2rac-178/15 — Privind încasarea sumei pentru consumul de energie electrică

Dosarul nr. 2rac-178/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău – L. Lupaşco Instanţa de apel: CA Chişinău – Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Cernat ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Tamara Chişca - Doneva, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 135 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 135 privind încasarea sumei pentru consumul de energie electrică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 135, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 aprilie 2014, CONSTATĂ : La 30 aprilie 2013 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 135 (în continuare CCL nr. 135) privind încasarea sumei pentru consumul de energie electrică. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 11 februarie 2010 la locul de consum nr. 7100264 din str. Albişoara, 78/2, mun. Chişinău s-a depistat consum fraudulos al energiei electrice şi anume conectarea samovolnică la reţeaua electrică.

1 În urma acestui fapt a fost întocmit procesul – verbal nr. A00011 din 11 februarie 2010. ÎCS „RED Union Fenosa” SA a menţionat că conform pct. 84 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr. 314 din 04 decembrie 2008, plata energiei electrice se efectuiază în baza facturii emise lunar de către furnizor, iar conform pct. 52 lit. c) al aceluiaş Regulament, consumatorul este obligat să achite integral plata pentru energia electrică consumată în termenul indicat în factură. De asemenea în corespundere cu pct. 53, 99-102 al Regulamentului menţionat, în cazul conectării neautorizate a instalaţiei de utilizare sau a receptoarelor electrice la reţeaua electrică calcularea consumului de energie electrică se efectuiază conform sistemului pauşal.

Reclamantul susţine că factura privind consumul fraudulos al energiei electrice nr. 7100264011 din 13 februarie 2010 în sumă de 20.631,62 lei nu a fost achitată de către CCL nr. 135, în termenul indicat în factură. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 aprilie 2014 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „RED Union Fenosa” SA. S-a încasat de la CCL nr. 135 în beneficiul ÎCS „RED Union Fenosa” SA suma de 20.631,62 lei cu titlu de datorie pentru consumul de energie electrică şi 618,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d. 38, 40 - 41). La 19 mai 2014 CCL nr. 135 a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral (f.d.

43 - 45). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de CCL nr. 135. S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 aprilie 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că hotărîrea instanţei de fond a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale şi anume art. 35 alin. (4) lit. b) al Legii cu privire la energia electrică şi pct. 5.2 lit. c), pct. 8.1 din Regulamentul cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice, nr. 1194 din 22 noiembrie 2005, care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul examinării cauzei au fost create condiţii egale participanţilor la proces întru realizarea drepturilor sale procedurale (f.d.

66 - 69). La 26 martie 2015 şi 06 mai 2015 CCL nr. 135 a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 aprilie 2014, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii instanţei de fond pe motivul neaplicării legii care trebuia să fie aplicată şi examinarea apelului în lipsa apelantului. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 22 ianuarie 2015 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 30 ianuarie 2015 (f.d.

70). Recurentul a depus recurs la 26 martie 2015, fiind depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de CCL nr. 135 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recurentul în recursul său a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii instanţei de fond pe motivul neaplicării legii, care trebuia să fie aplicată şi examinarea apelului în lipsa apelantului.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept cu referire la fondul cauzei, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 3 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Privitor la argumentul recurentului precum că în apel i s-au încălcat drepturile procedurale prin examinarea cauzei în absenţa sa, instanţa de recurs reţine că CCL nr. 135 a fost citat despre examinarea cauzei în apel în ordinea stabilită de lege (f.d.

63). Conform art. 206 alin. (5) CPC neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia. Şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului indică asupra obligării participanţilor procesului de judecată care iniţiind proceduri în justiţie, urmează să-şi asume un rol activ, urmărind cu diligenţă derularea procesului său.

În speţă, recurentul, fiind persoană interesată în examinarea acestei cauze, urma să se intereseze care este soluţia luată de instanţa de judecată şi să dispună de drepturile procedurale, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de CCL nr. 135 împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 135 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 135 privind încasarea sumei pentru consumul de energie electrică. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca - Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4