2ra-2649/15 — Repunerea în termen, rezilierea parţială a contractului de donaţie şi restituirea bunurilor imobile

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2649/15 Judecător: N. Arabadji Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea Vladimir Timofti, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Frunza Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Frunza Nina împotriva lui Frunze Viorel şi Frunza Leon, intervenienţii accesorii notarul public Cobăneanu Angela, Oficiul cadastral teritorial Chişinău al întreprinderii de Stat „Cadastru” privind repunerea în termen, rezilierea parţială a contractului de donaţie şi restituirea bunurilor imobile, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 14 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Frunza Nina, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău 30 decembrie 2013 și pronunțată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 21 octombrie 2011, Frunza Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Frunze Viorel şi Frunza Leon, intervenienţii accesorii notarul public Cobăneanu Angela, Oficiul cadastral teritorial Chişinău al întreprinderii de Stat „Cadastru” privind repunerea în termen, rezilierea parţială a contractului de donaţie şi restituirea bunurilor imobile. În motivarea acţiunii a indicat că, împreună cu soțul său Frunza Leon, locuiesc în satul Grătiești, str. V. Alecsandri 8, unde dețin cu drept de proprietate comună în devălmăşie casa de locuit, anexele gospodărești şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,1375 ha.

Indică că, în luna august 2006 fiul acestora Frunze Viorel, care domiciliază permanent şi lucrează peste hotarele ţării, a venit la aceştia şi le-a propus să-i înstrăineze casa în care locuiesc, iar el în schimb îşi va asuma angajamentul de a-i ajuta material, şi anume să-i asigure cu haine, medicamente şi alte mijloace necesare pentru existenţă. Menţionează că, au mers împreună cu Frunze Viorel la biroul notarial, unde soțul acesteia Frunza Leon, a semnat contractul de înstrăinare a casei de locuit, însă invocă că notarul i-a propus acesteia să semneze o declarație, unde despre semnificația şi efectele acestuia nu i-a fost explicat nimic.

Reclamanta mai indică, la semnarea contractului de înstrăinare a casei nu i-a fost eliberat un exemplar al acestui act, doar în luna decembrie a anului 2010, după schimbarea comportamentului şi atitudinii lui Frunze Viorel faţă de ea şi soțul acesteia, a obţinut o copie a contractului, respectiv doar atunci a făcut cunoştinţă despre faptul că, casa acestora şi terenul aferent din satul Grătiești, str. V. Alecsandri 8, contrar voinţei lor a devenit proprietatea lui Frunze Viorel, iar acesta nu are careva obligaţii faţă de ei. Menţionează că, în pofida promisiunii de a le oferi ajutorul necesar, pîrîtul Frunze Viorel, în ultima perioadă nu-i mai susţine material, deşi în 2004 a suferit un infarct miocardic acut, iar în 2011 a fost supusă unei intervenții chirurgicale oftalmologice şi pentru continuarea tratamentului necesită ajutor material.

Reclamanta invocă faptul că, dacă i-ar fi fost explicat la momentul semnării contractului, despre sensul şi conţinutul contractului care a fost semnat de soț în 2006 şi efectele declarației semnate de aceasta la 11 august 2006, nu ar fi dat acordul la înstrăinarea casei şi terenului aferent. Reclamanta Frunza Nina face referire la prevederile art. 228 Cod Civil şi consideră că pîrîtul Frunze Viorel cu viclenie i-a dus în eroare la încheierea contractului de donaţie din 11 august 2006, profitînd cu rea-credinţă de neinformarea şi imposibilitatea acestora de a lua cunoştinţă şi a înţelege efectele actului încheiat. Mai indică reclamanta că, în urma încheierii contractului de donaţie din 11 august 2006, situaţia materială a acesteia s-a înrăutăţit considerabil, astfel încît a rămas fară locuinţă şi fară sursă de întreținere.

Menţionează că, Frunze Viorel efectiv nu locuieşte şi nici nu a locuit în casa donată, astfel că Frunza Nina şi Frunze Leon au asigurat în continuu întreținerea şi exploatarea casei de locuit cu anexele şi terenul aferent, achitînd serviciile comunale şi alte plăţi. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, s-a admis apelul declarat de Frunza Nina, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 decembrie 2013, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a reziliat contractul de donație nr. 2817 din 11 august 2006 privind donarea bunului imobil în mărime de ½ cotă parte.

În rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 decembrie 2014, au fost admise recursurile declarate de Frunze Viorel și Frunza Leon, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015, cauza fiind restituită spre rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2015, s-a admis apelul declarat de Frunza Nina, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 decembrie 2013, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea privind repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și s-a respins ca tardivă acțiunea înaintată de Frunza Nina. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 august 2015, Frunza Nina a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că decizia instanței de apel este ilegală. Consideră recurenta că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată în speță și a încălcat dreptul Ninei Frunză la un proces echitabil, or instanța de apel a examinat incomplet cauza și nu s-a referit la argumentele reclamantei privind rezilierea parțială a contractului de donație. Conform art. 434 alin. (1) CPC, „recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 29 mai 2015 (f.d. 177), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul înaintat de Frunza Nina se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2015, recursul a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor. Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins din considerentele ce urmează: În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs”.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Colegiul menționează că în prezentul litigiu, obiectul examinării cauzei constituie două pretenții și anume: 1. Repunerea în termenul de prescripție. 2. Rezilierea parțială a contractului de donație nr. 2817 din 11 august 2006, încheiat între Frunze Leon în calitate de donator și Frunze Viorel în calitate de donatar. Astfel, Colegiul menționează că pentru a fi soluționat fondul cauzei, instanțele inferioare în prealabil urmau să soluționeze chestiunea cu privire la repunerea în termenul de prescripție, or aceasta condiționează examinarea de mai departe a cauzei.

În conformitate cu art. 27 alin. (1) CPC, „Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanţilor la proces, în primul rînd a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare”. Studiind cererea de chemare în judecată (f.d. 3), Colegiul constată că reclamanta în temeiul art. 228 Cod Civil, invocă nulitatea relativă a contractului de donație nr. 2817 din 11 august 2006. Potrivit art. 233 alin. (1) Cod Civil, „Persoana îndreptățită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru temeiurile stipulate la art. 227, 228 şi 230 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării”.

Avînd în vedere sensul normei legale enunțate, Colegiul menționează că, spre deosebire de acțiunea privind nulitatea absolută a actelor juridice, acțiunea privind nulitatea relativă a actelor juridice este prescriptibilă, ceea ce presupune existența unui termen fix, prevăzut expres de legea civilă, în interior căruia persoana își poate exercita dreptul la acțiune - 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării. În cererea de chemare în judecată, însăși reclamanta a indicat că a obținut copia contractului în cauză în decembrie 2010 și a aflat despre faptul că casa și terenul aferent ce le aparținea ei și soțului, au devenit proprietatea fiului lor Frunze Viorel.

Astfel, din declarațiile respective reiese că în decembrie 2010, reclamanta a aflat despre pretinsele temeiuri, în baza cărora pretinde nulitatea relativă a contractului de donație nr. 2817 din 11 august 2006. Prin urmare, cererea de chemare în judecată din 21 octombrie 2011, a fost depusă în afara termenului prevăzut de art. 233 Cod Civil. Colegiul menționează că repunerea în termenul de prescripție se realizează în temeiul art. 279 alin. (1) Cod Civil, care statuează că „În cazuri excepționale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat”. Colegiul constată că, repunerea în termenul de prescripție operează în situații excepționale și doar în prezența a probelor pertinente și concludente, ce demonstrează existența unor motive întemeiate de omitere a termenului de prescripție.

Instanța de recurs menționează că reclamanta, contrar obligației de a-și proba circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor sale prevăzute la art. 118 alin. (1) CPC, careva probe ce ar demonstra omiterea justificată a termenului de prescripție nu a prezentat. Or, simple declarații precum că situația dumneaei s-a înrăutățit considerabil după boli și intervenții chirurgicale, nu pot fi reținute de către instanțele judecătorești și nu pot fi puse la fundamentul unui act judecătoresc.

În asemenea circumstanțe, avînd în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă în afara termenului de prescripție, cît și faptul că cererea privind repunerea în termenul de prescripție este lipsită de careva suport probator, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel legal și întemeiat a respins cererea de repunere în termenul de prescripție și corect a respins ca fiind tardivă acțiunea înaintată de către Frunza Nina împotriva lui Frunze Viorel şi Frunza Leon, intervenienţii accesorii notarul public Cobăneanu Angela, Oficiul cadastral teritorial Chişinău al întreprinderii de Stat „Cadastru” privind repunerea în termen, rezilierea parţială a contractului de donaţie şi restituirea bunurilor imobile.

Reieșind din cele menționate și avînd în vedere că decizia instanței de apel este legală, iar argumentele invocate de recurentă comportă un caracter pur declarativ, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia contestată. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Frunza Nina.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2015, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Frunza Nina împotriva lui Frunze Viorel şi Frunza Leon, intervenienţii accesorii notarul public Cobăneanu Angela, Oficiul cadastral teritorial Chişinău al întreprinderii de Stat „Cadastru” privind repunerea în termen, rezilierea parţială a contractului de donaţie şi restituirea bunurilor imobile. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Vladimir Timofti Ion Druţă