2ra-2584/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: D. Bosîi nr. 2ra-2584/15 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Veaceslav Popan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Popan, reprezentat de avocatul Mariana Turculeţ împotriva Companiei de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Alexei Onofrei cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 mai 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Veaceslav Popan şi avocatul Mariana Turculeţ şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 27 februarie 2015, prin care a fost respinsă acţiunea costată: La 28 ianuarie 2014, Veaceslav Popan, reprezentat de avocatul Mariana Turculeţ a depus cererea de chemare în judecată împotriva CA „Moldasig” SA, intervenient accesoriu Alexei Onofrei cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a invocat că la 15 iulie 2013, în jurul orelor 13.20, la intersecţia străzilor I. L. Caragiale şi Prospectul Republicii, or. Cahul s-a produs un accident rutier în urma căruia a fost deteriorat automobilul său, de marca „Hover Cuv” cu numărul de înmatriculare CH AX 625. Menţionează că potrivit schemei şi procesului-verbal al examinării locului accidentului rutier din 15 iulie 2013, vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 242 alin. (l) Cod contravenţional, a fost recunoscut Aşexei Onofrei, care se afla la volanul automobilului „Volkswagen T4” cu numărul de înmatriculare CH AY 880. Afirmă că prin procesul – verbal de constatare a daunelor nr. D/RCA/13-1220, CA „Moldasig” SA a confirmat faptul că automobilul de model „Volkswagen T4” cu numărul de înmatriculare CH AY 880 a fost asigurat 1 de asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispozițiilor art. 1301, 1304 alin. (2), 1315, 1398, 1410 Cod civil, art. 15, 22, 28 Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, art. 166-167 CPC. Solicit admiterea acţiunii, repararea prejudiciului material de către CA „Moldasig” SA cauzat în urma accidentului rutier din 15 iulie 2013, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 27 februarie 2015 a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Veaceslav Popan şi avocatul Mariana Turculeţ şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 06 august 2015, Veaceslav Popan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că raportul de expertiză întocmit de Agenţia de Expertiză şi Evaluare „Proexpert Sud” la 04 octombrie 2013, urmează a fi admis ca probă în speţa dată, deoarece dânsul şi-a exercitat dreptul procesual de a prezenta probe în sensul susţinerii cerinţelor sale. Menţionează că raportul dat a fost întocmit cu aplicarea gradului de uzură în procent de 24.7 % conform Hotărârii nr. 13/1 a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare din 03 aprilie 2008, în coroborare cu art. 24 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Afirmă că la acest capitol instanţa de apel, nu a reţinut argumentele lui şi nu a analizat obiectiv circumstanţele cauzei cu privire la actul de evaluare cost reparaţie nr. 7212 din 13 august 2013, întocmit de SRL „General Expert” prezentat de intimat CA „Moldasig” SA, astfel, fiind întocmit cu încălcarea prevederilor art. 23 alin. (2), (4) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006. Indică că CA „Moldasig” SA atât la întocmirea procesului - verbal de constatare a pagubelor, cât şi la selectarea unităţii de specialitate pentru evaluarea cost reparaţie a autovehiculului avariat a acţionat de sine stătător fără a coordona aceste acţiuni cu proprietarul autovehiculului avariat.

Relatează că la 19 iulie 2013, a depus cerere la CA „Moldasig” SA cu privire la constatarea pagubei, stabilirea şi achitarea despăgubirii de asigurare, prin care a solicitat plata despăgubirilor în baza evaluării de către un expert independent calculată conform preţurilor prevăzute în sistemele informaţionale de specialitate pentru evaluarea daunelor în temeiul art. 23 alin. (6) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006. 2 Afirmă că la 23 august 2013, a fost expediat dezacordul cu actul de evaluare cost - reparaţie nr. 7212 din 13 august 2013 întocmit de SRL „General Expert”, în adresa intimatului. La 03 noiembrie 2015, Veaceslav Popan a depus cerere de recurs suplimentar, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului suplimentar a invocat că potrivit procesului de constatare a daunelor nr. D/RCA/13-1220 din 15 iulie 2013, întocmit de către CA „Moldasig” SA starea de întreţinere a autovehiculului avariat este stabilită ca fiind bună.

Menţionează că uzura pentru automobilul avariat „Hover-Cuv” cu nr./î CH AX 625, anul producerii 2008, urma să fie stabilit conform tabelului nr. 1 pentru autovehicule a căror masa totală maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 t şi pentru cele a căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9 în procent de cel mult (41 %) în coroborare cu art. 24 alin. (2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006. În astfel de circumstanţe, consideră recurentul că Agenţia de Expertiză şi Evaluare „Proexpert Sud” prin raportul de expertiză nr. 061013PM din 04 octombrie 2013, corect a calculat uzura autovehiculul avariat 24,7 %, fiind indicate cele 11 poziţii de defecţiuni tehnice şi nu 18, cum este menţionat de instanţele inferioare.

Afirmă că defecţiunile constatate de către expertul Ion Miron au fost indicate şi de către CA „Moldasig” SA în cererea cu privire la constatarea pagubei, stabilirea şi achitarea despăgubirii de asigurare întocmită la 19 iulie 2013, la care au fost prezenţi părţile în proces, cât şi în procesul - verbal de cercetare a daunelor din 15 iulie 2015, în care sunt menţionate de către CA „Moldasig” SA ce deteriorări au fost constatate şi care ar fi fost soluţiile tehnice. Remarcă că aceste defecţiuni coincid cu cele menţionate în raportul de expertiză nr. 061013PM din 04 octombrie 2013 de către Agenţia de Expertiză şi Evaluare „Proexpert Sud”.

Solicită recurentul aprecierea critică a afirmaţiilor CA „Moldasig” SA cu referire la faptul că potrivit actului de evaluare cost-reparaţie nr. 7212 din 13 august 2013, eliberat de SRL „General Expert” costul pieselor de schimb şi reparaţia automobilului constituie suma de 12844,87 lei, iar prin deducerea uzurii de 46 % din piesele ce urmează a fi înlocuite, suma prejudiciului real cauzat constituie 8507,07 lei, deoarece acest act nu poate fi reţinut drept probă admisibilă şi pertinentă la caz. Remarcă că această probă a fost eliberată de o companie particulară şi obţinută de compania de asigurări în mod unilateral, respectiv nu poate fi egală cu un raport de expertiză. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3 Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 04 iunie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 162), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Veaceslav Popan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Veaceslav Popan, asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Veaceslav Popan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Veaceslav Popan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5