2ra-3644/13 — Declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi contractului de donaţie, recunoaşterea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din imobil

prima instanţă: V. Ilaşco dosarul nr. 2ra-3644/13 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, M. Guzun DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Zinaida Tataru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Tataru împotriva lui Fiodor Tataru, Valentinei Crutaia, Alexandr Crutoi, Vitalie Ciobanu şi Liliei Ciobanu cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi contractului de donaţie, recunoaşterea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din imobil împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Zinaida Tataru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinăudin 25 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 04 octombrie 2010 Zinaida Tataru, reprezentată de Galina Pruteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Fiodor Tataru, Alionei Crutaia, Valentinei Crutaia, Alexandr Crutoi, Vitalie Ciobanu şi Liliei Tataru cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi contractului de donaţie, recunoaşterea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii a indicat că este în căsătorie cu pârâtul Fiodor Tataru din anul 1991şi au trei copii minori: două fiice, Viorica născută în anul 1992, Mihaela – 1995 şi fiul Daniel născut în anul 2002. Menţionează că îndată după căsătorie ei s-au instalat cu traiul în casa bunicii pârâtului nr. 6 din str. Albişoara, sat.

Grătieşti, mun. Chişinău şi au locuit toţi împreună în casa bătrânească a bunicilor, îngrijind de ei şi de casă. Susţine că pârâtul a primit în moştenire averea bunicii conform testamentului. Iar ei au continuat să locuiască acolo, însă casa era veche şi au hotărât să construiască o altă casă alături de ce-a veche. Mai indică că la început pentru edificarea fundamentului au împrumutat trei mii dolari americani, la ridicarea pereţilor au mai adunat bani din salariul ei. Menţionează că în perioada când au început construcţia pârâtul a plecat în or. Sankt Petersburg la muncă, însă careva mijloace băneşti nu a expediat. La fel, susţine că pentru acoperişul casei a luat credit de la bancă în sumă de 18000 lei, pe care ea l-a rambursat.

Afirmă că pârâtul s-a întors acasă fără bani, ei aveau datorii, însă posibilităţi de a le întoarce nu existau, de aceea a plecat ea la muncă în Federaţia Rusă. Invocă că fără a-i cere acordul ei şi fără a o înştiinţa, la sfârşitul lunii martie anul curent, pârâtul a vândut materialele de construcţie care nu au fost folosite la construcţia casei, apoi şi casa bătrânească împreună cu casa nouă construcţie nefinisată, care constituie avere devălmaşă. Iar cu banii obţinuţi a cumpărat apartamentul nr. 14 din casa 31 din str. 31 August, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi, tranzacţia fiind încheiată sub formă de contract de donaţie, ci nu de contract de vânzare-cumpărare. Indică că contractul de donaţie este simulat, deoarece de fapt ascunde un alt act juridic, vânzarea-cumpărarea apartamentului nominalizat.

Menţionează că conform art.221 alin. (2) Cod civil, actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Susţine că revenind acasă în luna mai 2010 a aflat despre tranzacţiile efectuate de către pârât. Consideră tranzacţiile efectuate ilegale, deoarece prin acestea i-a fost încălcate dreptul ei la proprietate în devălmăşie. Solicită recunoaşterea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit nefinisată din com. Grătieşti, str. Albişoara, 6, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit din com. Grătieşti, str.Albişoara, 6, încheiat la 07 aprilie 2010 între Fiodor Tataru (vânzător) şi Vitalie Ciobanu, Lilia Tataru (cumpărători), recunoaşterea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.14 din str. 31 August, 31, sat.

Ruseni, r-nul Anenii Noi încheiat la 04 mai 2010 între Aliona Crutaia, Valentina Crutaia, Alexandr Crutoi (vânzători) şi Fiodor Tataru (cumpărător), recunoaşterea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din ap. 14, str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi şi declararea nulităţii contractului de donaţie încheiat între Aliona Crutaia, Valentina Crutaia şi Alexandru Crutoi (donatori) şi Fiodor Tataru (donatar) la 04 mai 2010 a apartamentului nr. 14 din str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, pretenţiile cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din casa de locuit nefinisată din str. Albişoara, 6, corm.

Grătieşti, mun. Chişinău şi declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare a casei de locuit nefinisată din str. Albişoara, 6 com. Grătieşti, mun. Chişinău, încheiat între Fiodor Tataru şi Vitalie Ciobanu, Lilia Tataru la 07 aprilie 2010 au fost respinse, a fost anulat contractul de donaţie încheiat între Valentina Crutaia, Alexandr Crutoi şi Fiodor Tataru la 04 mai 2010 asupra apartamentului nr. 14 din str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi şi recunoscut acesta ca contract de cumpărare-vânzare, împărţită proprietatea în devălmăşie şi a fost recunoscut dreptul de proprietate la ½ cotă-parte ideală din apartamentul nr. 14 din str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi după Zinaida Tataru.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 demersul cu privire la numirea expertizei de evaluare tehnică în construcţie înaintat de către Zinaida Tatarua fost respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Zinaida Tataru şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 august 2013, Zinaida Tataru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea cauzei pentru rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au încălcat normele de drept procedural, prin respingerea neîntemeiată a cererii de numire a expertizei, respingerea neîntemeiată a cererii de acordare a termenului pentru depunerea cererii de concretizare a pretenţiilor după ce i-au devenit cunoscute circumstanţele esenţiale pe dosar.

La fel, invocă că a fost respinsă şi cererea cu privire la citarea legală a lui Fiodor Tataru şi avocatului lui şi asigurarea prezenţei acestora în şedinţa de judecată. Susţine că au fost aplicate eronat normele de drept material, şi anume art. 19 alin. (1) Codul familiei, art. 321 alin. (2), art. 839, art. 307 alin. (1), art. 369 alin. (2) şi (3) Cod civil. Menţionează că conform art. 1 alin. (1) Protocolului adiţional la CEDO, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Afirmă că instanţa de judecată nu a luat în consideraţie că casa de locuit veche constituie proprietate comună în devălmăşie în baza tranzacţiei din 1991 de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă, care a fost executată integral.

De asemenea, indică că nu a fost luat în consideraţie faptul că prin munca depusă şi din sursele financiare comune a construit împreună o casă de locuit nouă, în care sunt încorporate materialele de construcţie care sunt proprietate comună. Consideră că dreptul la ½ cotă-parte din aceste bunuri este incontestabil şi în toate cazurile în care se înstrăinează este obligatoriu acordul coproprietarului. Era obligatoriu acordul ei ca coproprietar la înstrăinarea imobilelor, însă nu a fost înştiinţată despre aceste acţiuni şi acordul nefiind solicitat. Menţionează că a fost vândut un imobil litigios, deoarece era evident clar lui Fiodor Tataru şi rudei sale Vitalie Ciobanu că aflând despre aceste acţiuni va fi înaintată acţiune în judecată cu privire la declararea nulităţiicontractului.

Susţine că s-a urmărit de fapt şi a fost realizat un scop meschin de îmbogăţire fără justă cauză, de a obţine în proprietate un bun imobil care nu a aparţinut numai lui Fiodor Tataru şi la un preţ ireal, diminuat la suma de 19000 Euro, pe când valoarea de piaţă este mai mare de 60000 Euro pentru aceleaşi bunuri vândute în împrejurări comparabile. Afirmă că nulitatea absolută a actului juridic instanţa de judecată o invocă din oficiu, însă nu a fost invocată cu toate că tranzacţia contravine legii. Invocă că nu s-a ţinut cont de interesele majore ale copiilor care trebuie luate în consideraţie cu prioritate, inclusiv în cazul în care se înstrăinează imobilul locativ în care aceştialocuiesc.

Consideră că cele expuse confirmă faptul că Fiodor Tataru şi Vitalie Ciobanu au acţionat ilegal şi ultimul a dobândit cu încălcarea normelor de drept material dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate asupra casei de locuit şi lotul de teren, iar contractul este lovit de nulitate absolută. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 27 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 01 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 2467 (f. d. 182). Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Fiodor Tataru, Valentinei Crutaia, Alexandr Crutoi, Vitalie Ciobanu şi Liliei Ciobanu (Tataru), Zinaida Tataru a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte din casa de locuit nefinisată din com.

Grătieşti, str. Albişoara, 6, declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare a casei de locuit din com. Grătieşti, str. Albişoara, 6, încheiat la 07 aprilie 2010 între Fiodor Tataru (vânzător) şi Vitalie Ciobanu, Lilia Tataru (cumpărători), recunoaşterea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 14 din str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi încheiat la 04 mai 2010 între Aliona Crutaia, Valentina Crutaia, Alexandr Crutoi (vânzători) şi Fiodor Tataru (cumpărător), recunoaşterea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din ap. 14, str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi şi declararea nulităţii contractului de donaţie încheiat la 04 mai 2010 între Aliona Crutaia, Valentina Crutaia şi Alexandru Crutoi (donatori) şi Fiodor Tataru (donatar) asupra apartamentului nr. 14 din str. 31 August, 31, sat.

Ruseni, r-nul Anenii Noi. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, a anulat contractul de donaţie încheiat între Valentina Crutaia, Alexandr Crutoi şi Fiodor Tataru la 04 mai 2010 asupra apartamentului nr. 14 din str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi, a recunoscut acesta ca contract de cumpărare-vânzare, a dispus împărţirea proprietăţii în devălmăşie şi a recunoscut dreptul de proprietate la ½ cotă-parte ideală din apartamentul nr. 14 din str. 31 August, 31, sat. Ruseni, r-nul Anenii Noi după Zinaida Tataru, în rest respingând pretenţiile ca neîntemeiate. Judecând apelul declarat de către Zinaida Tataru, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că concluziile primei instanţe sunt întemeiate, iar hotărârea legală.

La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut nici într-un mod argumentele invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea întocmai a concluziilor primei instanţe. În acest context, se va menţiona că unul din argumentele de bază, asupra cărui a insistat Zinaida Tataru în cererea de apel este faptul că casa de locuit, care este nefinisată din str. Albişoara, 6 com.

Grătieşti a fost construită din sursele financiare comune a ei şi a lui Fiodor Tataru, în care sunt incorporate materialele de construcţie care sunt proprietate comună, în acest sens insistând că preţul la care au fost înstrăinate bunurile imobile de către ultimul a fost diminuată, pe când valoarea de piaţă, inclusiv a construcţiei nefinisate este mult mai mare. Instanţa de apel, însă, fără a intra în esenţa acestui argument, care, de altfel, se invoca ca unul din motivele de bază pentru care se solicită declararea nulităţii tranzacţiei, în temeiul cărei s-a înstrăinat şi construcţia nefinisată, şi fără a supune verificării argumentul dat, a reţinut drept corectă respingerea de către prima instanţă a cerinţei cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestei construcţii.

Astfel, se va remarca că în sensul art. 290 şi art. 321 Cod civil, care reglementează înregistrarea drepturilor asupra bunurilor imobile şi modurile de dobândire a dreptului de proprietate, într-adevăr este de înţeles că la soluţionarea litigiului asupra imobilului, apărut înainte de finalizarea construirii şi înregistrării lui, instanţa judecătorească nu poate să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, însă poate să recunoască acest drept asupra materialelor de construcţie din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a proprietarului materialelor şi al autorizaţiei de construcţie de a continua construirea şi a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă.

În acest context este cert că prima instanţă a omis de a verifica temeinicia pretenţiei Zinaidei Tataru cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate în lumina acestor reglementări, greşeală care nu a fost corectată nici de instanţa de apel. Faptul că instanţa de apel nu a pătruns în sensul motivelor formulate în apel, în vederea verificării corectitudinii concluziilor primei instanţe, iar motivarea deciziei nu este altceva decât o transcriere a părţii motivate din hotărârea primei instanţe, constituie şi împrejurarea că instanţa de apel într-un mod neînţeles şi neargumentat a respins cererea Zinaidei Tataru în partea prin care s-a solicitat numirea expertizei de evaluare în construcţie şi anume în vederea stabilirii valorii de piaţă a construcţiei nefinisate, fapt ce poate genera încălcarea dreptului la un proces echitabil şi respectării principiului egalităţii armelor în proces.

Pe când, o asemenea expertiză se impune a fi numită în vederea evitării încălcării drepturilor părţii în proces şi verificării afirmaţiilor Zinaidei Tataru, care după cum s-a menţionat mai sus, a insistat că construcţia nefinisată a fost înstrăinată la un preţ diminuat, prin ce i s-a încălcat dreptul ei de proprietate. La fel şi alte argumente susţinute de Zinaida Tataru în cererea de apel au fost ignorate şi lăsate fără o apreciere corespunzătoare, ce constituie o încălcare şi dispoziţiilor art. 373 alin. (5) CPC, însă care urmau a fi analizate şi examinate întru judecarea justă şi corectă a cauzei, or lucrul efectuat asupra unui litigiu supus judecării nu poate avea doar un aspect aparent, deoarece contravine principiilor impuse prin lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Zinaida Tataru. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Tataru împotriva lui Fiodor Tataru, Valentinei Crutaia, Alexandr Crutoi, Vitalie Ciobanu şi Liliei Ciobanu cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi contractului de donaţie, recunoaşterea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din imobil, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu