2ra-2195/15 — Încasarea prejudiciului material şi a penalităţilor

prima instanţă: N.Costin dosarul nr.2ra-2195/15 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de întreprinderea mixtă, compania internațională de asigurări ,,Transelit” societate pe acțiuni şi Suslov Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Suslov Igor împotriva întreprinderii mixte, compania internațională de asigurări ,,Transelit” societate pe acțiuni privind încasarea prejudiciului material şi a penalităţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Suslov Igor, casată hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 23 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de admitere în parte a acţiunii, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2013 Suslov Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA ,,Transelit” SA privind încasarea prejudiciului material şi a penalităţilor.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la 17 ianuarie 2012 a încheiat cu ÎM CIA ,,Transelit” SA contractul de asigurare facultativă AUTO CASCO nr.AC 048CH/12 pentru automobilul de model „Nissan Juke”, cu numărul de înmatriculare C PX 143. Potrivit pct. 3.1.1. lit. b) al contractului enunțat, pagubele cauzate automobilului prin impactul cu orice fel de obiecte (pietre, gheaţă, ramuri de copaci etc) sunt supuse despăgubirii de asigurator. Susţine că, la 23 octombrie 2012, deplasîndu-se pe traseul Chişinău-Orhei a avut loc impactul între parbrizul automobilului de model „Nissan Juke”, cu numărul de înmatriculare C PX 143 şi pietrele aflate pe carosabil, fapt care a dus la deteriorarea parbrizului.

1 Prin cererea nr. 518/10-12C din 24 octombrie 2012, ÎM CIA ,,Transelit” SA a fost informată despre producerea cazului asigurat şi în aceeași zi reprezentantul companiei de asigurare a întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor. La 31 octombrie 2012, s-a adresat pîrîtului cu cererea nr. 1225 CH/12, solicitînd achitarea prejudiciului material cauzat automobilului de model „Nissan Juke”, cu numărul de înmatriculare C PX 143 în mărime de 9 531 lei, cauzat în urma deteriorării parbrizului, anexînd în acest sens contul de plată nr. SPT0032560 din 31 octombrie 2012, eliberat de SA ,,DAAC-Hermes” potrivit căruia prejudiciul material constituie suma de 9 531 lei.

Prin răspunsul nr. 880 CU/12, ÎM CIA ,,Transelit” SA i-a comunicat că, suma indicată în contul de plată nr. SPT0032560 din 31 octombrie 2012, eliberat de SA ,,DAAC-Hermes”, va putea fi ridicată după încheierea dosarului de daune, prezentarea facturii fiscale şi bonului fiscal, care confirmă achitarea sumei de 9 531 lei, precum şi raportului de verificare tehnică a vehiculului, valabilă la momentul producerii cazului asigurat.

Ulterior, prin răspunsul nr. 957 CH/12 din 29 noiembrie 2012, ÎM CIA ,,Transelit” SA a refuzat achitarea prejudiciului material cauzat automobilului, motivîndu-şi decizia prin faptul că, la momentul producerii cazului asigurat, dînsul nu dispunea de raportul de verificare tehnică a vehiculului, fapt confirmat prin răspunsul Agenţiei Naţionale Transport Auto nr. 06/1-1-2484 din 26 noiembrie 2012, ceea ce constituie temei de încălcare a prevederilor contractului de asigurare facultativă AUTO CASCO nr.AC 048CH/12 din 17 ianuarie 2012. Cere reclamantul, încasarea de la ÎM CIA ,,Transelit” SA a prejudiciului material în sumă de 9 531 lei şi a penalităților în mărime de 173 464 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 23 decembrie 2014 acţiunea a fost respinsă.

Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Suslov Igor. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 a fost admis apelul declarat de Suslov Igor, casată hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 23 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de admitere în parte a acţiunii. S-a încasat de la ÎM CIA ,,Traselit” SA în beneficiul lui Suslov Igor a sumei de 9 531 lei cu titlu de prejudiciu material. În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. La 13 iulie 2015, ÎM CIA ,,Transelit” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar în rezultat a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi anume art. art. 666, 667 şi 668 ale Codului Civil, art. 27 alin. (8) al Legii privind siguranţa traficului rutier, precum şi dispoziţiile Regulamentului circulaţiei rutiere.

2 Astfel, consideră că în vederea admiterii acţiunii lui Suslov Igor, instanţei de apel nu i-a fost prezentat raportul de verificare tehnică a automobilului în cauză, valabil la producerea cazului asigurat, fapt ce contravine pct. 9.1.7 al contractului de asigurare facultativă AUTO CASCO nr.AC 048CH/12 din 17 ianuarie 2012. De asemenea menționează că, în cadrul şedinţelor de judecată din instanţa de fond, precum şi în cea de apel, Suslov Igor a recunoscut ă nu deţinea raportul de verificare tehnică la momentul incidentului, fapt confirmat şi prin răspunsul ANTA din 28 noiembrie 2012, aspect ce nu a fost luat în considerare de instanţa de apel la emiterea deciziei emise. La 21 iulie 2015, Suslov Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia în partea respingerii acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume dispoziţiile Legii privind protecţia consumatorilor. Astfel, consideră că, instanţa de apel urma să ţină cont că, la judecarea litigiilor ce decurg din contractele de asigurare CASCO şi contractele obligatorii de răspundere civilă auto, încheiate cu persoane fizice, aplicabilitate are şi Legea privind protecţia consumatorilor în partea ce ţine de examinarea petiţiilor asiguraţilor (beneficiarilor) sau ale terțelor persoane şi că pentru aceste încălcări pot fi dispuse sancţiunile prevăzute de legea sus-enunţată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 20 mai 2015 (f.d. 92), iar la materialele pricinii nu sunt probe referitor la data expedierii şi recepționării deciziei contestate de către ÎM CIA ,,Transelt” şi Suslov Igor, recursurile se consideră declarate în termen. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către ÎM CIA ,,Transelt” şi Suslov Igor urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie 3 aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către ÎM CIA ,,Transelt” şi Suslov Igor sînt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către ÎM CIA ,,Transelt”, cît şi de Suslov Igor în cererile de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă 4 inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către ÎM CIA ,,Transelt” şi Suslov Igor, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de întreprinderea mixtă, compania internațională de asigurări ,,Transelit” societate pe acțiuni şi Suslov Igor, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5