2r-273/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: V. Boico 2r-273/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Mihail Lungu, reprezentat de avocatul Radu Rusanovschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni împotriva „Donaris Grup” Societate pe Acţiuni şi Mihail Lungu cu privire la repararea prejudiciului material împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea depusă de reprezentantul lui Mihail Lungu – Radu Rusanovschi cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, restituit apelul declarat de Mihail Lungu constată: La 26 septembrie 2013, ÎM CIA „Transelit” SA a depus cerere de chemare în judecată Acţiuni împotriva „Donaris Grup” SA şi Mihail Lungu cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a invocat că la 22 mai 2012, a fost încheiat un cu Cristina Harosih contract de asigurare facultativă a mijlocului de transport CASCO nr. AC 375CH/12, prin care a fost asigurat automobilul de model Citroen C3 cu numărul de înmatriculare C LA 249, contra mai multor riscuri, inclusiv contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie. Susţine reclamantul că la 13 noiembrie 2012, aproximativ la ora 18.15, în mun. Chişinău, pe str. Renaşterii intersecţie cu Tudor Vladimirescu, s-a produs un accident de circulaţie în care au fost implicate automobilele de model Dacia Logan cu numărul de înmatriculare C MF 042, condus de Mihail Lungu şi Citroen C3 cu numărul de înmatriculare C LA 249, condus de Cristina Harosih.

Afirmă că în urma verificărilor efectuate de către SPR CGP mun. Chişinău a fost încheiat dosarul contravenţional nr. 14536. Ca urmare, în corecpundere cu procesul – verbal cu privire la contravenţie din 27 noiembrie 2012, întocmit de agentul constatator Veaceslav Ciobanu, culpabil de comiterea accidentului rutier 1 sus menţionat, a fost recunoscut Mihail Lungu, fiindu-i imputată săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 242 alin. (1) Cod contravenţional. Menţionează că în temeiul art. 242 alin. (1) Cod contravenţional, Mihail Lungu a fost sancţionat cu o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 40 unităţi convenţionale şi 5 puncte de penalizare. Mai indică că concomitent, s-a stabilit şi faptul că pârâtul deţinea la momentul producerii accidentului, poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă seria AU nr. 0173473 valabilă pentru perioada 21 iulie 2012 – 20 iulie 2013, eliberată de SAR „Donaris Grup” SA.

Relatează că părţile, implicate în accidentul de circulaţie rutieră, au declarat despre acest fapt companiilor de asigurări cu care au fost întocmite contractele de asigurare. Prin urmare, de către asigurătorul ÎM CIA „Transelit” SA a fost deschis dosarul de daune nr. 591/11-21C din 28 noiembrie 2012, precum şi întocmit procesul – verbal de constatare apagubelor, semnat de părţile implicate. Susţine reclamantul că urmare a examinării în ansamblu a dosarului de daune, s-a constatat că accidentul produs este un caz asigurat şi urmează a fi despăgubit conform normelor legale şi convenţionale în vigoare. Menţionează că în rezultatul operaţiunilor de calcul, s-a stabilit că despăgubirea de asigurare a autovehicolului avariat Citroen C3 cu numărul de înmatriculare C LA 249, constituie suma de 3680 lei.

Afirmă că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) Cod civil, la 01 februarie 2013, a fost formulată în adresa SAR „Donaris Grup” SA o acţiune de regres prin care a fost solicitată achitarea benevolă a despăgubirii de asigurare, somaţia însă a fost neglinjată, fiind emis un răspuns prin care compania a refuzat să achite despăgubirea de asigurare, invocând schimbarea posesorului automobilului. Consideră nepertinente şi irelevante normele legale invocate de SAR „Donaris Grup” SA cuprinse în art. 7 şi 8 alin. (1) şi (2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, deoarece la momentul încheierii contractului de asigurare, acestea nu erau în vigoare şi nu au aplicabilitate la speţă.

Or, potrivit art. 6 alin. (1) în coroborare cu alin. (2) Cod civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare. Invocă conţinutul art. 8 Cod civil, care nemijlocit prevede că drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile.

Drepturile şi obligaţiile civile apar în urma cauzării de prejudicii unei alte personae. Menţionează şi prevederile art. 14 alin. (1) Cod civil, potrivit cărora persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale 2 (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

În acest context, indică şi asupra prevederilor art. 1329 alin. (1) Cod civil, art. 22 alin. (13) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum şi prevederile art. 15 alin. (1) lit. (a, b, c) din Legea sus menţionată, care statutează că asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum şi în cazul în care, la data accidentului utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor şi asigurător, utilizatorul sau asiguratul nu posedă permis de conducere de categoria respectivă, utilizatorul sau asiguratul nu a respectat obligaţiile tehnice legale cu privire la starea şi siguranţa autovehiculului.

Indică reclamantul, în susţinerea cererii de chemare în judecată, la prevederile art. 17 alin. (2) al Legii cu privire la asigurări şi art. 1301 Cod civil. Menţionează că ţinând cont de faptul că persoana responsabilă de cauzarea prejudiciului în rezultatul unui delict, are încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la SAR „Donaris Grup” SA, reprezentantul căruia a contrasemnat procesul – verbal de constatare a pagubelor, s-a adresat asigurătorului de răspundere civilă, solicitând recuperarea sumei prejudiciului în limita răspunderii acestuia prevăzute le art. 15 al Legii sus menţionate. Afirmă că SAR „Donaris Grup” SA urmează să plătească păgubitului, iar în cazul celui ce a subrogat în drepturile păgubitului, adică ÎM CIA „Transelit” SA, diferenţa dintre suma solicitată şi cea achitată, la caz fiind 3680 lei.

Menţionează că asigurătorul poate fi obligat la despăgubiri civile, în mod solidar, cu vinovatul de producerea accidentului, asigurătorul răspunzând în temeiul contractului de asigurare şi în limita asigurării, iar vinovatul în temeiul răspunderii delictuale. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dipoziţiilor art. 8, 10, 14, 514, 607, 1329, 1398, 1410, 1415 Cod civil, art. 5, 7, 96, 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea, în mod solidar, de la SAR „Donaris Grup” SA şi Mihail Lungu, în ordine de regres, a despăgubirii de asigurare în cuantum de 3680 lei, precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 februarie 2014, a fost admisă acţiunea ÎM CIA „Transelit” SA, încasată de la Mihail Lungu, în ordine de regres, în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA, suma prejudiciului material cauzat de 3680 lei, precum şi cheltuielile de stat în mărime de 270 lei, în total suma de 3950 lei.

La 13 iunie 2014, Mihail Lungu, reprezentat de avocatul Radu Rusanovschi a depus cerere prin care a solicitat repunerea în termen de declarare a apelului, deoarece nu a participat în cadrul şedinţei de judecată din prima instanţă, iar cu hotărârea primei instanţe a făcut cunoştinţă la 13 iunie 2014, prin intermediul executorului judecătoresc. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, a fost respinsă cererea depusă de reprezentantul lui Mihail Lungu – Radu Rusanovschi cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, restituit apelul declarat de Mihail Lungu reprezentat de Radu Rusanovschi.

3 La 25 februarie 2015, Mihail Lungu, reprezentat de avocatul Radu Rusanovschi a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi remiterea cauzei spre examinare la Curtea de Apel Chişinău. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Afirmă că în conformitate cu contractul individual de muncă nr. 47 din 17 octombrie 2012, se afla în relaţii de muncă cu SC „Lemanos - Plus” SRL, activând ca şofer, astfel, la momentul producerii accidentului rutier, îndeplinea atribuţiile de serviciu.

Prin urmare, responsabil de acţiunile salariatului în raport cu terţii este angajatorul SC „Lemanos - Plus” SRL. Remarcă că dispune de asigurarea de răspundere civilă auto pentru autovehicole în calitate de persoană fizică cu un număr nelimitat de utilizatori, iar prima de asigurare achitată corespunde cu acea stabilită pentru persoanele juridice. Menţionează că în baza contractului de locaţiune din 05 octombrie 2012, având calitatea de locator a transmis în locaţiune locatarului SC „Lemanos - Plus” SRL automobilul se model Daci Logan cu numărul de înmatriculare C MF 042, care la momentul producerii accidentului rutier era condus de dânsul. Consideră că în legătură cu faptul că se afla în relaţii de muncă, iar accidentul a fost produs în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, repararea prejudiciului material urma să fie înaintată faţă de angajatorul SC „Lemanos - Plus” SRL.

Invocă prevederile art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care statutează că persoanele fizice şi persoanele juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova sânt obligate să se asigure pentru cazuri de răspundere civilă auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării. Consideră că prin încheierea recurată i se îngrădeşte accesul la justiţie, deoarece nu a participat în cadrul primei instanţe şi a aflat că este emisă o astfel de hotărâre doar la momentul când a fost informat de executorul judecătoresc.

La 30 martie 2015, ÎM CIA „Transelit” SA a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea cererii de recurs, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 04 februarie 2015. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care 4 urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu prevederile art. 369 alin (1) lit. CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen; După cum denotă actele cauzei, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea depusă de Mihail Lungu reprezentant de Radu Rusanovschi cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, restituit apelul declarat de Mihail Lungu.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs constată că concluzia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii lui Mihail Lungu, reprezentat de Radu Rusanovschi cu privire la repunerea apelului în termen şi restituirea apelului ca depus în afara termenului legal este una justificată. În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care direct indică că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Iar art. 111 alin. (3) CPC care stipulează că termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Raportând normele enunţate la caz, având în vedere că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău prin care a fost admisă acţiunea ÎM CIA „Transelit” SA şi încasată de la Mihail Lungu, în ordine de regres, în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA, suma prejudiciului material cauzat, a fost pronunţat la 20 februarie 2014, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 21 februarie 2014, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 22 martie 2014. Dat fiind faptului că data de 22 martie 2014 este zi de duminică, prin urmare nelucrătoare, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (2) CPC, ultima zi de depunere a apelului a fost 23 martie 2014, ca următoare zi lucrătoare. În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător).

Contrar normelor procedurale enunţate, în speţă se constată că Mihail Lungu, prin reprezentantul său Radu Rusanovschi, a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 februarie 2014 5 numai la 13 mai 2014, respectiv, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Este de remarcat că instanţa de apel, având în susţinere dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen. Or, după cum corect a reţinut şi instanţa de apel, Mihail Lungu nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Instanţa de recurs apreciază critic afirmaţia recurentului precum că dânsul nu a cunoscut despre adoptarea hotărârii contestate, cauza în prima instanţă fiind examinată în lipsa lui, fără a fi citat legal.

În acest sens se va reţine că citaţia pe numele lui Mihail Lungu a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv şi a recurentului, pentru şedinţa de judecată din 20 februarie 2014 (f. d. 65), aceasta fiind recepţionată de către Guţu Cristina Mihai la data de 21 decembrie 2013 (f. d. 66). În şedinţa instanţei de apel din 04 februarie 2015, apelantul Mihail Lungu a menţionat că Cristina Guţu este fiica lui şi are 30 ani, fapt ce direct rezultă din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 04 februarie 2015 (f. d. 140). Astfel fiind, la caz au relevanţă prevederile art. 105 alin. (6) CPC care expres prevede că dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze citaţia sau înştiinţarea o va înmâna unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite organizaţiei de exploatare a locuinţelor, primăriei satului (comunei) ori administraţiei de la locul lui de muncă.

Persoana care a primit citaţia sau înştiinţarea este obligată să indice pe cotor numele şi raporturile sale de rudenie cu destinatarul sau funcţia sa. Totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil. Prin urmare, având în susţinere prevederile normei enunţate, se constată că procedura legală de citare a fost întocmai respectată de prima instanţă, fapt ce respinge susţinerea recurentului precum că nu a fost citat în mod legal despre ora, data şi locul examinării cauzei, dânsul neavând la cunoştinţă despre existenţa şi examinarea în instanţa de judecată a prezentului litigiu. Astfel fiind, se constată a fi lipsită de suport şi argumentul recurentului precum că prin încheierea recurată i se împiedică accesul liber la justiţie.

În susţinerea acestei concluzii vine şi jurisprudenţa constantă a CEDO care statuează că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice (hotărârea din 18 iunie 2008 pe cauza SRL Dacia versus Moldova, cererea nr. 3052/04, § 77). Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs relevă că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă şi cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea 6 apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în prima instanţă şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Mihail Lungu, reprezentat de avocatul Radu Rusanovschi. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni împotriva „Donaris Grup” Societate pe Acţiuni şi Mihail Lungu cu privire la repararea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî 7