2ra-2625/13 — Rezoluţiunea contractului de asigurare

prima instanţă: N.Simciuc dosarul nr.2ra-2625/13 instanţa de apel: N.Vascan, N.Traciuc, B.Bîrcă DECIZIE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Popa Lilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă compania internaţională de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată către Popa Lilia cu privire la rezoluţiunea contractului de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 prin care a fost admis apelul declarat de către întreprinderea mixtă compania internaţională de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 martie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 06 februarie 2012 ÎM CA „Transelit” SRL a depus cerere de chemare în judecată către Popa Lilia cu privire la rezoluţiunea contractului de asigurare şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 23 august 2010 Popa Lilia a încheiat cu reprezentantul ÎM CA „Transelit” SRL contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr.0068217 pentru automobilul de model „HONDA CRV”, număr de înregistrare C LZ 848. Conform art.13 al Legii nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, prima de asigurare se plăteşte integral pentru toată perioada de asigurare.

1 Menţionează că, prin notificările nr.282 din 03 martie 2011 şi nr.703 din 22 septembrie 2011 s-a solicitat pîrîtei de a prezenta dovada plăţii primei de asigurare, însă au fost lăsate fără răspuns, iar din datele contabile nu rezultă că la contul companiei a fost transferată suma de bani cu titlu de primă de asigurare în baza contractului seria AK nr.0068217 din 23 august 2010. Consideră că, contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr.0068217, încheiat între ÎM CA „Transelit” SRL şi Popa Lilia la 23 august 2010, urmează a fi rezolvit, deoarece pîrîta nu a executat obligaţia contractuală privind plata primei de asigurare. A mai indicat că, pentru soluţionarea litigiului a suportat cheltuieli de judecată în mărime de 500 lei, în baza contractului de prestări servicii juridice nr.02/01 din 11 ianuarie 2010 încheiat cu SRL „Verus Consult”.

Cere reclamantul, rezoluţiunea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr.0068217, încheiat între ÎM CA „Transelit” SRL şi Popa Lilia la 23 august 2010 şi încasarea de la Popa Lilia a cheltuielilor de judecată în mărime de 600 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 martie 2012 acţiunea ÎM CA „Transelit” SRL împotriva Liliei Popa cu privire la rezoluţiunea contractului de asigurare şi compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, apelul declarat de către ÎM CA „Transelit” SRL a fost admis, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 martie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă, fiind declarat rezolvit contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr.0068217, încheiat între ÎM CA „Transelit” SRL şi Popa Lilia la 23 august 2010. S-a încasat de la Popa Lilia în beneficiul ÎM CA „Transelit” SRL cheltuielile de judecată în mărime de 600 lei. La 25 februarie 2013 Popa Lilia a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor judecătoreşti se bazează pe argumentele intimatului şi sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

În acest sens susţine că, a achitat Brokerului de asigurare-reasigurare „Extra-Asig”, reprezentant al ÎM CA „Transelit” SRL, plata primei de asigurare în mărime de 562 lei şi respectiv nu poartă răspundere pentru acţiunile Brokerului de asigurare-reasigurare „Extra-Asig”. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 10 ianuarie 2013. Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen.

Judecînd recursul declarat de către Popa Lilia împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimatul ÎM CA „Transelit” SRL, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea instanţei de fond din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Conform art.733 din Codul civil, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decît în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părţilor.

Potrivit art.735 Codul civil, o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi. Pentru determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanţe: a) neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului, cu excepţia cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; b) executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului; c) neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă; d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.

Instanţa de judecată a constatat că, la 23 august 2010 ÎM CA „Transelit” SRL şi Popa Lilia au încheiat contractul seria AK nr.0068217 de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule pentru automobilul de model „Honda CRV”, număr de înregistrare C LZ 848, pe perioada de la 25 august 2010 pînă la 24 august 2011 (f.d. 40). Conform pct. 3.3 al contractului indicat, prima de asigurare constituie 562 lei. Prin acţiunea înaintată în pricină intimatul ÎM CA „Transelit” SRL pretinde la rezoluţiunea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule pe motivul neexecutării obligaţiei contractuale privind plata primei de asigurare.

Menţionează instanţa de recurs, că prin confirmarea nr.02 din 09 ianuarie 2012, eliberată de Brokerul de asigurare-reasigurare „Extra-Asig”, se confirmă că Popa Lilia a contactat asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto AK nr.0068217 la 23 august 2010, emisă de ÎM CA „Transelit” SRL prin intermediul Brokerului de 3 asigurare-reasigurare „Extra-Asig”, iar prima de asigurare în mărime de 562 lei a fost achitată în baza bonului de plată nr.1990 din 22 octombrie 2010 (f.d.

16, 17, 42, 48). În atare circumstanţe de fapt şi de drept, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, prima instanţă just a ajuns la concluzia că lipseşte temei prevăzut de norma indicată pentru rezoluţiunea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria AK nr.0068217 din 23 august 2010, încheiat între ÎM CIA „Transelit” SRL şi Popa Lilia, deoarece nu s-a stabilit nerespectarea de către recurentă a obligaţiilor sale contractuale.

Nu sunt întemeiate şi se resping argumentele intimatului ÎM CA „Transelit” SRL expuse în susţinerea poziţiei cu referire la faptul că Brokerul de asigurare- reasigurare „Extra-Asig” nu a comunicat despre realizarea contractului şi nu a transferat prima de asigurare la contul companiei de asigurare, iar intimata nu dispune de dovada de achitare a primei de asigurare, deoarece aceste declaraţii nu dau dreptul intimatului de a rezolvi contractul încheiat cu recurenta Popa Lilia, în cazul în care din circumstanţele cauzei nu rezultă executarea necorespunzătoare a obligaţiei nemijlocit de către recurentă. În acest sens, Colegiul menţionează că conform art.579 alin. (1) Codul civil, debitorul trebuie să execute obligaţia către creditor sau persoana împuternicită de acesta ori către persoana împuternicită prin lege sau hotărîre judecătorească.

Potrivit art.644 alin.(1) din Codul civil, debitorul care execută obligaţia are dreptul de a primi chitanţă şi de a cere titlul original. În cazul imposibilităţii de a cere creditorului chitanţă, debitorul poate face dovada plăţii cu orice mijloc de probă. Prin urmare, Colegiul consideră că instanţa de apel greşit a ajuns la concluzia că Popa Lilia nu a executat clauza esenţială a contractului de asigurare privind plata primei de asigurare, deoarece plata efectuată împuternicitului creditorului, prin efectul ficţiunii reprezentării, înseamnă a o face creditorului însuşi, iar prin probele administrate în pricină se confirmă că recurenta a achitat Brokerului de asigurare- reasigurare „Extra-Asig” prima de asigurare în mărime de 562 lei şi respectiv aceasta nu poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de prepus în exerciţiul funcţiilor încredinţate.

Prin urmare, argumentele invocate de intimatul ÎM CA „Transelit” SRL nu îşi găsesc încadrare în prevederile legale şi nu pot constitui temei pentru ca declaraţia de rezoluţiune să producă efecte juridice. Reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de fond, care a examinat pricina sub toate 4 aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Popa Lilia, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea instanţei de fond. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Popa Lilia.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 martie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă compania internaţională de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată către Popa Lilia cu privire la rezoluţiunea contractului de asigurare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 5