3ra-307/14 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: N. Şova nr. 3ra-307/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahapol ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Supraten”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Supraten” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Supraten” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 29 martie 2013 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 septembrie 2013, c o n s t a t ă La 18 ianuarie 2013 SA „Supraten” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, solicitând micşorarea cuantumului amenzii aplicate pînă la minimul de 4% din valoarea mărfii importate, în baza deciziei Biroului Vamal Chişinău nr. 211/12 din 12 iunie 2012 şi repunerea în termenul de atac. În motivarea acţiunii a indicat că la 07.03.2012 prin postul vamal Leuşeni- Albiţa, a traversat frontiera autocamionul cu n/î 06DC4147-06YON80, carnetul de TIR nr. XH67314206 care transporta utilaj pentru linia de producţie a SA „Supraten”, în valoare totală de 1 463 305,25 lei, pentru care termenul de tranzit stabilit de către organul vamal a fost de pînă la 08.03.2012, iar declaraţia vamală cu nr. 303013107, prin care marfa a fost plasată în regim vamal „Import” a fost depusă la organul vamal la 14.03.2012.

Astfel SA „Supraten” a încălcat termenul de declarare a mărfii la „Import” fapt ce constituie contravenţie vamală. Colaboratorii vamali au calificat acţiunile companiei fără să elucideze toate circumstanţele care au stat la baza tardivităţii prezentării declaraţiilor vamale. SA „Supraten” deasemenea nu este de acord cu proces-verbal şi decizia agentului constatator din 12.06.2012 asupra cazului de contravenţie vamală cu răspundere materială, prin care compania SA „Supraten”, a fost impusă să achite 10% din valoarea mărfii importate ce constituie suma de 1 463 305,25 lei, deşi legea prevede o sancţiune în funcţie de prejudiciul adus şi gravitatea faptei comise un minim de la 4% - 10% din valoarea mărfii importate.

Indică că cu sancţiunea aplicată nu este de acord, deoarece la aplicarea sancţiunii nu s-a ţinut cont de personalitatea contravenientului SA „Supraten”, acesta fiind la prima abatere de acest gen. Menţionează că, Biroul Vamal are un orar de muncă de la orele 08:00 pînă la orele 17:00, ceea ce a generat imposibilitatea declarantului vamal Roman Demirov, care acţionează în interesele agentului economic SA „Supraten”, mun. Chişinău, str Petricani 84, să perfecteze actele autocamionului ce sosise, încărcat cu utilaj pentru linia de producţie a companiei.

Un alt impediment invocat, a fost că colaboratorul Biroului Vamal Chişinău, intenţionat a pus piedici la devamarea utilajului introdus în RM prin biroul vamal Leuşeni- Albita, or în pofida faptului că, colaboratorul cunoştea că autocamionul a ajuns la o oră tîrzie, cînd biroul vamal îşi încetează activitatea şi ziua de 08.03.2012 este cu roşu în calendar şi este zi nelucrătoare în toată ţara în corespundere cu prevederile legislaţiei muncii a RM şi în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 117 din 22.02.2012 cu privire la ziua de odihnă din luna martie 2012, fapt ce a pus în imposibilitate declarantul vamal Roman Demirov să perfecteze actele necesare tranzitului şi devamarea utilajului introdus pe teritoriul vamal al RM.

Mai mult ca atît, dat fiind faptului că utilajul din Turcia introdus în RM prin punctul vamal Leuşeni-Albiţa a fost introdus sub un cod şi într-o limbă străină, ceea ce a necesitat timp îndelungat pentru traducerea tuturor loturilor şi întocmirea declaraţiei unde se indică fiecare cod aparte aşa cum este prevăzut de legislaţia în vigoare a RM. Solicită repunerea în termenul de atac, micşorarea amenzii aplicate pînă la minimul de 4 % din valoarea mărfii importate. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29.03.2013 a fost respinsă acţiunea SA „Supraten” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea parţială a actului administrativ, ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.

La 25.04.2013, SA „Supraten” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea spre examinare a cererii, cu emiterea unei decizii prin care să fie anulată hotărîrea instanţei de fond, iar pricina să fie remisă la rejudecare în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17.09.2013 a fost ridicată de la examinare cauza, cu remiterea în prima instanţă pentru emiterea unei hotărîri suplimentare. Prin hotărîrea suplimentară din 30.09.2013 a fost respinsă cererea SA „Supraten” privind repunerea în termen a acţiunii. La data de 22.10.2013, SA „Supraten” a declarat apel împotriva hotărîrii suplemntare, solicitînd casarea integrală a hotărîrii cu remiterea cauzei la reexaminare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SA „Supraten” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 martie 2013 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 septembrie 2013. La 17 ianuarie 2014 SA „Supraten” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile normei juridice. Afirmă că instanţa de apel a admis încălcări de procedură prin examinarea superficială, interesul direct în soluţionarea litigiului cu emiterea unei decizii arbitrare.

A mai invocat că, au fost admise încălcări a normelor Legii privind organizarea judecătorească nr. 514-XIII din 06.07.1995, exprimate prin faptul că la dosar nu este anexată dovada repartizării aliatorii a dosarului, şi respectiv în asemenea circumstanţe apar dubii la imparţialitatea instanţei cît şi a corectitudinii examinării pricinii. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Supraten” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SA „Supraten” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Supraten” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Supraten” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat