor vamali în original şi în timpul controlului efectuat - fapt ce derivă din însă-şi textul actului de control vamal. Lipsa semnăturii directorului întreprinderii pe actele date nu poate afecta valabilitatea acestora deoarece în conformitate cu prevederile art.204 Cod Civil acordul ulterior (confirmarea), în lipsa unor dispoziţii contrare, are efect retroactiv din momentul 4 încheierii actului juridic. Toate actele de casare au fost semnate inclusiv de contabilul şef al întreprinderii care deţine atât ştampila cât şi dreptul de semnătură din partea întreprinderii, iar prin Ordinul său administratorul întreprinderii Timofeeva Svetlana expres a indicat că pe perioada absenţei sale toate împuternicirile inclusiv de a semna orice acte revin contabilului şef Voroncova Tatiana.

În conformitate cu prevederile art.7 (3) al Legii 440 (3) „Introducerea zilnică în zona liberă a mărfurilor autohtone în scopuri necomerciale, având valoarea totală indicată în documentele de însoţire a acestora, care nu va depăşi 500 de euro inclusiv, se realizează fără completarea declaraţiei vamale. Ca urmare colaboratorii vamali la întocmirea deciziei de regularizare nr.333 nu au făcut delimitarea dintre marfa costul cărei era sub plafonul stabilit de lege şi pentru care nu urma sa fie perfectată declaraţia vamală. Respectiv, nu urmau să fie aplicate amenzi şi penalităţi întreprinderii.

Susţine reclamantul că, colaboratorii vamali nu au ţinut cont de prevederile legislative şi nici de actele de casare prezentate şi ca urmare au calculat amenzi şi penalităţi nefondate pentru marfa care nu mai exista la întreprindere, ce de altfel a fost stabilit suplimentar prin examinarea de facto petrecută de colaboratorii vamali împreună cu administratorul întreprinderii în actul de inventariere din 16.08.12. La fel reclamantul consideră că colaboratorii vamali s-au abătut de la tematica controlului, ca urmare finisarea activităţii zonei economice libere a fost preconizată prin Legea nr.1296 la 06.08.2012, iar controlul vamal a început imediat la 14.08.2012, având ca scop tematic conform trimiterilor exprese în Nota de constatare nr.50 la capitolul „efectuării controlului„ - provenienţa şi stocul activelor materiale aflate în gestiune.

În acest context consideră reclamantul că colaboratorii vamali din start au dus agentul economic în eroare privind procedura controlului, au invocat o calificare incorectă a scopului controlului, astfel au depăşit atribuţiile sale şi au aplicat amenzi premature şi neîntemeiate. Ca urmare acesta consideră că prin respectarea tematicii controlului, colaboratorii vamali urmau să stabilească ce bunuri deţinea rezidentul ÎM „SINAX” SRL la încetarea recentă a zonei libere şi să stabilească provenienţa acestora, aflate în gestiune (importate de pe teritoriul RM sau din afara RM), cu acordarea unui termen rezonabil pentru reperfectarea procedurii vamale necesare.

Rezidentul ÎM „SINAX” SRL menţionează că cu participarea colaboratorilor vamali, la 16.08.2012, s-a efectuat inventarierea de facto a activelor întreprinderii existente la momentul petrecerii controlului, dar ultimii nu au dorit să accepte datele de facto şi au luat ca baza doar datele contului contabil datat cu o dată anterioară. Aici reclamantul accentuează că colaboratorii vamali intenţionat nu au dorit să accepte circumstanţele de facto şi să cerceteze multilateral cauza. Decizia nr.333 a fost întocmită în grabă şi cu încălcarea Ordinului nr.267 din 02.10.2009 privind 5 modul de completare şi utilizare a deciziilor de regularizare. Astfel, nici o foaie complimentară anexată la decizie nu face trimitere la această decizie, ceia ce vine în contradicţie cu prevederile anexei nr.2 al ordinului sus menţionat şi anume că la rubrica „anexă la decizia de regularizare” - se indică numărul deciziei.

Ca urmare foile complimentare nu urmează a fi luate în considerare, fiind impusă conform prevederilor punctului 3 al ordinului sus indicat obligaţie de completare a tuturor compartimentelor deciziei. Mai mult decât atât, colaboratorii vamali au admis încălcări evidente la completarea rubricii 31 din prima anexă intitulată ,.descrierea mărfii". Ca urmare s- au invocat la anexa 1 toate 12 atracţioane ale întreprinderii, fără a specifica denumirea acestora, preţul stabilit separat a fiecăruia şi alţi indicii obligatorii. Consideră aceasta o încălcare esenţială, deoarece în bilanţul contabil al întreprinderii aceste atracţioane sânt reflectate fiecare separat, au denumiri diferite, anul de producere diferit, preţuri diferite şi respectiv perioada uzurii acumulate diferită.

Ca urmare colaboratorii vamali urmau să detalieze după cum s-a procedat cu celelalte bunuri (mese, difuzoare, microfoane, etc.) fiecare atracţion în parte. În aceiaşi anexă şi sub acelaşi calcul da amendă au fost introduse 7 case de bilete, ceia ce duce la eventuala încălcare a rubricii 42 din anexă - unde se indică preţul articolului concret de marfa. Ca urmare calculele efectuate la acest compartiment şi altele anexe similare sânt eventual greşite. La fel în celelalte anexe au fost admise încălcări enorme fiind calculată neîntemeiat amendă pentru bunurile care au fost declarate şi perfectată respectiva declaraţie vamală cu achitarea tuturor plăţilor şi taxelor vamale.

Ca exemplu reclamantul face trimitere la declaraţia vamală din 16.08.12 în care s-au declarat construcţiile refabricate din fier(bariera) - menţionată în partea a doua la aşa numita anexa 3, vitrina frigorifică - menţionată în partea a doua la anexa nr.4, microfoane - denumite în partea a doua a anexei nr.l1 amplificatoare, aparat de recepţie şi emisie - reflectat în anexa nr.18. La fel, colaboratorii vamali nu au dorit să ţină cont de calculele uzurii aplicate faţă de atracţioanele întreprinderii, care au fost procurate de întreprindere încă în anul 2005 conform facturilor anexate şi menţionate în actul de control. La momentul procurării toate atracţioanele deja erau parţial uzate. Făcând trimitere la prevederile Hotărârii Guvernului nr.338 din 01.03.2003 cu privire la aprobarea catalogului mijloacelor fixe şi activelor materiale, atracţioanele se clasifică în baza anexei nr.1 ca instalaţii sub nr.12 00740000 cu durate de funcţionare utilă de 6 ani.

Drept urmare contabilitatea corect şi cu respectarea legislaţiei în vigoare a calculat şi a indicat uzura la aceste bunuri, care la momentul controlului a depăşit valoarea costului iniţial achitat. Mai mult, s-a văzut de facto că unele din ele sunt distruse şi nu funcţionează de câţiva ani, majoritatea au fost casate, iar cele rămase sînt cu valoarea de bilanţ zero. Or, prevederile art.7 (12) din legea 440 expres stipulează că mărfurile utilizate (activele materiale pe termen lung) - se plasează la valoarea lor reziduală.

În SNC nr.16 6 contabilitatea activelor pe termen lung, noţiunea de valoare reziduală nu există, dar prin această calificare se înţelege nu altceva decât corectarea, reevaluarea şi diminuarea cu uzura acumulată ceia ce a făcut întreprinderea, mai mult prin modificările ulterioare a art.7 (12) al Legii 440 s-a modificat conţinutul acestuia şi anume s-a expus în următoarea redacţie „mărfurile aflate în folosinţă activele pe termen lung - la valoarea de bilanţ, corectată sau reevaluată, diminuată cu uzura acumulată”. Făcând referire la prevederile art.4 6(2) din Legea privind actele legislative din 27.12.2001 care menţionează că: "au efect retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancţiuni mai blânde”, consideră reclamantul că, prevederile noi ale legii la fel pot fi aplicate speţei în cauză.

Este de evidenţiat şi momentul că în actul anulat de post vămuire nr.58 colaboratorii vamali au contractat Compania SRL ”Anjecont-Prim„ pentru a efectua reevaluarea imobililor şi a determina valoarea reziduală rămasa, dar nu au solicitat să efectueze aceiaşi procedură faţă de alte bunuri utilizate de rezidentul ÎM „SINAX” SRL în special privind atracţioanele acestuia.

Reclamantul face trimitere şi la prevederile art.288 al Codului Civil care determina categoria de bunurilor imobile şi examinând comentariul legal la acest articol deduce că, astfel de bunuri ca atracţioanele pot fi considerate bunuri imobile deoarece ele nu pot fi separate pentru eventuala funcţionare de teren, ele sânt indispensabil legate de teren, părţile integrale ale atracţioanelor sânt incorporate durabil în pământ, pentru funcţionarea acestora sînt prescrise stric conectarea diverselor conducte electrice şi de apă prin sol conducte subterane etc. Mai mult ca atît, pentru fiecare atracţion se pregăteşte şi se incorporează în pământ fundamentul special şi ca urmare fiecare atracţion este încorporat durabil în fundamentul terenului, în concluzie făcând referire la prevederile art.7 (12) al Legii 440 atracţioanele nu pot fa atribuite evident la categoria de marfa, dar conform prevederilor art.288 CC la categoria de bunuri imobile, iar art. 1 Cod Vamal defineşte noţiunea de mărfuri ca orice bun mobil.

Astfel, consideră că la întocmirea actelor contestate Biroul Vamal a admis interpretări eronate a conţinutului legii, calificând greşit acţiunile ÎM „SINAX” SRL ca acţiuni de neplasate sub un alt regim vamal a mărfurilor. Or, potrivit art.46 (2) Legea privind actele legislative şi art. 7 (13) al Legii nr.440, legiuitorul expres a stabilit că nu constituie obiect al declarării obiectele (bunurile) imobiliare care la momentul încetării activităţii zonei (subzonei) libere se consideră în mod tacit puse în liberă circulaţie, fără calcularea drepturilor de import. Solicită ÎM „SINAX” SRL admiterea acţiunii în sensul declarat. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 februarie 2014 acțiunea a fost admisă.

S-a anulat ca fiind emise contrar prevederilor legii și fără efecte juridice a 7 actelor cu caracter administrativ emise de Biroul Vamal Chișinău a notei de contestare nr.50 din 10.09.2012 și a Deciziei de regularizare nr.333 din 10.09.2012. La 28 februarie 2014, a fost declarat apel de către Biroul Vamal Chişinău, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2014 s-a admis parțial apelul declarat de către Biroul Vamal Chișinău. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 februarie 2014 în partea anulării notei de constatare nr.50 cu emiterea unei încheieri prin care a încetat procesul în această parte.

În rest hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 februarie 2014 s-a menținut. La 29 decembrie 2014 Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 februarie 2014 referitor la anularea Deciziei de regularizare nr.333 din 10.09.2012 și casarea decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2014 în partea menținerii hotărîrii instanței de fond referitor la anularea deciziei de regularizare nr.333 din 10.09.2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că au fost aplicate eronat normele e drept material şi nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele cauzei.

Invocă că instanţa de apel cît şi instanţa de fond neîntemeiat a admis acţiunea deoarece, în urma încetării activităţii subzonei libere ÎM „SINAX” SRL a declarat organului vamal doar activele materiale stabilite în contul 123.4 „Mijloace de transport”, valoarea 58 000 lei, conform declaraţiei vamale nr. 7002 1685 din 15.08.2012. În aceeaşi ordine de idei, menţionează faptul că, la momentul controlului s-a constatat faptul că, activele materiale reflectate la contul 123.7 „Alte mijloace fixe” cu valoarea iniţială de 879 597,53 lei (conform extrasului cont prezentat la data de 15.08.2012) nu au fost declarate organului vamal conform normelor legale enunţate anterior.

În acelaşi timp, din totalul activelor materiale indicate în lista de evidenţă analitică la contul 123.7 „Alte mijloace fixe”, 31 poziţii au fost reflectate la valoarea 0” Totodată, conform nomenclatorului conturilor contabile din Planul de conturi contabile ale activităţii economico - financiare a întreprinderilor uzura mijloacelor fixe este reflectată la contul contabil 124. Respectiv, din momentul utilizării mijloacelor fixe menţionate anterior a fost determinată uzura şi reflectată în contul contabil 124.6 “Uzura altor mijloace fixe” care constituie 481 05 lei. Respectiv, în urma calculelor efectuate valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe a fost stabilită în mărime de 398 503, 12 lei.

Mai menționează recurentul că, instanţa de judecată a interpretat în mod eronat 8 legea, motivîndu-și hotărîrea reieșind din faptul că: „ulterior, la data de 28.08.2012 ÎM „SINAX” SRL a prezentat 3 ordine de casare din 02.07.2012; 03.07.2012 şi 04.07.2012 pentru a argumenta diferenţa pentru poziţiile reflectate în contul contabil 123”, deoarece acestea nu au fost reflectate în rezultatul inventarierii. Indică recurentul că, actele prezentate nu aveau număr de înregistrare, nu au fost aprobate de administratorul agentului economic şi nu au fost reflectate în contabilitate până la data efectuării controlului, motiv pentru care nu au fost luate în consideraţie. Totodată, reiterează faptul că, activele materiale din speţă nu au fost declarate organului vamal în conformitate cu normele legale şi nu a fost solicitată plasarea activelor în alt regim vamal pentru a închide regimul vamal precedent.

În conformitate cu prevederile art. 444 CPC (în vigoare de la 30 noiembrie 2012), recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului rezultă că, la 20.01.1997, ÎM „SINAX” SRL a fost înregistrată ca rezident al ZAL „Expo - Business Chişinău” (Certificat nr.027), urmînd în activitatea sa, să se conducă de prevederile Legii RM nr. 625-XIII din 03.11.1995 cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber Expo - Business Chişinău fapt ce se confirmă prin scrisoarea publicată oficial de Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. (17-13-02, 1- 979)11 din 26.02.2002. Conform art.85 Cod Vamal zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sunt introduse şi utilizate fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.

În conformitate cu Legea nr.1296 din 25.07.02 cu privire la încetarea înainte de termen a activităţii ZAL Expo-Bussines Chişinău, activitatea subzonei Zonei Antreprenoriatului Liber „Expo- Business Chişinău”, care include un teren de 1,8 ha din Chişinău sectorul Buiucani, str. Ghioceilor nr.1 şi un teren adiacent 4 ha din teritoriul parcului „Valea Morilor”, încetează înainte de termen, după 10 ani de la intrarea în vigoare prezentei legi”. Potrivit art.2 din lege: ”Rezidenţa Zonei Antreprenoriatului Liber ”Expo-Business-Chişinău”, activitatea lor din subzonă, li se asigură, până la încetarea activităţii ei, garanţiile de stat prevăzute de art. 13 alin. 2 şi la art. 15 alin. (4) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere”.

La expirarea acestui termen, în rezultatul controlului post vămuire privind provenienţa şi stocul activelor materiale aflate în gestiunea ÎM „SINAX” SRL , de 9 către Biroul Vamal Chişinău a fost întocmite nota de constare nr. 50 în baza căreia s-a emis Decizia de regularizare nr. 333/10.09.2012, fiind constatată necesitatea încasării drepturilor de import în mărime de 1 838 173, 22 lei ce include: drepturi de import PV-23 526,35 lei, TV - 538 705,51 lei, TVA - 1 251 993.61 lei şi penalitate (majorarea de întârziere ) în sumă de 23 947,75 lei. Prin răspunsul Serviciului Vamal nr.28/11 - 12162 din 12.10.2012 nota de constare nr. 50 şi Decizia de regularizare nr. 333/10.09.2012 au fost menţinute în vigoare.

Totodată, prin răspunsul Serviciului Vamal nr.28/11-12617 din 24.10.2012 a fost anulată Decizia de regularizare nr. 366 din 25.09.2012 emisă de Biroul Vamal Chişinău. Reprezentantul Biroului Vamal Chişinău a confirmat pe parcursul procesului de judecată anularea în baza Deciziei de regularizare nr.430 din 25.10.2012 a actul de audit post vămuire nr. 58 din 25.09.2012 şi Deciziei de regularizare nr. 366/25.09.2012 emise de Biroul Vamal Chişinău. Invocînd dezacordul cu nota de constare nr. 50 şi Decizia de regularizare nr. 333/10.09.2012, reclamantul le-a contestat în instanţa de judecată în ordine de contencios administrativ. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, instanţa de fond a admis acţiunea, dispunînd anularea actelor contestate ca ilegale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2014 s-a admis parțial apelul declarat de către Biroul Vamal Chișinău. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 februarie 2014 în partea anulării notei de constatare nr.50 cu emiterea unei încheieri prin care a fost încetat procesul în această parte. În rest hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 februarie 2014 s-a menținut. Instanţa de recurs ţine să menţioneze că în conformitate cu prevederile art. 265 lit. a) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă. Astfel, cu referire la nota de constare nr. 50, instanţa de apel corect a constatat că acest act nu poate constitui obiect de examinare în contencios administrativ.

Or, noţiunea act administrativ este reglementată atît în art.2 din Legea contenciosului administrativ, cît şi în Rezoluţia (77) 31 „Cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative”, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Prin urmare, actul administrativ poate fi definit ca fiind un act unilateral, cu caracter normativ sau individual, adoptat sau emis de către o autoritate publică sau de o persoană privată împuternicită prin lege sau printr-un act administrativ, în mod unilateral, în baza şi în vederea exercitării legii, pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ. Actele pregătitoare sau operaţiunile administrative şi tehnico-materiale care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat nu pot constitui de sine stătător 10 obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, deoarece nu produc efecte juridice prin ele însele.

La caz, nota de constare nr. 50 a stat la baza emiterii deciziei de regularizare nr. 333/10.09.2012, respectiv această notă are statut de act premărgător şi nu are statut de act administrativ. În ce priveşte legalitatea deciziei instanţei de apel în privinţa deciziei de regularizare nr. 333/10.09.2012, instanţa de recurs reţine că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare just au reținut că ÎM „SINAX” SRL s-a conformat prevederilor legale, ce reglementează încetarea activităţii de rezident al ZAL „Expo - Business Chişinău” (Certificat nr.027) , în temeiul Legii RM nr. 625-XIII din 03.11.1995 cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber Expo - Business Chişinău.

Potrivit alin. (2) art. 13 Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 (garanţiile de stat): în cazul în care sînt adoptate legi noi care înrăutăţesc condiţiile de activitate a rezidenţilor în ceea ce priveşte regimurile vamal, fiscal şi alte regimuri prevăzute de legile referitoare la activitatea zonelor libere, rezidenţii sînt în drept, pe parcursul unei perioade de 10 ani, dar care nu va depăşi termenul de funcţionare a zonei libere concrete, să activeze conform prevederilor legilor în vigoare pînă la data punerii în aplicare a noilor legi. Această normă se va aplica activităţii desfăşurate de rezidenţi în cadrul proiectelor investiţionale înregistrate pînă la adoptarea legii noi.

Conform alin. (4) art. 15 din Legea data: rezidentul zonei libere, înregistrat înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, are dreptul, în decursul a 10 ani de la intrarea ei în vigoare, să activeze în baza prevederilor legilor privind zonele libere concrete referitoare la regimurile fiscal şi vamal, în vigoare la data înregistrării sale. Rezidentul, în decursul a 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va comunica Administraţiei decizia sa în acest sens, în caz contrar, el va cădea sub incidenţa prezentei legi.

În conformitate cu art.5 Legea nr.625 din 03.11.95 cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber „Expo-Business-Chişinău” (Garanţii pentru caz de modificare a legislaţiei): în cazul în care sînt adoptate noi acte legislative care înrăutăţesc condiţiile de activitate a rezidenţilor zonei libere, în ce priveşte regimul vamal şi cel fiscal prevăzute de prezenta lege, rezidenţii sînt în drept să se conducă, în decurs de 10 ani de la data intrării în vigoare a acestor acte legislative, de legislaţia Republicii Moldova în vigoare la data înregistrării lor în zona liberă. Este de menţionat că la momentul controlului, efectuat de reclamant, colaboratori vamali au interpretat greşit aceste prevederi legale, conducîndu-se de prevederile art.7 alin.(12) din Legea nr.440 din 27.07.01 care prevedea că la încetarea activităţii subzonei, rezidentul plasează mărfurile introduse anterior sub regim vamal de zonă liberă, sub alt regim vamal în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Stocurile de mărfuri aflate în depozitare se plasează la valoarea lor iniţială, iar mărfurile utilizate la valoare lor reziduală. 11 Prin urmare, instanţa de apel corect a menţionat că, prevederile legale cuprinse în art.7 alin.(12) din Legea nr.440 din 27.07.01, invocate de Biroul Vamal, urmau a fi aplicate în coroborare cu prevederile statuate în art.2 din Legea nr.1296 din 25.07.2002, prin care activităţii rezidentului din subzonă, i-au fost asigurate, până la încetarea activităţii ei, garanţiile de stat prevăzute la art. 13 alin. 2 şi la art. 15 alin. (4) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 „cu privire la zonele economice libere”. Totodată s-a constatat că, reclamantul, de fapt s-a conformat prevederilor art. 7 alin. (3) şi (12) din Legea nr. 440 din 27.07.2012 cu privire la zonele economice libere.

Conform prevederilor sus indicate la încetarea activităţii zonei libere, rezidentul sau fostul rezident plasează mărfurile, introduce anterior sub regimul vamal de zonă liberă, sub alt regim vamal în conformitate cu legislaţia în vigoare. Stocurile de marfă aflate în depozitare se plasează la valoarea lor iniţială, iar mărfurile utilizate la valoarea lor reziduală, fapt care a fosa realizat în totalitate de

IM „SINAX” SRL.

Se mai constată că, pe parcursul activităţii rezidentului ÎM „SINAX” SRL în zona liberă, un şir de bunuri s-au uzat şi au devenit neutilizabile.

În acest context, ţinând cont de legislaţia fiscală, de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 338 din 21.03.2003 cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, în contextul realizării activităţii sale economice, realizând inventarierea activelor materiale şi nemateriale a întreprinderii, luând în considerare durata de exploatare a bunurilor, uzura acestora, ÎM „SINAX” SRL a realizat mai multe acte de casare prin care a trecut pierderi un şir de bunuri mobile, de cale, la realizarea controlului şi întocmirea actelor constatatoare, Biroul Vamal nu a ţinut cont şi a impus calcularea taxei vamale şi a penalităţilor legate de neachitarea taxelor vamale şi la bunurile casate, fapt ce contravine legislaţiei în vigoare, fiind ignorant faptul că prin casare , aceste bunuri au fost radiate din lista activelor întreprinderii şi ele nu mai cad sub incidenţa prevederilor ara.

7 alin. 12) din Legea nr. 440 din 27.07.2012 „cu privire la zonele economice libere”. Actele au fost întocmite în vederea inventarierii de facto a activelor materiale aflate în gestiunea IM „SINAX" SRL. Este de remarcat faptul că instanţele judecătoreşti just au reţinut că, Biroul Vamal neîntemeiat nu a validat actele de casare din 02.07.12, din 03.07.12, şi din 04.07.12, care au fost prezentate de reclamant în original atât în timpul controlului vamal, cât şi anexate în plângerile ulterioare. Or, instanţa de recurs consideră că acestea au fost întocmite în conformitate cu cerinţele legale fiind perfectate în forma scrisă, sigilate, datate cu dată certă şi semnate de membrii comisiei de casare.

Astfel, argumentele recurentului prin care s-a invocat nevalabilitatea acestor acte pe motivul lipsei unui număr de înregistrare, lipsei semnăturii exprese a administratorului întreprinderii sau nereflectării acestora la momentul controlului în datele contabile, este neîntemeiat şi se v-a respinge, or, în temeiul art.204 Cod civil 12 prin care este stabilit că, acordul ulterior (confirmarea), în lipsa unor dispoziţii contrare, are efect retroactiv din momentul încheierii actului juridic. Sau, administratorul întreprinderii nu a negat sau retras dreptul de semnătură a contabilului sef al întreprinderii pe actele sus menţionate. În cadrul examinării cauzei s-a stabilit că toate actele de casare au fost semnate de membrii comisiei de casare, inclusiv, de contabilul şef a întreprinderii care mai mult ca atât era împuternicit prin ordin, de a semna pe perioada absenţei administratorului întreprinderii acte de orice caracter.

Mai mult, faptul neluării în consideraţie de către colaboratorii vamali a actului de inventariere întocmit în timpul controlului la 16.08.12, urmează a fi apreciat critic, or, scopul controlului efectuat era constatarea de facto a stocului activelor materiale aflate în gestiunea reclamantului. Suplimentar urmează de adăugat, că colaboratorii vamali nu au dat aprecierea necesară atât în actul de control vamal cât şi în decizia nr.333 din 10.09.2012 asupra provenienţei şi destinaţiei mărfurilor. La caz, sunt relevante şi prevederile art.7 (3) al Legii 440 cu privire la zonele economice libere, potrivit cărora: „Introducerea zilnică în zona liberă a mărfurilor autohtone în scopuri necomerciale, având valoarea totală indicată în documentele de însoţire a acestora, care nu va depăşi 500 de euro inclusiv, se realizează fără completarea declaraţiei vamale”.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, în baza facturilor de expediţie din 20.10.2005 şi 28.10.2005 şi extrasului contabil din 15.08.2012 atracţioanele proprietatea întreprinderii erau indicate separat făcînd parte din activele întreprinderii din anul 2005. Iar potrivit Hotărârii Guvernului nr.338 din 21.03.2003 cu privire la aprobarea catalogului mijloacelor fixe activelor materiale, atracţioanele se clasifică în baza anexei nr. 1 ca instalaţii sub nr.12 00740000 cu durate de funcţionare utilă de 6 ani.

În ce priveşte argumentul recurentului cu privire la faptul că, instanţa de apel nu a ţinut cont de cele invocate de către Biroul Vamal Chişinău întru confirmarea legalităţii deciziei de regularizare nr.333 din 10.09.2012, este neîntemeiat, deoarece Biroul Vamal Chişinău nu a prezentat instanţei probe incontestabile, pertinente şi admisibile în sensul prevederilor art. 121-122 din CPC a R. Moldova, ce ar respinge integral pretenţiile invocate de intimat şi prin urmare, corect a pus la baza adoptării hotărârii şi deciziei argumentele şi înscrisurile prezentate de acesta. Sub aspectul celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie apreciază ca fiind întemeiată soluţia instanţei de apel privind anularea deciziei de regularizare nr.333 din 10.09.2012 emisă de Biroul Vamal Chişinău.

Or, potrivit dispoziţiei art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor 13 legii. În acest context, instanţa de recurs remarcă că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, iar argumentele recursului poartă caracter declarativ şi nu au suport legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecata depusă de Întreprinderea Mixtă „SINAX” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroul Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Tatiana Vieru Valentina Clevadî Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 14