2ra-3947/13 — Recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare

dosarul nr. 2ra-3947/13 prima instanţă: S. Uzun instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă şi T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Fiodor Cevdar, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Cevdar împotriva lui Vadim Coicev, Anatolie Coicev şi Zinaida Coiceva, intervenient accesoriu Natalia Cîvîrjic, cu privire la recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului şi constatarea nulităţii contractului de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 iunie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Fiodor Cevdar, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Taraclia din 27 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 13 iunie 2012, Fiodor Cevdar a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Coicev, Anatolie Coicev şi Zinaida Coiceva, intervenient accesoriu Natalia Cîvîrjic cu privire la recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului şi constatarea nulităţii contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în luna septembrie 2004 a cumpărat de la Anatolie Coicev apartamentul nr.4, amplasat pe str. Lesnaia 4, or.Taraclia. Pentru apartamentul cumpărat, Fiodor Cevdar i-a transmis vînzătorului preţul convenit de 1000 dolari SUA, în prezenţa a 2 martori - Valentina Budaeva şi Victor Zaporojan. Anatolie Coicevi i-a dat cartea de imobil şi alte documente pentru apartamentul procurat. La înregistrarea apartamentului, s-a depistat că imobilul respectiv are 4 proprietari, Anatolie Coicev-tatal, Zinaida Coiceva-mama, Vadim Coicev-fiul, Dmitrii Coicev-fiul. La acel moment Dmitrii era decedat, soţia Zinaida era peste hotare, iar Vadim Coicev era încă minor. La 12 mai 2005, Zinaida Coiceva a eliberat procura autentificată notarial pe 1 numele lui Anatolie Coicev pentru vînzarea apartamentului La momentul oformării procurii, Anatolie Coicev nu era în Moldova, neputînd înregistra contractul de vînzare-cumpărare.

În anul 2006, Anatolie Coicev, întorcîndu-se în or. Taraclia, a refuzat să înregistreze apartamentul pe numele reclamantului, motivind că preţul apartamentelor s-a majorat. Menţionează, Fiodor Cevdar, că pe parcurs, dînsul a adus îmbunătăţiri bunului imobil. În anul 2012, pîrîtul Vadim Coicev a înaintat acţiune privind evacuarea reclamantului din încăpere, aflînd că potrivit contractului de donaţie din 25 august 2010, primul este proprietarul apartamentului litigios. Consideră reclamantul că, contractul de donaţie anterior menţionat, urmează a fi anulat, din cauza viciilor de consimţămînt admise la încheierea acestuia. Donatorii şi donatarul au ştiut că deja mai mult de 5 ani reclamantul locuieşte cu familia sa în apartamentul nr. 41 de pe str. Lesnaia 4, or.Taraclia, ca proprietar, neavînd astfel niciun drept să încheie contract de donaţie în privinţa respectivului apartament.

Solicită, Fiodor Cevdar, recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare- cumpărare a apartamentului nr. 41 de pe str. Lesnaia 4, or.Taraclia încheiat între Fiodor Cevdar şi Vadim Coicev, Anatolie Coicev şi Zinaida Coiceva, în luna septembrie 2004 şi constatarea nulităţii contractului de donaţie a apartamentului nr.41, încheiat la 25 august 2010 între Vadim Coicev, Anatolie Coicev şi Zinaida Coiceva. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 27 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 27 iunie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Fiodor Cevdar cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Taraclia din 27 decembrie 2012. La 04 octombrie 2013, Fiodor Cevdar a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 02 august 2013, Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa recurentului copia deciziei din 27 iunie 2013 (f. d. 203). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către parte. Astfel, recursul declarat la 04 octombrie 2013 se consideră depus în termen. Recurentul, Fiodor Cevdar, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. 2 În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 31 octombrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Vadim Coicev, Anatolie Coicev şi Zinaida Coiceva cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, nicio parte nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Fiodor Cevdar, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care 3 o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Fiodor Cevdar, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Fiodor Cevdar se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4