2rac-288/13 — Încasarea despăgubirii de asigurare

dosar nr. 2rac-288/13 prima instanţă: I. Stepanov instanţa de apel: A. Minciuna, V. Pruteanu şi A. Nogai DECIZIE 19 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” împotriva Companiei de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, fiind casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 08 iulie 2011 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, constată: La 26 ianuarie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei de Asigurări „Transelit” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 11 noiembrie 2009, a încheiat cu pîrîtul contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport cu nr. AC 262-270CH/09. 1 Ca urmare a încheierii contractului respectiv şi achitării primei de asigurare convenite de către reclamant, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a eliberat asiguratului poliţele de asigurare. Unităţile de transport asigurate au fost specificate în Anexa nr. 1 a contractului. Prima de asigurare la încheierea contractului a constituit 19 345 lei. La 29 decembrie 2009, reclamantul a transferat cu titlu de primă de asigurare (prima tranşă) suma de 9 700 lei pe contul asigurătorului, conform facturii nr.410.

La 14 aprilie 2010, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a expediat reclamantului cont-factura nr.062, în sumă de 9645 lei, cu titlu de primă de asigurare (a doua tranşă), conform contractului nr. AC 262-270 CH/09. Conform ordinului de plată, asiguratul a achitat suma pentru a doua tranşă în aceeaşi zi, adică la 14 aprilie 2010. La 02 aprilie 2010, camionul de marca DAF FTP CF 85 cu nr. înmatriculare K AF 991 şi remorca acestuia de marca Wilcox 67 nr. înmatriculare C AV 336, au fost implicate într-un accident rutier, în urma căruia ambele unităţi de transport au fost avariate. Asigurătorul a fost sesizat cu respectarea termenilor contractuali asupra faptului producerii accidentului.

Drept urmare, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a dispus deschiderea dosarului de daune şi întocmirea actului de constatare a defecţiunilor tehnice cauzate unităţilor de transport asigurate. Prin scrisoarea nr.258-CH din 03 mai 2010, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a informat asiguratul asupra refuzului în achitarea despăgubirii de asigurare pentru reparaţia remorcii din motiv că, a doua tranşă nu a fost achitată în termen, astfel încît contractul de asigurare a încetat să mai producă efecte între părţi începînd cu 21 februarie 2010. Consideră, Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International”, refuzul pîrîtului neîntemeiat şi ilegal.

Reclamantul a invocat pct. 4.3.2 din contractul încheiat, care stipulează, că la încheierea contractului de asigurare , asiguratul plăteşte nu mai puţin de 50% din suma totală a primei de asigurare, iar partea rămasă urmează a fi plătită în termenul stipulat în poliţa de asigurare. Poliţa de asigurare nr. AC 270CH/09 nu stipulează vreun termen al ratelor de achitare a primei. A mai indicat reclamantul, că la 14 aprilie 2010, asigurătorul a expediat contul de plată la adresa asiguratului pentru achitarea celei de-a doua tranşe a primei de asigurare. Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, anterior scrisorii din 03 mai 2010, nu a expediat în adresa asiguratului nicio înştiinţare relativă eventualei acordări a unui termen de preaviz cu rezilierea contractului la data expirării acestuia sau a acordării unui termen de plată cu indicarea consecinţei neachitării tranşei pretins scadente.

2 Conturile la plată expediate de către asigurător vizau prima de asigurare pentru toate unităţile de transport menţionate în anexa nr.1 a contractului nr. AC- 270 CH/09. Asigurătorul a refuzat achitarea despăgubirii doar pentru remorca implicată în accident, în rest Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a acceptat primele transferate la 14 aprilie 2010. Suma prejudiciului material cauzat este de 81 498 lei, confirmată prin raportul de constatare tehnico-ştiiţifică nr. 434 din 11 august 2010. Franşiza a constituit 1650 lei, astfel în cuantumul despăgubirii de asigurare datorate de către Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată este de 79 848 lei.

La 16 noiembrie 2010, reclamantul a încercat soluţionarea amiabilă a litigiului prin expedierea unei pretenţii în adresa pîrîtului, care a rămas fără răspuns. Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” încasarea în beneficiul său din contul Companiei de Asigurări „Transelit” despăgubirea de asigurare în mărime de 79 848 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 08 iulie 2011, s- a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” împotriva Companiei de Asigurări „Transelit” cu privire la încasarea despăgubirilor de asigurare, încasîndu-se din contul Companiei de Asigurări în beneficiul asiguratului, despăgubirea de asigurare în sumă de 79 848 lei şi taxa de stat în sumă de 2 396 lei, în total 82 224 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, s-a admis apelul declarat de Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 08 iulie 2011, şi pronunţată o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” a fost respinsă ca neîntemeiată. La 08 aprilie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit materialelor dosarului, recurentul a primit copia deciziei motivate la 08 februarie 2013 (f.d. 139). Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International”, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii. 3 La 25 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Companiei de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 30 aprilie 2013, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului ca nefondat, cu menţinerea fără modificări a deciziei Curţii de Apel din 19 decembrie 2012. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Din actele pricinii s-a constatat că la 11 noiembrie 2009, între Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, în calitate de asigurător, şi Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International”, ca asigurat, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport cu nr. AC 262- 270CH/09 (f.d. 6-9). Conform Anexei nr. 1 la contractul de asigurare, printre unităţile de transport asigurate a fost inclusă şi semiremorca de marca Wilcox 67, cu nr. de înmatriculare C AV 336 (f.d. 10). Potrivit pct. 4.4 al contractului de asigurare facultativă a mijloacelor de transport cu nr. AC 262-270CH/09, a fost stabilită prima de asigurare totală în mărime de 19 345 lei.

La 29 decembrie 2009, reclamantul a transferat cu titlu de primă de asigurare (prima tranşă) suma de 9 700 lei pe contul asigurătorului, conform facturii nr.410 din 11 noiembrie 2009 (f.d. 12). Totodată la încheierea contractului de asigurare facultativă, asigurătorul a remis asiguratului un exemplar al poliţei de asigurare, care nu stipulează vreun termen al ratelor de achitare a primei de asigurare (f.d. 11). La 02 aprilie 2010, camionul de marca DAF FTP CF 85 cu nr. înmatriculare K AF 991 şi remorca acestuia de marca Wilcox 67 nr. înmatriculare C AV 336, au fost implicate într-un accident rutier, în urma căruia ambele unităţi de transport au fost avariate. La 14 aprilie 2010, reclamantul a transferat a doua tranşă a primei de asigurare în sumă 9 645 lei pe contul asigurătorului, ca urmare a recepţionării ordinului de plată parvenit în aceeaşi zi din partea asigurătorului (f.d.

12, 14). Tot la 14 aprilie 2010, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a emis decizia nr. 078/04-10c cu privire la plata despăgubirilor de asigurare prin care a refuzat pe contractul de asigurare seria AC nr. 262-270 din 11 noiembrie 2009, să achite suma sau despăgubirea de asigurare pe motivul încetării contractului de asigurare la ora 24.00 din 20 februarie 2010 (f.d. 128). 4 Din probele anexate la materialele dosarului, prin scrisoarea nr.258-CH din 03 mai 2010, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a informat asiguratul asupra refuzului în achitarea despăgubirii de asigurare pentru reparaţia remorcii din motiv că, a doua tranşă nu a fost achitată în termen, astfel încît contractul de asigurare a încetat să mai producă efecte între părţi începînd cu 21 februarie 2010 (f.d.

18). De asemenea, la 23 iunie 2010, prin ordinul de plată nr. 308, asigurătorul restituie Societăţii cu Răspundere Limitată „NTF International” suma de 9 645 lei, conform deciziei nr. 078/04-10c din 14 aprilie 2010 (f.d. 127). Prin raportul de constatare tehnico-ştiiţifică nr. 434 din 11 august 2010, suma prejudiciului material cauzat a fost stabilită la 262 255 lei, dintre care prejudiciul cauzat remorcii - 81 498 lei (f.d. 15-17). Colegiul reţine şi faptul încercării reclamantului de a soluţiona amiabil litigiul cu Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, expediind la 16 noiembrie 2010 o pretenţie în adresa pîrîtului, care a rămas fără răspuns (f.d.

19). Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză prima instanţă, prin hotărârea din 08 iulie 2011, a admis acţiunea şi a dispus încasarea din contul Companiei de Asigurări în beneficiul asiguratului, despăgubirea de asigurare în sumă de 79 848 lei şi taxa de stat în sumă de 2 396 lei, în total 82 224 lei. Instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” a fost respinsă ca neîntemeiată. În susţinerea concluziei formulate, instanţa de apel a făcut referire la pct. 1 al acordului nr. D/U Casco 78/04-10C cu privire la stabilirea despăgubirii de asigurare şi modalitatea de plată a acesteia (f.d.

108). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel neîntemeiate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii, fapt care constituie temei de casare a deciziei pronunţate. În conformitate cu art. 8 alin. (2) Cod Civil, drepturile şi obligaţiile civile apar din contracte şi din alte acte juridice. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) Cod Civil, persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.

Conform art. 1301 Cod Civil, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. După cum prevede art. 1304 Cod Civil, asigurarea contra daune garantează asiguratul contra consecinţelor unui eveniment care poate aduce atingere patrimoniului său. 5 În acest sens, urmează a fi menţionate şi prevederile art. 1308 alin. (1) Cod Civil, care stipulează că, pentru încheierea contractului de asigurare, asiguratul prezintă asigurătorului propunere (cerere) scrisă, în care indică interesul propriu şi cel al beneficiarului asigurării sau declară verbal că doreşte să încheie contract de asigurare.

Iar alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că dovada încheierii contractului de asigurare rezultă şi din trimiterea unui document de asigurare, precum poliţă de asigurare (certificat), din cererea de plată a primei ori din înscrisul prin care se constată efectuarea acestei plăţi sau din orice înscris din care reiese faptul încheierii contractului. Pornind de la prevederile art. 1313 Cod Civil, asigurarea începe din momentul achitării primei de asigurare sau a primei tranşe a acesteia şi încetează la ora 24 a ultimei zile din termenul convenit pentru asigurare dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Totodată conform alin. (2), dacă valabilitatea contractului de asigurare se extinde asupra perioadei anterioare achitării primei de asigurare, o astfel de asigurare este valabilă cu condiţia neproducerii cazului la momentul încheierii asigurării.

Dat fiind faptul că asiguratul a achitat prima tranşă a primei de asigurare înainte de producerea accidentului, contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport încheiat între Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, în calitate de asigurător, şi Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International”, este unul perfect valabil, menit de a produce efecte juridice între părţi. În baza art. 1315 Cod Civil, una dintre obligaţiile asigurătorului este de a efectua plata, la apariţia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare. Cu toate acestea, fiind în raporturi contractuale, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată a refuzat să achite despăgubirea pentru reparaţia semiremorcii, invocînd faptul că asiguratul n-a achitat în termenii conveniţi cea de-a doua tranşă a primei de asigurare.

Prin urmare, colegiul consideră lipsită de suport juridic această afirmaţie a intimatului, dat fiind faptul că din conţinutul poliţei de asigurare nu rezultă nici o informaţie cu privire la termenul limită de achitare a primei de asigurare. Asiguratul a achitat aceste sume doar ca urmare a emiterii ordinelor de plată de către asigurătorului. Respectiv, asiguratul nu şi-a încălcat obligaţiile rezultate din contract, achitând primele de asigurare la fiecare solicitare a asigurătorului exprimate prin emiterea ordinelor de plată respective. Mai mult decât atât, prin acţiunile întreprinse de către asigurător, rezultă clar intenţia celui din urmă de a menţine şi de a continua raporturile juridice între părţi.

Reieşind din prevederile art. 1319 Cod Civil, Compania de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată putea rezilia contractul din proprie iniţiativă în decursul unei luni din momentul în care a luat cunoştinţă de împrejurările ce îi dau dreptul la rezilierea contractului. 6 Cu toate acestea, asigurătorul nu a întreprins nici o acţiune referitor la încetarea contractului de asigurare încheiat. Colegiul critic apreciază decizia Companiei de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată nr. 78/04-10C cu privire la plata despăgubirilor de asigurare din 14 aprilie 2010, în care a indicat faptul încetării contractului de asigurare la 20 februarie, ora 24.00, dat fiind faptul că este o decizie abuzivă a asigurătorului, fără a avea vreun temei juridic de a refuza unilateral executarea obligaţiilor contractuale.

Completul judiciar menţionează că nu poate fi reţinută ca probă pentru menţinerea deciziei instanţei de apel acordul nr. D/U Casco 78/04-10C cu privire la stabilirea despăgubirii de asigurare şi modalitatea de plată a acesteia susţinută de instanţa de apel la emiterea deciziei, întrucât acordul enunţat se referă la contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport nr. 262-270CH/10, însă Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare în baza contractului de asigurare facultativă a mijloacelor de transport cu nr. AC 262-270CH/09. Astfel acordul nr. D/U Casco 78/04-10C cu privire la stabilirea despăgubirii de asigurare şi modalitatea de plată a acesteia la care face referire instanţa de apel nu se referă la cazul din speţă, ci vizează prezenţa raporturilor juridice între alte părţi.

Mai mult decât atât este de reţinut că potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată, acordul nr. D/U Casco 78/04-10C cu privire la stabilirea despăgubirii de asigurare şi modalitatea de plată a acesteia nu a fost supus cercetării de către instanţa de apel, or potrivit art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” împotriva Companiei de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare. 7 Hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 08 iulie 2011 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 8