3ra-228/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-228/15 prima instanţă: E. Silivestru instanţa de apel: L. Popova, A. Panov și M. Moraru DECIZIE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni “Supraten”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni “Supraten” împotriva Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău a fost admis, cu casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 16 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 27 martie 2013 Societatea pe Acțiuni “Supraten” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 22 februarie 2013 de către Biroul Vamal Chișinău a fost întocmit procesul- verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14-R în temeiul căruia, a fost adoptată Decizia de Regularizare nr.123 din 22 februarie 2013, prin care s-a dispus încasarea din contul Societății pe Acțiuni “Supraten” drepturi de import şi penalităţi de întârziere, în sumă de 48978,10 lei, privind încălcarea art.1412 alin. (1) Cod Vamal.

Susține Societatea pe Acțiuni “Supraten” că, Decizia respectivă i-a fost adusă la cunoştinţă la 25 februarie 2013, însă executarea acesteia a avut loc la 22 februarie 2013. Consideră Societatea pe Acțiuni „Supraten” că acţiunile Biroului Vamal sunt ilegale, contravin legislaţiei în vigoare şi lezează grav drepturile şi interesele reclamantului. Menționează reclamantul că la 07 martie 2013 a contestat Decizia de Regularizare nr. 123 a Biroului Vamal Chișinău, solicitînd anularea acesteia şi restituirea sumelor încasate ilegal în mărime de 48978,10 lei, însă prin răspunsul pîrîtului nr. 1933 din 22 martie 2013, s-a conchis că lipsesc temeiuri juridice de satisfacere a contestației respective. Afirmă Societatea pe Acțiuni „Supraten” că nu este de acord cu decizia Biroului Vamal Chișinău nr. 123 din 22 februarie 2013 şi nici cu executarea acesteia.

1 Menționează Societatea pe Acțiuni “Supraten” că, pe parcursul anilor 2010- 2012 a importat lustre şi aparate de iluminat electrice de suspendat sau de fixat pe tavan sau pe perete din sticlă de la societatea comercială Golden Day International Development Co.Ltd, China, conform contractului de comerţ din 01 martie 2009. Indică reclamantul că prin aparate de iluminat din cristal cu plumb, se are în vedere sticla avînd un conținut minim de monoxid de plumb de 24 % din greutate, care sunt supuse accizului.

Susține Societatea pe Acțiuni „Supraten” că pentru primul lot de lustre şi aparate de iluminat importate în anul 2010, nu au avut documente de la exportator ce ar indica greutatea monoxidului de plumb în sticlă, neexistînd nici o instituţie certificată pentru efectuarea expertizei în domeniul dat, prin urmare în declaraţia vamală din 14 ianuarie 2010, reclamantul a atribuit corect marfa importată la subpoziţia tarifară ca aparate de iluminat din cristal, achitând astfel accizele prevăzute de legislaţia fiscală, fără a avea intenţia de a prejudicia bugetul statului.

Afirmă reclamantul că ulterior, pentru a se asigura, şi în scopul stabilirii corecte a clasificării lustrelor din sticlă importate, a selectat mostre pe care le-a transmis spre examinare la Laboratorul de încercări de Spectroscopie Atomică al Institutului de Chimie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, iar prin Raportul de încercări din 11 februarie 2010 al institutului respectiv, s-a constatat că cristalul conţine o normă de monoxid de plumb, ce nu depăşeşte limita stabilită pentru calificarea sticlei ca cristal cu plumb, acesta avînd 0,1 % de absorbţie atomică. Astfel consideră Societatea pe Acțiuni „Supraten” că aparatele de iluminat din sticlă pe care le-a importat, nu intră sub incidenţa legislaţiei fiscale, ca poziţie ce este supusă accizului, din care considerent, la importul ulterior al aparatelor de iluminat pentru perioadele 2010 - 2012, reclamantul le declara ca fiind aparate de iluminat din sticlă care sunt scutite de plata de accizelor.

Menționează reclamantul că în noiembrie 2012, Serviciul Vamal a efectuat independent expertiză prin încercări de laborator asupra unor mostre a aparatelor de iluminat importate la 10 poziţii, prin care s-a stabilit că 3 poziţii conţin monoxid de plumb în cantitate ce depăşeşte limita de 24 % din greutate. Susține Societatea pe Acțiuni „Supraten” că la 11 decembrie 2012 s-a adresat Laboratorului de Spectroscopie Atomică al Institutului de Chimie al Academiei de Ştiințe a Moldovai, solicitînd efectuarea expertizei repetate în vederea determinării conţinutului de monoxid de plumb la aceleaşi 3 poziţii de mostre, rezultatul căreia s-a constatat a fi diferit de cel al Serviciului Vamal şi anume prin aceea că monoxidul de plumb nu a depăşit limita de 24 % din greutate.

Indică reclamantul că expertiza solicitată atît de către Serviciul Vamal, cît şi de Compania SA „Supraten” a fost efectuată la aceeaşi instituţie şi cu acelaşi utilaj. Prin urmare, afirmă Societatea pe Acțiuni „Supraten” că Decizia de Regularizare nr.123 din 22 februarie 2013 a Serviciului Vamal este ilegală fiind adoptată cu încălcarea legislației în vigoare. Solicită Societatea pe Acțiuni „Supraten” anularea Decizia de Regularizare a Serviciului Vamal nr.123 din 22 februarie 2013, precum și restituirea sumei de 48978,10 lei, încasate de la reclamant în bugetul de stat, în temeiul deciziei respective. În ședința de judecată din 17 februarie 2014 Societatea pe Acțiuni „Supraten” a depus cerere de concretizare a pretențiilor solicitînd încetarea procesului, deoarece pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă, precum și din motivul expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere materială (f.d.

77-78). 2 În susținerea acțiunii reclamantul a invocat că procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14-R a fost întocmit la 22 februarie 2013, iar importul de aparate de iluminat a avut loc la 28 mai 2010 conform declarației vamale nr. 302917729 și respectiv la 28 februarie 2011, conform declarației vamale nr. 302913968, prin urmare termenul de tragere la răspundere materială pentru săvîrțirea contravenției vamale a expirat, or potrivit art. 2292 alin. (2) Cod Vamal, termenul de prescripție a răspunderii materiale este de 1 an. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16 iunie 2014, acţiunea a fost admisă, cu anularea Deciziei de Regularizare nr.123 din 22 februarie 2013 și obligarea Biroului Vamal Chișinău de a restitui Societății pe Acțiuni „Supraten” suma de 48978,10 lei (f.d.

115, 118-122). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014, apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău a fost admis cu casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16 iunie 2014 și pronunțarea unei noi hotărîri privind respingerea integrală a acțiunii (f.d. 154, 155-159). La 28 decembrie 2014, Societatea pe Acțiuni „Supraten” prin intermediul Oficiului Poștal Chișinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014, care a fost înregistrat în instanța de recurs la 31 decembrie 2014, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, recursul declarat la 28 decembrie 2014 de către Societatea pe Acțiuni „Supraten” este depus în termen. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, aplicând eronat normele de drept material. Susține Societatea pe Acțiuni „Supraten” că raportul de expertiză din 25 noiembrie 2013 coroborat cu concluzia specialistului audiat în ședința de judecată, prin care s-a demonstrat că probele prezentate de reclamant conțin o normă de monoxid de plumb ce nu depășește limita stabilită pentru calificarea sticlei ca sticlă de cristal cu plumb de 24 % din greutate corect a fost reținut de către prima instanță ca unul veridic.

Consideră recurentul, neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că în contradicție cu art. 20211 alin. (6) organul vamal nu a fost antrenat la ridicarea mostrelor supuse expertizării or, norma respectivă se referă la efectuarea controlului vamal la trecerea mărfurilor și a mijloaceor de transport peste frontiera vamală din Capitolul V secțiunea 292 Codul Vamal, prin urmare dreptul titularului mărfurilor sau a reprezentantului împuternicit al acestuia de a asista la prelevarea probelor și mostrelor de mărfuri de către colaboratorii vamali nu se referă situația în care instanța dispune efectuarea unei expertize independente pe parcursul examinării pricinii.

Totodată afirmă recurentul că la efectuarea controlului vamal al mărfurilor importate de către Societatea pe Acțiuni „Supraten” în temeiul declarațiilor vamale prezentate, acestea conform Sistemului Informațional „ASYCUDA WORLD” au fost puse pe culuoarul Roșu și Galben, prin urmare instanța de apel eronat a făcut referire în decizia recurată, la punctul 1 al Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 65 “ cu privire la aplicarea legislației vamale ce reglementează stabilirea poziției tarifare 3 pentru mărfurile importate”, urmînd a fi aplicate dispozițiile punctului 3 din Recomandarea respectivă. Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 martie 2015 recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Supraten” a fost considerat admisibil.

Potrivit art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. La 18 februarie 2015 intimatul Biroul Vamal Chișinău a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Potrivit art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinând argumentele recursului în raport cu circumstanţele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni „Supraten” urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanţei de apel. Potrivit art. 445 alin. (1) lit. a) instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Actele cauzei denotă că prin acţiunea intentată de Societatea pe Acțiuni “Supraten” împotriva Biroului Vamal Chișinău s-a solicitat anularea Decizia de Regularizare nr.123 din 22 februarie 2013 a Serviciului Vamal, precum și restituirea sumei de 48978,10 lei, încasate de la Societatea pe Acțiuni “Supraten” în bugetul de stat, în temeiul deciziei respective.

Astfel, s-a stabilit că, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii integrale a acţiunii, fiind dispusă anularea Deciziei de Regularizare nr.123 din 22 februarie 2013 și obligarea Biroului Vamal Chișinău de a restitui Societății pe Acțiuni „Supraten” suma de 48978,10 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014, apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău a fost admis cu casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16 iunie 2014 și pronunțarea unei noi hotărîri privind respingerea integrală a acțiunii. Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanţei de apel.

Analizând circumstanţele faptice ale pricinii şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că în baza declaraţiilor vamale nr. 3029I7729 din 28 mai 2010 și respectiv nr. 3029I3968 din 28 februarie 2011 Societatea pe Acțiuni „Supraten” a importat aparate de iluminat din cristal: de fixat pe tavan sau pe perete la valoarea statistică totală de 53237,53 lei. 4 Prin procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14-R din 22 februarie 2013 s-a stabilit, că pe parcursul anilor 2010-2011 de către Societatea pe Acțiuni „Supraten” au fost importate lustre şi aparate de iluminat electrice de suspendat sau de fixat pe tavan sau pe perete din sticlă la poziţia tarifară 9405, fiind confirmată încadrarea tarifară eronată (f.d.

13-15). Ca rezultat a întocmirii procesului-verbal respectiv, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a emis Decizia de regularizare nr. 123 din 22 februarie 2013 conform căreia s-a stabilit că suma totală a drepturilor de import/export ce urmează a fi încasată de la Societatea pe Acțiuni “Supraten” este de 48978, 10 lei (f.d. 9-12). La 07 martie 2013 Societatea pe Acțiuni “Supraten” a depus contestație împotriva Deciziei de regularizare nr. 123 din 22 februarie 2013 solicitînd anularea deciziei respective și restituirea sumei de 48978, 10 lei (f.d. 16-18). Prin răspunsul nr. 1933 din 22 martie 2013 Biroul Vamal Chișinău a respins contestația în cauză (f.d. 19). Nefiind de acord cu răspunsul dat, Societatea pe Acțiuni “Supraten” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ.

Potrivit art. 25 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrative nr. 793 din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Potrivit art. 1271 alin. (1) lit. a) Cod Vamal obligaţia vamală apare, atît la import cît şi la export, cînd, ulterior efectuării operaţiunilor de vămuire şi acordării liberului de vamă, se constată că informaţiile cuprinse în declaraţia vamală au condus la stabilirea unei obligaţii vamale diminuate. Conform art. 12713 alin. (1) Cod Vamal decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este executoriu din momentul aducerii acesteia la cunoştinţă plătitorului vamal.

În conformitate cu art. 1412 alin. (2) Cod Vamal în caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatura combinată a mărfurilor. Potrivit art. 1811 alin. (1) organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. Conform pct. 49 al Legii Republicii Moldova nr. 108 din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Anexa la titlul IV din Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 se modifică, şi anume: după poziţia tarifară 870333 se introduc poziţiile tarifare ex.940510500, ex.940520500.

ex.940550000 şi ex.940591 şi se completează cu punctul 8 cu următorul cuprins: „8. Prin cristal cu plumb se înţelege sticla având un conţinut minim de monoxid de plumb de 24% din greutate, iar aparatele de iluminat care conţin monoxid de plumb în cantitatea respectivă se supun accizului în mărime de 55% din valoarea în lei a bunurilor.

Colegiul a stabilit că, în scopul aprecierii corecte a clasificării lustrelor şi aparatelor de iluminat electric de suspendat sau de fixat pe tavan, stabilite în declarațiile vamale a Societății pe Acțiuni “Supraten” nr. 3029I7729 din 28 mai 2010 și nr. 029I3968 din 28 februarie 2011, de către organul vamal au fost selectate 10 mostre din sticlă/cristal, câte un exemplar din fiecare articol/gamă care au rămas 5 necomercializate din stocul Societății pe Acțiuni “Supraten”, cu întocmirea proceselor-verbale de prelevare a probelor nr. 1.11.2012 din 01 noiembrie 2012 și respectiv nr. 14.11.2012 din 14 noiembrie 2012, remise ulterior Laboratorului de încercări de Spectroscopie Atomică a Institutului de Chimie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (ILAS) în vederea stabilirii conţinutului de monoxid de plumb în sticlă (f.d.

84, 85). Ulterior în baza rapoartelor de încercări eliberate de către Laboratorul de încercări nr. 103 din 06 noiembrie 2012 și nr. 108 din 23 noiembrie 2012 s-a stabilit că trei mostre de lustre din sticlă /cristal/ examinate conţin mai mult monoxid de plumb de 24% din greutate (f.d. 46, 48). Ca rezultat, în temeiul art.12711 alin. (l) lit. a) alin. (2) și (3), art. 12713, art. 129, art.1412, art.1811 Cod Vamal al Republicii Moldova, Anexei nr. 1 a Titlului IV Cod Fiscal şi art. 228 al Cod Fiscal, Serviciul Vamal a adoptat decizia de regularizare nr. 123 din 22 februarie 2013 prin care de la Societatea pe Acțiuni “Supraten” au fost recalculate şi încasate drepturi de import şi penalităţi de întârziere în valoare totală de 48978,19 lei, ce includ drepturi de import (PV-33,21 lei, acciz - 32344,09 lei, TVA - 6475,45 lei şi penalitate (majorarea de întârziere) de 10 125,35 lei) (f.d.

9-12). Colegiul reține că în rezultatul, clasificării incorecte a lustrelor importate de către recurent în baza declarațiilor vamale nr. 3029I7729 din 28 mai 2010 și respectiv nr. 029I3968 din 28 februarie 2011, de la Societatea pe Acțiuni “Supraten” nu au fost percepute în mărime deplină accizele stabilite în Anexa nr. 1 a Titlului IV al Codului Fiscal, introduse prin pct. 49 al Legii Republicii Moldova nr. 108 din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Or, conform pct. 49 al Legii Republicii Moldova nr. 108 din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Anexa la titlul IV din Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 și a Ordinului Serviciului vamal nr. 346-0 din 24 decembrie 2009, clasificarea lustrelor, precum și a altor aparate de iluminat electric de suspendat sau de fixat pe tavan sau pe perete are loc conform poziţiei tarifare nr. 940510500, pentru care se percepe acciz în mărime de 55% din valoarea în lei a bunurilor. Astfel Colegiul consideră legală și întemeiată decizia regularizare a Serviciului Vamal de nr. 123 din 22 februarie 2013, avînd la bază clasificarea eronată de către Societatea pe Acțiuni „Supraten”, a lustrelor și aparatelor de iluminat la poziția tarifară 94051098, care urmau a fi clasificate la poziţia tarifară nr. 940510500, conform normei sus-indicate.

În susținerea poziției sale, instanța de recurs pune la bază, rapoartele de încercări nr. 103 din 06 noiembrie 2012 și nr. 108 din 23 noiembrie 2012, prin care s- a stabilit că mostrele de lustre din sticlă/cristal ridicate de la Societatea pe Acțiuni “Supraten” cu indicele C-20611/16 ”x16” 1.11.2012, C-2024/19”/8016 și respectiv W-6780/2L-911, conţin mai mult monoxid de plumb (PbO) de 24% din greutate. Or, după cum rezultă din procesele-verbale de prelevare a probelor nr. 1.11.2012 din 01 noiembrie 2012 și respectiv nr. 14.11.2012 din 14 noiembrie 2012 mostrele respective au fost ridicate de la Societatea pe Acțiuni “Supraten”, fiind ambalate, etichetate și sigilate, fapt ce exclude posibilitatea substituirii sau degradării lor (f.d.

84, 85). Prin urmare s-a confirmat încadrarea tarifară eronată de către Societatea pe Acțiuni “Supraten” a lustrelor și aparatelor de iluminat electric în baza declarațiilor vamale nr. 3029I7729 din 28 mai 2010 și respectiv nr. 3029I3968 din 28 februarie 6 2011 pentru care nu au fost percepute în mărime deplină accizele stabilite în Anexa nr. 1 a Titlului IV al Codului Fiscal (Monitorul Oficial nr. 193-196/609 din 29.12.2009), ceea constituie o încălcare a art. 1412 alin. (1) Cod Vamal fapt ce a determinat organul vamal în temeiul art. 1412 alin. (2) Cod Vamal, să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatura combinată a mărfurilor. Prin urmare Colegiul consideră că instanța de apel corect a casat hotărîrea primei instanțe și a respins acțiunea Societatății pe Acțiuni “Supraten” ca fiind neîntemeiată.

Totodată Colegiul consideră neîntemeiată alegația recurentului precum că instanța de apel la soluționarea litigiului a aplicat eronat prevederile punctului 1 al Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 65 cu privire la aplicarea legislației vamale ce reglementează stabilirea poziției tarifare pentru mărfurile importate. Potrivit punctului respectiv, conform prevederilor Ordinului 480-O din 18 decembrie 2006 cu privire la Metodologia de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, sunt stabilite trei culoare de vămuire, unde culoarul verde de vămuire este culoarul de vămuire care determină acordarea liberului de vamă fără efectuarea controlului documentar şi fizic.

În acest caz, în conformitate cu prevederile art. 198 şi art. 1811 Cod Vamal, organul vamal este în drept în termen de 5 ani de la momentul validării declaraţiilor respective, să efectueze un control ulterior prin reverificare sau audit post-vămuire şi să modifice declaraţia vamală în cazul constatării unor neconcordanţe (ex: poziţia tarifară eronată), chiar şi în lipsa unor informaţii noi. Conform extrasului din Sistemul Informațional, Asycuda World s-a stabilit că declarațiile vamale depuse de Societatea pe Acțiuni “Supraten” nr. 3029, nr. de referință DEC3000400768 din 28 mai 2010 și respectiv nr. 3029, nr. de referință DEC3000600022 din 28 februarie 2011 au fost distribuite pe culoarul verde de vămuire (f.d.

134-135). Potrivit Dispozițiilor generale din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 561 din 18 mai 2007, cu privire la Sistemul Informaţional Integrat Vamal, Sistemul Informaţional ASYCUDA World (ASYCUDA: Automated SYstem for CUstoms DAta) reprezintă produsul de program elaborat de către Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare în scopul susţinerii reformelor în organele vamale, precum şi acordarea suportului la facilitarea comerţului şi controlului vamal. Prin urmare, Colegiul reține informația eliberată de Sistemul Informațional, Asycuda World din care rezultă că declarațiile vamale depuse de Societatea pe Acțiuni “Supraten” indicate mai sus au fost distribuite pe culoarul verde de vămuire, pe care o consideră veridică și pertinentă.

Potrivit art. 118 alin. (1) Cod de Procedură Civilă fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Astfel după cum rezultă din materialele pricinii, Societatea pe Acțiuni “Supraten” nu a prezentat contraprobe care ar dovedi stabilirea culoarului roșu față de declarațiile vamale ale recurentului, prin care este interzis organului vamal ca pe parcursul efectuării unui control ulterior să emită decizii de regularizare întru regularizarea situației în baza noilor “opinii” ale organului vamal vizavi de poziția tarifară la o anumită marfă.

Luînd în considerare cele menționate, Colegiul consideră întemeiată concluzia instanței de apel privind legalitatea controlului vamal ulterior al Biroului Vamal 7 Chișinău efectuat în temeiul distribuirii declarațiilor vamale ale Societății pe Acțiuni “Supraten” pe culoarul verde de vămuire, avînd la bază art. 1811 Cod Vamal potrivit căruia, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. Instanța de recurs va respinge și argumentul recurentului, Societatea pe Acțiuni “Supraten”, precum că antrenarea organului vamal la ridicarea mostrelor supuse Raportului de încercări nr. 114 din 17 decembrie 2012 și respectiv nr. 102 din 25 noiembrie 2013, nu era obligatorie, iar ultimul în caz de dezacord cu rezultatul rapoartelor de expertiză respective, era în drept să le conteste, sau să solicite efectuarea unei contraexpertize ori a unei expertize repetate.

În motivarea concluziei sale, instanța de recurs face referire la art. 20211 alin. (6) Cod Vamal care prevede că titularul mărfurilor sau reprezentantul împuternicit al acestuia este în drept să asiste la prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri de către colaboratorii vamali şi de alte organe de control de stat. Colaboratorii vamali asistă la prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri de către alte organe de control de stat, precum şi de către titularul mărfurilor sau reprezentantul împuternicit al acestuia. După cum rezultă din materialele pricinii, Biroul Vamal Chișinău, nu a asistat la ridicarea mostrelor supuse Raportului de încercări nr. 114 din 17 decembrie 2012, la cererea Societății pe Acțiuni “Supraten” și respectiv a Raportului de încercări nr. 102 din 25 noiembrie 2013, dispus prin încheierile Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 08 octombrie 2013 și respectiv din 13 decembrie 2013, fapt confirmat și de către recurent (f.d. 29, 65, 67, 75). Potrivit art. 122 alin. (3) se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acţiuni ilegale. Colegiul consideră că întocmirea Rapoartelor de încercări nr. 114 din 17 decembrie 2012 și respectiv nr. 102 din 25 noiembrie 2013 asupra mostrelor de mărfuri care au fost prelevate în lipsa colaboratorilor vamali, constituie încălcarea art. 20211 alin. (6) Cod Vamal. Prin urmare, raportînd norma menționată supra la circumstanțele pricinii, Colegiul consideră întemeiată concluzia instanței de apel privind inadmisibilitatea Rapoartelor de încercări sus-indicate.

Or, probele prezentate la laborator de către Societatea pe Acțiuni “Supraten” puteau fi lustre importate de către recurent sau niște cioburi din sticlă, prin urmare veridicitatea probelor prelevate și a rapoartelor de încercări nr. 114 din 17 decembrie 2012 și respectiv nr. 102 din 25 noiembrie 2013, este pusă la îndoială. În consecință, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Societatea pe Acțiuni “Supraten” nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs, din care considerent acestea urmează a fi respinse. Art. 6 al Convenţiei garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil.

Dreptul instituit de art. 6 al Convenţiei este un drept de ordin procesual, ce presupune apărarea tuturor drepturilor personale şi patrimoniale ale unui subiect de drept, în cadrul procedurilor interne şi care urmează a fi realizate cu respectarea imperativă a unor garanţii, ce trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenţiei. 8 Curtea a statuat că textul art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate. Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. „O instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil.

Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi fost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod distinct în hotărîrea judecătorească” (Hiro Bălani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003). Prin urmare ținând cont de faptul că circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a unor dovezi, instanța de recurs ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Societatea pe Acțiuni “Supraten” cu menținerea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni “Supraten”.

Se menține decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni “Supraten” împotriva Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actului administrativ. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Tatiana Vieru 9