2rac-346/15 — Obligarea încheierii contractului

prima instanţă – S. Bleşceaga dosarul nr. 2rac-346/15 instanţa de apel – V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cooperativa de Producţie „Apicultorul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Producţie „Apicultorul” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” societate pe acţiuni cu privire la obligarea încheierii contractului de furnizare a energiei electrice, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Cooperativa de Producţie „Apicultorul” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 24 decembrie 2014 c o n s t a t ă La 22 martie 2010 Cooperativa de Producţie „Apicultorul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” societate pe acţiuni cu privire la obligarea încheierii contractului de furnizare a energiei electrice, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în anul 1992 a fost fondată Cooperativa de Producţie „Apicultorul” în or. Căuşeni. Pe parcursul anilor la sediul reclamantului din str. Tighina 7 din or. Căuşeni a fost creată şi dezvoltată o bază de producere cu activităţi de morărit, fabricarea pîinii, a uleiurilor şi grăsimilor brute, depozitării producţiei agricole. Pînă în anul 2002 cooperativa achiziţiona energie electrică în baza unui contract cu ÎS „Reţelele Electrice de Distribuţie „Centru”, ulterior reorganizată în ÎCS „Red Union Fenosa” SA. La 18 martie 2002 a fost semnat un contract tripartit de furnizare a energiei electrice nr. 120 dintre furnizor şi ÎI „Nicolenco” în calitate de consumator, iar CP „Apicultorul” fiind în calitate de subconsumator.

Deci, reclamantul avea instalat echipament sigilat de măsurare a energiei electrice pe teritoriul său, însă în anul 2005 pîrîtul unilateral a instalat un alt echipament de măsurare în afara teritoriului întreprinderii, la o staţie transformatoare terţă, unde factorii responsabili ai cooperativei nu aveau acces şi posibilităţi de a supraveghea acest echipament. La 18 ianuarie 2006 reprezentanţii furnizorului au efectuat un control la locul de consum al reclamantului, în rezultatul căruia a fost întocmit procesul-verbal nr. 005345 prin care s-a constatat consumul fraudulos de energie electrică din partea cooperativei în sumă de 110739,10 lei. Prin hotărîrea judecătorească din 25 mai 2006, a fost admisă acţiunea CP „Apicultorul” şi a fost anulat procesul-verbal nr. 005345, iar furnizorul a fost obligat să restituie cooperativei suma încasată ilegal.

Cu titlu de consecinţă, la 24 februarie 2004 cooperativei i-a fost eliberat avizul de racordare nr. 0032, valabil pînă la 24 februarie 2005. După expirarea valabilităţii avizului de racordare, furnizorul a continuat să livreze energie electrică reclamantului fără careva restricţii şi fără a înainta pretenţii pecuniare. La 06 septembrie 2005 pîrîtul, în condiţiile anterioare, a eliberat cooperativei avizul de racordare nr. 0212 cu termenul de valabilitate de 1 an, dar care totuşi produce efecte juridice şi pînă în prezent, iar la 07 septembrie 2005 a eliberat şi actul de delimitare nr. 0107 a instalaţiilor electrice ale furnizorului faţă de instalaţia de utilizare a consumatorului în temeiul dreptului de proprietate şi a responsabilităţii pentru exploatarea lui.

Conform actului de delimitare, pînă la cutia de evidenţă (BZUM) a reclamantului, furnizorul a instalat un aparat de comutaţie de 350 A, iar după cutia de evidenţă nemijlocit a instalat un aparat de comutaţie de 300 A. Or, cutiile de comutaţie corespundeau normelor, cerinţelor cooperativei şi permiteau utilizarea utilajelor electrice instalate la depozitul de producţie, care constituie un frigider de dimensiuni mari, însă furnizorul în mod unilateral şi fără înştiinţarea întreprinderii au făcut schimbări tehnice, demontînd cutia de comutaţie de 350 A şi înlocuind-o cu una de 160 A. Ca rezultat, a devenit imposibilă utilizarea utilajelor electrice din depozitul de producţie din cauza deconectării permanente a cutiei de comutaţie cu putere mică.

La 06 august 2008 cooperativa a semnat cu SRL „Mihaivan” contractul nr. 6, obiectul căruia a constituit plasarea şi păstrarea strugurilor în depozitul de producţie (frigider) în volum de 130-150 tone începînd cu data de 12 august 2008 şi pînă la 30 martie 2009, deci pe un termen de 230 zile, iar pentru depozitare reclamantul urma să obţină un venit de 276000 lei. Contractul în cauză însă nu a produs efecte juridice, deoarece furnizorul la 08 august 2008 a demontat aparatul de comutaţie cu puterea de 350 A, înlocuindu-l cu unul mai slab.

Lipsa raporturilor contractuale directe cu ÎCS „Red Union Fenosa” SA dezavantajează vădit activitatea economică a reclamantului, or în caz de stabilire între părţi a unor relaţii contractuale directe, cooperativa ar beneficia de drepturile garantate lui prin Regulamentul pentru utilizarea energiei electrice, în special ce ţin de parametrii tehnici a echipamentelor de măsurare, calitatea şi volumul energiei electrice livrate şi l-ar lipsi pe pîrît de interpretarea arbitrară a situaţiilor în litigiile apărute între părţi. Cu titlu de consecinţă, cere reclamantul obligarea ÎCS „Red Union Fenosa” SA de a încheia cu CP „Apicultorul” contract de furnizare a energiei electrice, încasarea de la pîrît a venitului ratat de 276000 lei pentru nerealizarea contractului de depozit încheiat cu SRL „Mihaivan” la 06 august 2008 şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică.

Ulterior, reclamantul şi-a majorat cuantumul pretenţiilor şi a cerut încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică de la pîrît în sumă de 6000 lei conform contractului nr. 16 din 11 ianuarie 2010, precum şi încasarea prejudiciului moral de 100000 lei, or inacţiunile pîrîtului i-au provocat fondatorului întreprinderii şi familiei lui stări de frustrare şi incertitudine, or aceştia ratînd efectiv desfăşurarea unei activităţi economice normale şi obţinerea unor venituri eficiente. Prin hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 07 iunie 2011, a fost admisă parţial acţiunea, fiind obligat pîrîtul de a încheia cu CP „Apicultorul” or.

Căuşeni contract de furnizare a energiei electrice conform prevederilor Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1194 din 22 noiembrie 2005; a fost încasat de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul reclamantului prejudiciul material cu titlu de venit ratat în sumă de 276000 lei, prejudiciul moral de 50000 lei, cheltuielile de asistenţă juridică de 5000 lei şi taxa de stat achitată de 8480 lei, iar în total suma de 340480 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2012, a fost respins apelul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 07 iunie 2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013, a fost admis recursul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA, casate integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 07 iunie 2011 şi restituită spre rejudecare pricina conform competenţei la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 decembrie 2014, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Cooperativa de Producţie „Apicultorul” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 24 decembrie 2014. La 31 iulie 2015 CP „Apicultorul” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond.

Astfel, nu s-a dat apreciere faptului că deşi cutiile de comutaţie şi echipamentul de măsurare constituie proprietatea consumatorului, în avizul de racordare şi actul de delimitare era expres prevăzut de furnizor că puterea de măsurare a energiei electrice constituie în aval de 300 A, iar la cutia de comutaţie – de cel puţin 200 A. Cu toate acestea însă, intimatul în mod unilateral şi fără acordul consumatorului a schimbat puterea automatelor instalate, fapt ce a dus la imposibilitatea folosirii de mai departe a frigiderului din depozitul de producţie a cooperativei şi a avut de ratat un venit de 276000 lei, din cauza nerealizării contractului de depozit al unei cantităţi mari de struguri de poamă.

La nenumăratele solicitări ale recurentului, ÎCS „Red Union Fenosa” SA refuză de a încheia cu acesta un contract de furnizare a energiei electrice, or în caz de existenţă a unui astfel de contract, consumatorul îşi va putea realiza drepturile garantate lui prin Hotărîrea Guvernului nr. 1194 din 22 noiembrie 2005. Deşi instanţele menţionează că intimatul a schimbat puterea automatelor în temeiul actului de control a Inspectoratului de Stat în Energetică din 15 august 2005, acestea au omis a se expune asupra faptului că organul de control a făcut trimitere la staţia de transformatoare nr. 113 şi nu nr. 39, de la care şi este alimentat frigiderul recurentului. Ba mai mult, datele indicate în actul de control a Inspectoratului de Stat în Energetică, contravin cu datele din actele primare încheiate între furnizor şi consumator (avizul de racordare şi actul de delimitare), or acestea din urmă nu au fost contestate în vreun mod şi, respectiv, sunt în vigoare.

Hotărîrea Guvernului nr. 1194 din 22 noiembrie 2005 şi Legea cu privire la energia electrică nr. 137 din 17 septembrie 1998 nu conţin noţiunea de „dispoziţie de lucru”, în baza căreia de fapt şi a fost schimbată puterea automatelor, or aceasta fiind un act de uz intern, nu poate prevala faţă de actele primare încheiate cu consumatorul - avizul de racordare şi actul de delimitare. Sunt eronate concluziile instanţelor precum că nu a fost probată legătura cauzală dintre schimbarea puterii aparatelor şi dintre venitul ratat de întreprinderea agricolă în mărimea pretinsă de aceasta, în cazul în care procurarea frigiderului în scopul păstrării bunurilor agricole, deja constituie un fapt unanim ce nu se cere a fi dovedit.

Mai mult ca atît, intimatul în susţinerea poziţiei sale nici nu a invocat lipsa legăturii cauzale dintre schimbarea puterii aparatelor şi venitul ratat de cooperativa de producţie, ci doar a menţionat că acţiunile de modificare a puterii aparatelor au fost dictate ca rezultat al prescripţiei impuse de Inspectoratul de Stat în Energetică. Spre finele examinării cauzei, recurentul-reclamant practic s-a dezis de capătul de cerere privind obligarea furnizorului de a încheia cu consumatorul contractul de furnizare a energiei electrice, respectiv instanţele eronat au indicat că nesoluţionarea examinării unei astfel de cereri constituie obiect al unei alte acţiuni în procedură de contencios administrativ într-o procedură separată.

Deşi instanţele şi-au motivat soluţiile de respingere a acţiunii pe faptul că reclamantul nu a administrat dovezi în confirmarea pretenţiilor invocate, materialul probator atestă contrariul. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de CP „Apicultorul” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de CP „Apicultorul” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CP „Apicultorul” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Cooperativei de Producţie „Apicultorul” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat