2ra-2579/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: S. Lazari nr. 2ra-2579/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi de Valeriu Erhan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Erhan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi procuraturii împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015 prin care au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 octombrie 2014, în sensul micşorării cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Valeriu Erhan prejudiciul moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală în mărime de 35000 lei. În rest, a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani din 21 octombrie 2014 constată: La 06 februarie 2014, Valeriu Erhan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi procuraturii.

În motivarea acţiunii a invocat că dânsul a fost învinuit, de către organele de urmărire penală, de faptul că activând în funcţia de vicepreşedinte al raionului Ialoveni din 17 octombrie 2005 şi dispunând de diploma nr. Я -1 nr. 146896 din 04 iulie 1978, eliberată de Tehnicul Industrial Pedagogic Chişinău pentru obţinerea calificării de tehnician constructor, ar fi hotărât să confecţioneze şi să deţină în vederea utilizări la locul de muncă, o diplomă falsă ce ar atesta existenţa studiilor superioare în specialitatea construcţii industriale şi civile, care ar acorda dreptul de 1 a primi un adaos salarial de 15 % faţă de funcţionarii publici care nu deţin studii superioare, prevăzut de Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005. Susţine că de către organele de urmărire penală a fost învinuit de faptul că la 02 februarie 2007, în urma unei cerţi spontane ar fi cauzat Svetlanei Erhan vătămări corporale medii.

Afirmă că prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 08 iunie 2010 dânsul a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracţiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) şi art. 361 alin. (1) Cod penal, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2011 au fost respinse apelurile declarate de procuror şi partea vătămată ca nefondate, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 noiembrie 2011 recursurile declarate de către acuzatorul de stat şi partea vătămată au fost respinse ca inadmisibile. Menţionează că pe tot parcursul urmăririi penale şi examinării cauzei în prima instanţă, instanţa de apel şi de recurs, fiind recunoscut în calitate de inculpat, el nu s-a autodenunţat şi nici nu a împiedicat la stabilirea adevărului.

Consideră că cuantumul prejudiciului moral cauzat de către organele de urmărire penală şi procuratură prin învinuirea în comiterea unor infracţiuni grave urmează a fi stabilit în mărime de 150000 lei, care reprezintă o sumă echitabilă şi rezonabilă. Susţine că la momentul desfăşurării urmăririi penale şi examinării cauzei penale în instanţa de judecată deţinea o funcţie de demnitate publică, fiind vicepreşedinte al raionului Ialoveni, iar la momentul începerii urmăririi penale se bucura de o reputaţie ireproşabilă în rândul cetăţenilor şi a colegilor de serviciu, însă reputaţia lui a fost retuşată prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 3, 4, 6, 11 Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, art. 1422, 1423 Codul civil, art. 53 alin. (2) Constituţia RM, art. 5, 166 şi 167 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi procuraturii în sumă de 150000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 iulie 2014 a fost introdusă Procuratura Generală a RM în procesul de judecare a cauzei civile la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Erhan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin atragerea ilegală la răspunderea penală, în calitate de intervenient accesoriu alături de reclamant.

Prin cererea de modificare şi concretizare a cerinţelor, Valeriu Erhan, reprezentat de avocatul Veronica Pascal a solicitat repararea prejudiciului moral în mărime de 180000 lei şi anume, efectuarea percheziţiilor, darea explicaţiilor – 20000 lei, recunoaşterea în calitate de bănuit din 14 iulie 2008 şi menţinerea în calitate de bănuit, supunerea confruntărilor - 30000 lei, punerea sub învinuiri la faza urmăririi penale la 12 martie 2009 – 50000 lei, aflarea sub interdicţia de nepărăsire a localităţii şi ţării din 12 martie 2009 şi până la 08 iunie 2010 – 50000, reluarea urmăririi penale – 10000 lei, examinarea dosarului în instanţele de 2 judecată – 20000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată pentru examinarea prezentei acţiuni.

În motivarea cererii a invocat că în baza deciziei Consiliului raional Ialoveni nr. 07-01 din 17 octombrie 2005, el a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al raionului Ialoveni. Relatează la 01 aprilie 2008, în RLI 1 al CCCEC a fost înregistrată o plângere de la Svetlana Erhan pentru deţinerea documentelor false (diploma de studii), iar la 20 martie – 10 aprilie 2008, dânsul a fost supus interogărilor şi luate explicaţii de ofiţerii CCCEC. Menţionează că la 22 aprilie 2008, a fost adoptată ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale, iar prin ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 16 mai 2008 a fost anulată ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi la 12 august 2008, a fost pornită urmărirea penală pe cauza penală nr. 2008990153 de către Procuratura Generală conform indicelor infracţiunii prevăzute de art. 190 alin (2) lit. c) Cod penal.

Afirmă că prin ordonanţa din 03 septembrie 2008 a fost dispusă expertiza tehnică a documentului - diploma nr. 146896 şi la 09 octombrie 2008, a fost emisă ordonanţa de colectare a mostrelor reclamantului, respectiv executată în aceiaşi zi. Astfel, în baza procesului-verbal din 13 august 2008, au fost ridicate de la Consiliul raional Ialoveni toate actele administrative şi personale ce ţin de dosarul lui, iar la 25 august 2008, a fost efectuată percheziţia în temeiul încheierii judecătorului de instrucție din 22 august 2008 la domiciliul lui pe adresa str. Libertăţii, 4/a şi str. Alexandru cel Bun, 2/1. Mai notează că la solicitarea MAI nr. 11/ 2711 din 13 august 2008, a fost dispusă efectuarea controlului tematic la Consiliul raional Ialoveni.

Prin actul respectiv MAI constată că el nu are nivelul de pregătire necesar. Indică că la 29 septembrie 2008, a fost pornită urmărirea penală conform elementelor infracţiunii văzute de art. 361 alin. (l) Cod penal, iar la 30 octombrie 2008, dânsul a fost recunoscut în calitate de bănuit. Reieşind din faptul că nu existau probe, Procuratura Generală a RM, la 30 ianuarie 2009, a adoptat ordonanţa de menţinere în calitate de bănuit până la 30 aprilie 2009. Susţine că la 27 februarie 2009, a fost încetată în parte urmărirea penală pe dosarul penal nr. 2008990153 în privinţa faptului de escrocherie în mărime de 25720,55 lei, pe motiv că lipseşte faptul infracţiunii. Relatează că la 12 martie 2009, el a fost pus sub învinuire, fiindu-i adusă acuzarea în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (l) Cod penal, în aceiaşi zi fiind aplicată măsura preventivă - nepărăsirea localităţii.

La 17 martie 2009, a fost audiat suplimentar în calitate de învinuit. Menţionează că la 02 februarie 2007, la CPR Ialoveni a fost înregistrată informaţia cu privire la accidentul rutier din or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 2/2. Afirmă că prin ordonanţa din 28 martie 2007, a fost refuzat în pornirea urmării penale, iar la 23 aprilie 2007, a fost anulată ordonanţa de refuz în începerea urmării penale din 28 martie 2008 şi la 06 mai 2008, a fost pornită cauza penală pe semnele componenţei de infracţiune prevăzută de art. 264 alin. (l) Cod penal. 3 Relatează că prin ordonanţa din 14 iulie 2008, dânsul a fost recunoscut în calitate de bănuit şi în aceeași zi a fost audiat. Susţine că în perioada 05 septembrie 2008 – 30 septembrie 2008, au avut loc trei confruntări.

Afirmă că la 03 noiembrie 2008, a fost adoptată ordonanţa de conexare a cauzelor penale într-o singură procedură. Prin ordonanţa din 20 martie 2009, reclamantul a fost pus sub învinuire în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 152 alin. (l) Cod penal, cu audierea învinuitului. Rechizitoriul a fost întocmit la 30 martie 2009 şi remis dosarul instanţei de judecată. Mai notează că prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 08 iunie 2010, dânsul a fost achitat pe ambele capete de învinuire, respectiv, a fost revocată şi măsura preventivă. Remarcă că prin decizia Curtea de Apel Chişinău din 03 februarie 2011 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, menţinută în vigoare sentinţa instanţei de fond, iar Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia din 15 noiembrie 2011, a respins ca inadmisibile recursurile, menţinând în vigoare actele judecătoreşti contestate.

Afirmă că în legătură cu cauzele penale, el a fost revocat din funcţia de vicepreşedinte al raionului, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2009 a fost respins recursul cu privire la restabilirea în funcţie. Consideră că prejudiciul moral urmează a-i fi achitat pentru efectuarea percheziţiei la domiciliu şi sediu cu ridicarea documentelor personale, punerea sub învinuire la faza urmăririi penale, aflarea sub interdicţia de nepărăsire a localităţii, stresurile suportate la audieri, confruntări şi şedinţele de judecată în toate trei instanţe. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 octombrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, încasat în beneficiul lui Valeriu Erhan din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat prin atragerea lui ilicită la răspunderea penală – 50000 lei.

În rest, au fost respinse cerinţele lui Valeriu Erhan. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi Procuratura Generală a RM, modificată hotărârea primei instanţe, în sensul micşorării cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Valeriu Erhan prejudiciul moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală în mărime de 35000 lei. În rest, a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 18 august 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii sau modificarea deciziei recurate în sensul diminuării prejudiciului moral acordat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. 4 Consideră că instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului moral. Afirmă că angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală sunt necesare unele condiţii speciale şi anume, existenţa faptei ilicite, respectiv nu orice acţiune a organelor de drept atrage răspunderea statului. Menţionează că măsura preventivă sub formă de obligare de nepărăsire a localităţii a fost aplicată intimatului pe un termen de 30 zile şi are scopul doar de a asigura neeschivarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de la organul de urmărire penală şi instanţa de judecată.

Remarcă că aplicarea acestei măsuri preventive nu privează persoana de libertate, nu o desparte de familie şi nu îi îngrădeşte dreptul de a munci. Prin urmare, consideră că în rezultatul aplicării acestei măsuri preventive, intimatului nu i-a fost cauzat un prejudiciu moral, or acesta în nici un fel nu şi-a manifestat voinţa de a părăsi localitatea. Susţine că măsura preventivă exprimată prin obligaţia de a nu părăsi localitatea nu a fost declarată ilegală printr-un act procedural definitiv şi irevocabil, iar existenţa unui act judecătoresc de achitare nu poate servi drept temei pentru a invoca că măsura preventivă este ilegală. Menţionează că argumentele instanţei de apel precum că la stabilirea prejudiciului urmează a ţine cont şi de faptul că Valeriu Erhan a fost revocat din funcţia de vicepreşedinte al raionului Ialoveni, nu sunt probate în modul stabilit de CPC.

Mai notează că percheziţia este o acţiune de urmărire penală prevăzută de Codul de procedură penală, iar efectuarea acesteia în cadrul urmării penale, cu respectarea procedurii nu poate fi calificată ca atentat la principiul inviolabilităţii domiciliului sau declarată ca fiind ilegală pe motivul achitării persoanei, or, această acţiune a organului de urmărire penală este efectuată întru stabilirea tuturor circumstanţelor cauzei. Referitor la prejudiciul încasat, reţine recurentul că despăgubirea acordată de instanţa de apel în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o compensaţie financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferinţe psihice sau fizice. Remarcă că în speţă dată suma respectivă nu poate fi considerată o reparaţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie.

La 23 septembrie 2015, Procuratura Generală a RM a depus referinţă la cererea de recurs a Ministerului Justiţiei al RM, solicitând admiterea acestuia. La 30 septembrie 2015, Valeriu Erhan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Afirmă că în legătură cu cauzele penale, el a fost revocat din funcţia de vicepreşedinte al raionului, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2009 a fost respins recursul cu privire la restabilirea în funcţie.

5 Consideră că prejudiciul moral urmează a-i fi achitat pentru: efectuarea percheziţiei la domiciliu şi sediu cu ridicarea documentelor personale, punerea sub învinuire la faza urmăririi penale, aflarea sub interdicţia de nepărăsire a localităţii, stresurile suportate la audieri, confruntări şi şedinţele de judecată în toate trei instanţe. Afirmă că potrivit prevederilor art. 1404 Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma nepărăsirii ţării, indiferent de voinţa persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuratorii sau instanţelor de judecată se repară de către stat.

Menţionează că prin prisma prevederilor art. 7 din Legea cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, persoanelor fizice se repară prejudiciul material cauzat format şi din achitarea asistenţei juridice. Consideră că prejudiciul moral de 30000 lei nu acoperă suferinţele şi nici nu constituie o satisfacţie echitabilă pentru condamnările ilegale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 10 iulie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 189), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurenţi la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi de Valeriu Erhan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 6 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi de Valeriu Erhan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi de Valeriu Erhan ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi de Valeriu Erhan se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7