2ra-651/15 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 2ra-651/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Igor Mocan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Mocan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Igor Mocan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 27 mai 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 martie 2014, Igor Mocan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a invocat că la 14 noiembrie 2013, a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 13 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM. Susţine că în cererea de apel a invocat încălcarea termenului rezonabil prevăzut de Legea cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen a cauzei.

Relatează că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, nu s-a dat curs cererii de apel şi i s-a comunicat despre necesitatea depunerii apelului motivat până la data de 18 decembrie 2013. Afirmă că la 19 decembrie 2013, în cadrul şedinţei de judecată a fost anunţată o pauză până la 30 ianuarie 2014, în legătură cu neprezentarea pârâtului, iar la şedinţa de judecată din 30 ianuarie 2014, judecătorul Ion Muruianu a declarat abţinere de la examinarea pricinii, declaraţie, care ulterior a fost respinsă. Astfel, prin citaţia din 08 februarie 2014, a fost înştiinţat despre stabilirea datei şedinţei de judecată la 27 februarie 2014, la care iarăşi a fost anunţată o întrerupere până la 06 martie 2014. 1 Menţionează că a transmis pârâtului, prin intermediul instanţei, oferta de a încheia tranzacţia de împăcare în condiţiile practicii CEDO, reprezentantul pârâtului menţionând că nu are împuternicire de a încheia o astfel de tranzacţie.

Consideră că la examinarea cererii de apel a avut loc ignorarea prevederilor legale cu privire la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, de către instanţa de judecată, astfel, tergiversarea examinării pricinii a avut loc în rezultatul conduitei acesteia. Menţionează că instanţa de judecată nu a examinat cererea de chemare în judecată în termen prevăzut de lege şi anume în termenul de 3 luni, reieşind din prevederile art. 4 alin. (4) din Legea cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen a cauzei, fiind încălcat totodată şi art. 6 din CEDO. Remarcă că la examinarea pricinii, instanţa de judecată a ignorat faptul că suferă de diabet zaharat, iar tergiversarea procesului a produs efecte negative asupra stării de sănătate.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 1-5 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, art. 7 alin. (1), 166-168 CPC.

Solicită admiterea cererii, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, încasarea de la bugetul de stat, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 20000 unităţi convenţionale, pentru încălcarea dreptului la interzicerea torturii aşa cum este recunoscut şi garantat la art. 3 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, recunoaşterea încălcării drepturilor sale la interzicerea torturii aşa cum este recunoscut şi garantat la art. 3 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încasarea de la bugetul de stat, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 20000 unităţi convenţionale pentru încălcarea dreptului la interzicerea torturii.

La 27 mai 2014, Igor Mocan a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat admiterea acţiunii, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, încasarea de la bugetul de stat, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 20000 unităţi convenţionale, pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, recunoaşterea încălcării dreptului la interzicerea torturii aşa cum este recunoscut şi garantat la art. 3 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încasarea de la bugetul de stat, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 20000 unităţi convenţionale pentru încălcarea dreptului la interzicerea torturii.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 mai 2014 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Igor Mocan. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de Igor Mocan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 decembrie 2014, Igor Mocan a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acţiunea. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o nemotivată şi ilegală. Susţine că intimatul nu a prezentat nici o probă care ar confirma respectarea termenului rezonabil la examinarea pricinii civile.

Afirmă că în conformitate cu art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen a cauzei, sarcina probaţiunii de lipsă a încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei, îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor, şi a cheltuielilor de judecată, îi revine reclamantului. Remarcă încălcarea art. 6 al CEDO pe motiv ca instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, dar a lăsat fără examinare şi cererea de concretizare din 27 mai 2014, cererea cu privire la soluţionarea cauzei în lipsa referinţei pârâtului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 31 octombrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 82), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 decembrie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Igor Mocan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Igor Mocan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Igor Mocan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Igor Mocan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4