2rac-548/13 — Încasarea despăgubirii de asigurare

prima instanţă: Z. Talpalaru dosarul nr.2rac-548/13 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC „Sigmatur Com” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Sigmatur Com” SRL împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Transelit” SRL cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Companiei de Asigurări „Transelit” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 iunie 2011 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 06.12.2010 SC „Sigmatur Com” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Transelit” SRL, solicitînd încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 147427 lei, a penalităţii de întîrziere în mărime de 36412,74 lei, a cheltuielilor pentru asistenţa juridică în sumă de 4000 lei, precum şi a taxei de stat în mărime de 4422,81 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 12.08.2010 pe traseul Chişinău-Leuşeni, km 49, a avut loc un accident rutier, în care a fost implicat camionul de marca Volvo FH 12, cu număr de înmatriculare C NP 604 şi remorca de marca „Schmitz” cu număr de înmatriculare C AU 435, proprietatea reclamantului. Respectivele unităţi de transport erau asigurate în baza contractului de asigurare facultativă a mijloacelor de transport CASCO nr. AC 210-211 CH/09 din 02.09.2009 la pîrîta CIA „Transelit” SRL. A mai indicat reclamantul că, deşi obligaţiile sale au fost executate şi, anume, s-a achitat prima de asigurare, a fost sesizat asigurătorul de bunuri în termenii contractuali despre accident, i-a fost pusă unitatea de transport la dispoziţia pîrîtului pentru examinare, însă la data de 01.10.2010, pîrîtul CIA „Transelit” SRL a refuzat achitarea despăgubirii de asigurare datorată.

1 Solicită reclamanta încasarea din contul pîrîtei CIA „Transelit” SRL în beneficiul SC „Sigmatur Com” SRL a sumei de 147427 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, a sumei de 36412,74 lei cu titlu de penalităţi de întîrziere, a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică, precum şi a sumei de 4422,81 lei - cheltuieli pentru taxa de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 iunie 2011, acţiunea SC „Sigmatur Com” SRL a fost admisă parţial, s-a încasat de la CIA „Transelit” SRL în beneficiul SRL „Sigmatur Com” despăgubirea de asigurare în mărime de 145876,40 lei, penalităţi de întîrziere în mărime de 26535,60 lei, cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 4000 lei şi taxa de stat în mărime de 4422,81 lei.

S-a mai încasat de la CIA „Transelit” SRL în beneficiul statului suma de 342,83 lei cu titlu de diferenţă a taxei de stat. În rest, acţiunea a fost respinsă. Împotriva hotărîrii menţionate, la data de 06.10.2011, apelantul CIA „Transelit” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie, mun. Chişinău din 15 iunie 2011 şi pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca nefondată. În motivarea apelului s-a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, pe care o consideră ilegală şi neîntemeiată, dat fiind faptul că probele pertinente reţinute şi cercetate de instanţa de judecată, în cadrul examinării acestui litigiu, combat existenţa circumstanţelor pentru care ar apărea răspunderea conform contractului de asigurare facultativă CASCO nr. AC210-211CH/09, încheiat la 02.10.2009 între SC „Sigmatur Com” SRL şi CIA „Transelit” SRL.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2012 a fost respins apelul declarat de către CIA „Transelit” SRL, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 iunie 2011. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 17.10.2012, s-a admis recursul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SRL, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2012, cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. Rejudecînd cauza, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013 s-a admis apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SRL, s-a casat hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii declarat de SC „Sigmatur Com” SRL.

La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, din conţinutul procesului- verbal de constatare a pagubelor din 16.08.2010, semnat de părţi, înălţimea reziduală a profilului benzii derulare a pneurilor la autocamionul accidentat nu corespunde normelor tehnice de exploatare. Anume din această cauză s-a dus la producerea accidentului în 2 cauză, iar aceste momente în coraborate cu prevederile contractuale au stat la baza refuzului privind achitarea despăgubirii de asigurare. Totodată instanţa de apel a menţionat că prin procesul-verbal cu privire la contravenţie din 14.08.2010 Durughean Pavel a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier în baza art. 242 alin. (1) Cod contravenţional.

În procesul-verbal cu privire la contravenţie este indicat că şoferul a încălcat prevederile art. 45 alin. (1) lit. c) şi 122 alin. (5) lit. a) a RCR. Conform art. 45 alin. (1) al RCR conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ţinînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influenţează atenţia şi reacţia; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situaţiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului şi particularităţile încărcăturii; iar conform art. 122 alin. (5) lit. a) a RCR este interzisă exploatarea vehiculelor în cazurile în care sînt depistate devieri de la normativele tehnice şi ecologice: 5) Roţile şi pneurile: a) înălţimea reziduală a profilului benzii de rulare a pneurilor autoturismului este mai mică de 1,6 mm, autobuzelor – 2,0 mm, autocamioanelor – 1,0 mm, motocicletelor şi ciclomotoarelor – 0,8 mm.

Pentru pneurile remorcilor sînt stabilite limite de uzare identice celor pentru pneurile autovehiculelor care le tractează. Instanţa de apel a mai menţionat că contractul nr. AC 210-211CH/09 din 02.10.2009, prevede expres cazurile în care Asigurătorul refuză în plata despăgubirii de asigurare. Astfel, punctul 7.1.2 al Contractului prevede drept o situaţie în care Asigurătorul este în drept să refuze despăgubirea în cazul în care mijlocul de transport este exploatat cu defecţiuni interzise de Regulamentul Circulaţiei Rutiere, normele tehnice de exploatare stabilite de producător sau prin alte regulamente, instrucţiuni, încălcarea regulilor antiincediare, regulilor de păstrare şi transportarea a încărcăturii.

Faptul utilizării autovehiculului contrar prevederilor Regulamentului Circulaţiei Rutiere este stabilit în procesul-verbal cu privire la contravenţie (f.d. 11). Potrivit pct. 7.1.13 al Contractului, coraborat cu punct. 45 al Regulamentului Circulaţiei Rutiere, deplasarea cu viteză excesivă contrar limitelor stabilite de Regulamentului Circulaţiei Rutiere, lipseşte dreptul asiguratului la achitarea despăgubirii de asigurare Totodată, instanţa de apel a menţionat că conform raportului de expertiză nr. 546 din 09.09.2010, efectuat de către Centrul de Expertize Independente în care este calculată viteza de deplasare a autocamionului la momentul producerii accidentului rutier, a constituit 109 km/h.

S-a indicat că procedura de calcul a fost bazată pe măsurarea urmelor de frînare luând în vedere defecţiunea pneului şi încărcătura camionului, care de asemenea au favorizat creşterea vitezei pe porţiunea de carosabil unde limita de viteză era 90 km/h. Respectiv, acest moment este fondat pe concluzia expertului independent. 3 La 31 iulie 2013 SC „Sigmatur Com” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurenta a indicat că instanţa de apel a emis decizia nominalizată cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei, în cadrul procesului de judecată punînd întrebări despre existenţa probelor care în dosar se regăsesc, ca rezultat acestea nefiind examinate în ansamblul şi interconexiunea lor.

Instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Mai mult ca atît invocă recurentul că explicaţia specialistului nr. 546 din 09.09.2010 (pe care instanţa de apel a numit-o ca fiind un Raport de expertiză) privind calculul vitezei nu poate fi luat ca probă, deoarece expertul în cauză nu a fost somat de răspundere penală pentru prezentarea concluziilor false, lipsesc date privind citarea reprezentantului recurentului despre data, ora şi locul examinării etc.). În asemenea circumstanţe, este evident că menţionatul înscris nu constituie o probă pertinentă în sensul codului de procedură civilă, iar admiterea acesteia de către instanţă este ilegală.

La data de 16 octombrie 2013 Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” SRL a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de SC „Sigmatur Com” SRL, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Sigmatur Com” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SC „Sigmatur Com” SRL, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de 4 drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Sigmatur Com” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de SC „Sigmatur Com” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 5