2ra-2206/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: D. Şuşchevici dosarul nr. 2ra-2206/13 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Pavel Zaiţev, Natalia Romanenco şi Compania internaţională de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Zaiţev împotriva Companiei internaţionale de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni cu privire repararea prejudiciului material, încasarea penalităţii şi recunoaşterea clauzei contractuale ca fiind abuzivă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Pavel Zaiţev, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 07 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 04 octombrie 2012, Pavel Zaiţev a depus o cerere de chemare în judecată împotriva CA „Transelit” SRL cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 03 august 2011, între CA „Transelit” SRL şi Natalia Romanenco a fost încheiat contractul nr. AC354CH/11 de asigurare facultativă a mijlocului de transport CASCO. Conform pct. 5.6 din contract, valabilitatea contractului încheiat se extinde asupra lui Pavel Zaiţev. Menţionează că unul din riscurile asigurate, conform pct. 3.1.1 din contract, este prejudiciul cauzat de calamităţi naturale, inclusiv furtuna, ploi torenţiale, inclusiv acţiunea directă şi indirectă a acestora. La 30 iulie 2012, în urma unei furtuni şi ploi, pe automobilul asigurat a căzut o creangă mare şi o bucată de fereastră de termopan. Ca urmare, au fost deteriorate capota, aripa din faţa stîngă şi uşa pasageri din partea stângă.

La 31 iulie 2012, el a depus la CA „Transelit” SRL o cerere cu privire la achitarea despăgubirii de asigurare cu prezentarea automobilului pentru verificare. După verificarea acestuia, expertul CA „Transelit” SRL a întocmit un proces-verbal, cu indicarea necesităţii vopsirii capotei, aripii din faţa stângă şi a uşii pasageri din partea stânga, cît şi schimbării elementului de protecţie a uşii pasageri din partea stângă. Fiind de acord cu cele indicate, el a semnat procesul- verbal menţionat, după ce a fost informat despre termenul de 20 zile pentru achitarea despăgubirii de asigurare, însă la data respectivă, cît şi ulterior, achitarea despăgubirii de asigurare a fost amânată de câteva ori. La 06 septembrie 2012, el a primit de la pârâtă scrisoarea nr. 648CH112 din 05 septembrie 2012, prin care au refuzat achitarea despăgubirii de asigurare, invocând prevederile pct. 9.1.7 şi ca motiv lipsa a careva expertize tehnice la momentul accidentului.

Susţine că estimarea prejudiciului cauzat, efectuată de către reprezentanta Mitsubishi Motors din Republica Moldova, SRL „Elitautodiamant” în sumă de 6922 lei este confirmată prin facturile nr. DEF-528724 din 20 august 2012 şi nr. DEF-528803 din 07 septembrie 2012. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a sumei de 6922 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a penalităţii în sumă de 29764,60 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, Pavel Zaiţev a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând recunoaşterea pct. 9.1.7 din contractul nr. AC354CH/11 de asigurare facultativă a mijlocului de transport CASCO din 03 august 2011 ca fiind o clauză abuzivă şi încasarea de la pârâtă a penalităţii în sumă de 75449,80 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013 a fost admis apelul declarat de către Pavel Zaiţev, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la CA „Transelit” SRL în beneficiul lui Pavel Zaiţev suma de 6922 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi taxa de stat în sumă de 208 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. La 19 aprilie 2013, în termenul prevăzut de lege, Pavel Zaiţev şi Natalia Romanenco au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea acestei pretenţii.

Recurenţii Pavel Zaiţev şi Natalia Romanenco, în motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu decizia instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii, deoarece instanţa de apel, ajungând la această concluzie, nu a ţinut cont de prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor. La 23 aprilie 2013, CIA „Transelit” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta CIA „Transelit” SA, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de apel greşit a aplicat normele de drept material.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Pavel Zaiţev, Natalia Romanenco şi CIA „Transelit” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile lui Pavel Zaiţev, al Nataliei Romanenco şi al CIA „Transelit” SA ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile lui Pavel Zaiţev, al Nataliei Romanenco şi al Companiei internaţionale de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi