2rac-12/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Suvac nr. 2rac-12/16 instanţa de apel: A. Panov, V. Braşoveanu, M. Moraru DECIZIE 13 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valeriu Doagă Valentina Clevadî Tamara Chişcă-Doneva Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată (succesor în drepturi a Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni), reprezentată de avocatul Ruslan Costaş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, reprezentată de avocatul Ruslan Costaş împotriva Cooperativei de Construcţii a Locuinţelor nr. 162 cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 162, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 22 aprilie 2015 şi adoptată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 26 septembrie 2013, ÎCS „Red Union Fenosa” SRL, reprezentată de avocatul Ruslan Costaş a depus cerere de chemare în judecată împotriva CCL nr. 162 cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a invocat că la 13 februarie 1995, ÎCS „Red Union Fenosa” SRL şi CCL nr. 162 au încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. D – 313, prin care întreprinderea a furnizat consumatorului energie electrică la locul de consum nr. 7109065 de pe adresa mun. Chişinău, str. Ginta Latină, 19, iar consumatorul s-a obligat să achite în termen plata pentru energia electrică consumată. Susţine că la 03 decembrie 2010, la locul de consum menţionat, ce aparţine pârâtului, a fost depistat consum fraudulos a energiei electrice, fiind întocmit procesul – verbal nr. A03562.

1 Menţionează că urmare a acestui fapt, la 16 decembrie 2010 a fost efectuat recalculul energiei electrice consumate pentru perioada de 03 decembrie 2009 – 03 decembrie 2010 (365 zile), fiind expediată factura cu privire la consumul fraudulos a energiei electrice nr. 7109065011 din 16 decembrie 2010, în sumă de 13538,84 lei, care însă nu a fost achitată în termenii indicaţi în factură. Relatează că la 09 ianuarie 2012, în adresa pârâtului a fost expediată reclamaţia nr. 969 r-uf cu privire la neachitarea datoriei de 13538,84 lei, fiindu-i propus pârâtului să achite datoria sau să întreprindă măsuri pentru soluţionarea pe cale prejudiciară a litigiului, însă pârâtul nu a răspuns la reclamaţie şi până la moment nu a îndeplinit obligaţiile de achitare totală a facturilor înaintate.

Menţionează că potrivit pct. 52 lit. c) şi pct. 84 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, plata energiei electrice se efectuează în baza facturii emise lunar de furnizor, consumatorul fiind obligat să achite integral plata pentru energia electrică consumată în termenul indicat. Afirmă că facturile spre plată şi procesul – verbal în baza cărora există datoria, în cazul în care pârâtul nu era de acord cu ele, urmau a fi contestate în conformitate cu prevederile din Legea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile. Pârâtul însă nu le-a contestat, nu şi-a exprimat dezacordul său cu documentele menţionate, fiind astfel implicit de acord cu ele, acestea fiind obligatorii pentru debitor.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor contractului de furnizare a energiei electrice nr. D-313 din 13 februarie 1995, Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 314 din 04 decembrie 2008, art. 572, 585, 602, 619 Cod civil, art. 60, 82, 83, 87, 90, 94, 96, 166-173, 174-176 CPC. Solicită admiterea acţiunii, aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşti în sumă de 13538,84 lei de pe conturile bancare ale pârâtului, încasarea de la pârât a datoriei pentru consumul energiei electrice în mărime de 13538,84 lei, precum şi a taxei de stat în mărime de 406,16 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost admisă acţiunea integral, încasat de la CCL nr. 162 în beneficiul ÎCS „Red Union Fenosa” SA suma de 13538,84 lei cu titlu de datorie pentru consum fraudulos de energie electrică constatat prin actul de control fraudulos din 03 februarie 2010 nr. A03562 şi cheltuielile de judecată în mărime de 406,16 lei, iar în total suma de 13947 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de preşedintele Cooperativei de construcţii a Locuinţelor nr. 162, Ludmila Tiora, casată hotărârea primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare, în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 22 aprilie 2015 a fost admisă acţiunea, încasat din contul Cooperativei de construcţii a Locuinţelor nr. 162 în beneficiul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL suma de 13538,84 lei cu titlu de datorie pentru consumul fraudulos de energie electrică constatat prin actul de depistare a încălcării nr. A03562 din 03 decembrie 2010 şi suma de 406,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 13945 lei. 2 A fost respinsă cererea ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la asigurarea executării hotărârii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015 a fost admis apelul declarat de Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 162, casată hotărârea primei instanţe şi adoptată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost încasat de la ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL în bugetul de stat taxa de stat pentru apel în sumă de 305 lei. La 02 noiembrie 2015, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, reprezentată de avocatul Ruslan Costaş a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că la 03 februarie 2010, la locul de consum nr. 7109065, ap. 122 situat pe str. Ginta Latină, 19, mun. Chişinău a fost depistată conectare neautorizată la magistrala furnizorului, energia electrică fiind consumat, preţul însă nu se achita, fapt menţionat în procesul – verbal nr. A03562.

Relatează că la 16 decembrie 2010, furnizorul a adoptat decizia de a efectua recalculul energiei electrice consumate pentru perioada de 03 decembrie 2009 – 03 decembrie 2010 (365 zile), conform sistemului pauşal. Mai afirmă că la 09 ianuarie 2012, în adresa pârâtului a fost expediată reclamaţia nr. 969 r-uf cu privire la neachitarea datoriei de 13538,84 lei, fiindu-i propus pârâtului să achite datoria sau să întreprindă măsuri pentru soluţionarea pe cale prejudiciară a litigiului, însă pârâtul nu a răspuns la reclamaţie şi până la moment nu a îndeplinit obligaţiile de achitare totală a facturilor înaintate.

Indică că instanţa de apel nu a aplicat prevederile pct. 1734 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010 şi pct. 171 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Consiliului de Administrare al ANRE nr. 314 din 04 decembrie 2008. Susţine că CCL nr. 162 nu a contestat decizia furnizorului de a recalcula energia electrică conform sistemului pauşal, în modul stabilit de lege. Menţionează că nici furnizorul, nici instanţa de judecată nu poate ignora sau anula factura de plată a energiei electrice atât timp cât decizia furnizorului cu privire la încălcarea de către consumator a clauzelor contractuale este în vigoare şi nu a fost contestată şi anulată.

Or, anularea deciziei furnizorului este o prerogativă a instanţelor de contencios administrativ şi se efectuează într-o procedură specială. Susţine că instanţa de apel nu a aplicat nici prevederile pct. 166 din Regulamentul menţionat, deşi actul de consum fraudulos şi factura de plată au fost transmise intimatului prin intermediul oficiului poştal. Invocând prevederile art. 1389 şi art. 1398 Cod civil, menţionează recurentul că potrivit înscrisurilor oficiale, CCL nr. 162 administrează blocul locativ situat în mun. Chişinău, str. Ginta Latină, 19, astfel încât spaţiile de uz comun, dar şi 3 ap. 122, în care a fost depistată conectarea neautorizată la reţeaua electrică, se află în administrarea şi gestiunea intimatului, prin urmare, poartă răspundere pentru utilizarea energiei electrice primite în mod fraudulos.

Cu referire la conţinutul pct. 80, pct. 49 lit. c), pct. 50 lit. b), pct. 93-96 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, dispoziţiile art. 512 alin. (1), art. 514, art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, consideră că instanţa de fond corect a aplicat legea materială şi procesuală. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 02 noiembrie 2015, în termenul legal. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Fiind investită cu judecarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a ÎCS „RED Union Fenosa” SA împotriva CCL nr. 162 cu privire la încasarea sumei, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, admițând-o integral. Judecând apelul declarat de CCL nr. 162, instanţa de apel l-a considerat întemeiat şi, casând hotărârea primei instanţe, a emis o nouă hotărâre prin care a respins acţiunea ÎCS „RED Union Fenosa” SA ca neîntemeiată.

La adoptarea unei asemenea soluţii, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 572 alin. (1), (2), art. 602 alin. (1), (2), art. 666 alin. (1), art. 668 alin. (2) Cod civil, a constatat că potrivit extrasului de la OCT Chişinău, încăperea în care se presupune că ar fi avut consumarea frauduloasă a energiei electrice, nu aparţine CCL nr. 162, ci Consiliului mun. Chişinău, şi că nu există la materialele dosarului nicio probă că anume CCL nr. 162 este implicată/vinovată de comiterea acestei fraude. A mai considerat instanţa de apel că actele de constatare sunt întocmite cu participarea unor persoane străine, fără implicarea unui reprezentat legal al CCL nr. 162, care ar fi avut posibilitatea opunerii şi contestării acestora.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat, pronunţându-se asupra aspectelor importante, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii înaintate de ÎCS „RED Union Fenosa” SA. Astfel, actele pricinii denotă că la 13 februarie 1995, CCL-162 a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la locul de consum nr. 7109065 din str. Ginta Latină, 19 mun. Chişinău (f. d. 6), iar potrivit informaţiei din sistemul de căutare „ACCES”, cât şi extrasului nr. 292711 din 02 iulie 2014 din Registrul de 4 stat al persoanelor juridice se atestă incontestabil că CCL nr. 162 administrează blocul locativ de pe adresa mun.

Chişinău, str. Ginta Latină, 19 (f. d. 43, 85). Este cert şi faptul că la 03 decembrie 2010, în urma efectuării controlului la consumatorul CCL-162 pe adresa str. Ginta Latină, 19 ap. 22 mun. Chişinău, de către reprezentaţii furnizorului ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost întocmit actul nr. A 03562 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, prin conectare neautorizată de la magistrala ÎCS „RED Union Fenosa” SA (f. d. 7). Ca urmare, în baza actului menţionat, a fost recalculată plata pentru consumul fraudulos a energiei electrice conform sistemului pauşal, în adresa CCL nr. 162, la 16 decembrie 2010, fiind expediată factura pentru energia electrică consumată în mod fraudulos în perioada 03 decembrie 2009 – 03 decembrie 2010 în sumă de 13538, 84 lei (f. d. 8,13).

Materialul probator atestă şi faptul că la 09 ianuarie 2012, ÎCS „RED Union Fenosa” SA, a expediat în adresa CCL nr. 162 reclamaţia cu solicitarea de a achita datoria restantă (f. d. 15), aceasta fiind recepţionată de către CCL nr. 162 la 17 ianuarie 2012 (f. d. 14), care însă a rămas fără executare. Înaintând acţiunea împotriva CCL nr. 162, ÎCS „RED Union Fenosa” SA, a solicitat încasarea sumei în mărime de 13538, 84 lei, ce constă din consumul fraudulos al energiei electrice pentru perioada 03 decembrie 2009 – 03 decembrie 2010, ca temei invocând Actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 03562 din 03 decembrie 2010 şi factura de recalculare a datoriei.

Conform pct. 93 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, în cazul în care se constată încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, prin conectarea neautorizată a instalaţiei electrice sau a receptoarelor electrice la reţeaua electrică, urmare a consumului de energie electrică prin evitarea echipamentului de măsurare sau prin contrafacerea sigiliului operatorului de reţea, la efectuarea calculelor consumului de energie electrică, conform sistemului pauşal, se ia în calcul perioada de la data ultimului control al echipamentului de măsurare (sau perioada de la data comiterii acestor încălcări în cazul contoarelor electronice cu memorie) şi până la data depistării, dar nu mai mare de 1 an.

Reieşind din prevederile pct. 1734 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice aprobat prin hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, decizia furnizorului privind încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale care a condus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a consumului de energie electrică se contestă de consumatorul final în instanţa de judecată în conformitate cu Legea contenciosului administrativ. În cazul în care, în conformitate cu Legea contenciosului administrativ, instanţa de judecată dispune anularea deciziei, furnizorul este obligat să anuleze factura pentru consumul de energie electrică în rezultatul încălcării de către consumatorul final a clauzelor contractuale care a condus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a consumului de energie electrică, emisă în baza acestei decizii.

Totodată, Regulamentul aprobat prin hotărârea Consiliului de Administraţie al ANRE nr. 314 din 04 decembrie 2008, la pct. 171 prevede expres că 5 consumatorul este în drept să conteste actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi ordinul de deconectare adresându-se Agenţiei sau în instanţă de judecată în termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. Consumatorul este, de asemenea, în drept să conteste în limitele termenului general de prescripţie factura pentru consumul de energie electrică, emisă de către furnizor în baza actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantităţii de energie electrică consumată.

Având în susţinere prevederile legale susmenţionate, instanţa de recurs relevă la caz că CCL nr. 162, deşi nu este de acord cu acţiune înaintată de ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la încasarea datoriei, nu a beneficiat de dreptul de a contesta Actul nr. A 03562 de depistare a încălcării clauzelor contractuale în conformitate cu legislaţia în vigoare, acesta fiind valabil până în prezent. Or, actul menţionat, în sensul art. 3 al Legii contenciosului administrativ, constituie un act administrativ, care urma a fi contestat de către CCL nr. 162, care se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, în ordinea stabilită, în instanţa de contencios administrativ.

Mai mult că în şedinţa de judecată în prima instanţă reprezentantul CCL nr. 162, Tatiana Ştirbu nu a negat faptul că factura de consum fraudulos a energiei electrice a fost recepţionată prin poştă, fapt ce direct rezultă din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 04 martie 2014 (f. d. 46). Ca consecinţă, reieşind din faptul că cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „RED Union Fenosa” SA se bazează anume pe Actul nr. A 03562 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, care la moment este în vigoare, instanţa de recurs constată ca neîntemeiată soluţia instanţei de apel de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

Conform art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, nr. 1402 - XV din 24 octombrie 2002, persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi consumator. Iar potrivit art. 572 Cod Civil, care prevede condiţiile generale de executare a obligaţiilor, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs relevă că prima instanţă întemeiat a menţionat că, CCL nr. 162 este obligată, în temeiul contractului încheiat cu furnizorul de energie electrică, să achite suma pentru consumul fraudulos a energiei la locul de consum nr. 7109065 de str. Ginta Latină, 19, mun.

Chişinău. În conexiunea celor menţionate, se constată că instanţa de apel, nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis acţiunea ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL. 6 Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată (succesor în drepturi a Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni), reprezentată de avocatul Ruslan Costaş. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 22 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, reprezentată de avocatul Ruslan Costaş împotriva Cooperativei de Construcţii a Locuinţelor nr. 162 cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valeriu Doagă Valentina Clevadî Tamara Chişcă-Doneva Ala Cobăneanu 7