2ra-2925/13 — Încasarea sumelor

Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-2925/13 Judecător: N.Mazur Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎM CIA „TRANSELIT” SA, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Tihohod Vitalie împotriva ÎM CIA „TRANSELIT” SA privind încasarea prejudiciului material, încasarea penalităţilor, încasarea dobînzii de întîrziere şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 02 decembrie 2011, Tihohod Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA „TRANSELIT” SA privind încasarea prejudiciului material, încasarea penalităţilor, încasarea dobînzii de întîrziere şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 10 martie 2010, Tihohod Vitalie a încheiat cu ÎM CIA „TRANSELIT” SA contractul de asigurare facultativă AUTO CASCO nr. AC105CH/10, prin care a asigurat autovehiculul „Mercedes Benz” model „S500” cu numărul de înmatriculare C MW-800. La 18 decembrie 2010, de la autovehiculul reclamantului parcat în faţa blocului, au fost sustrase pe ascuns, în timp de noapte, de terţe persoane, plăcile decorative precum şi dispozitivele sensori de parcare care sunt localizaţi pe plăcile decorative din partea faţă şi partea spate a barei de protecţie. În urma sustragerii pieselor respective a fost cauzat prejudiciu material aproximativ în sumă de 22 320 lei. Ulterior, la 02 martie 2011, nişte persoane neindentificate, au sustras de la autovehiculul „Mercedes Benz” model „S500” cu numărul de înmatriculare CMW-800, oglinzile retrovizorii, concomitent aducînd deteriorări la uşile din faţă a automobilului şi una din aripi.

Conform clauzelor contractului de asigurare facultativă AUTO CASCO, asiguratul Tihohod Vitalie a întreprins toate măsurile stabilite şi a informat organele de drept despre aceste incidente şi a notificat în scris Asigurătorul despre survenirea cazului asigurat cu respectarea termenelor şi a formei de informare stabilite de contract. 1 Astfel, reclamantul a indicat că, prin răspunsul nr. 371-CH din 28 aprilie 2011, eliberat de către ÎM CIA „TRANSELIT” SA, pentru trei cazuri de asigurare compania de asigurare i-a acordat doar 16 433 lei, sumă cu care reclamantul nu este de acord şi o consideră insuficientă pentru repararea autovehiculului nominalizat. Suplimentar reclamantul a indicat că necătînd la faptul că compania de asigurare a transferat fără acordul lui Tihohod Vitalie 16 433 lei pe contul bancar pe care îl deţine, prin urmare diferenţa de sumă este de 21 842 lei.

Totodată, Tihohod Vitalie a menţionat că în speranţa de soluţionare amiabilă a litigiului, a adresat ÎM CIA „TRANSELIT” SA o pretenţie cu propunerea achitării benevole a sumei prejudiciului suportat de către reclamant. ÎM CIA „TRANSELIT” SA a ignorat propunerea reclamantului şi nici nu a revizuit cuantumul prejudiciului. La 15 martie 2012, Tihohod Vitalie a înaintat o cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată şi în susţinerea acestei cereri a indicat că, în legătură cu faptul că, reclamantul a încheiat contractul de asigurare benevolă AUTO CASCO nr. AC105CH/10, prejudiciul material suportat urmează a fi calculat fără aplicarea uzurii şi prin urmare, cuantumul prejudiciului real cauzat autovehiculului „Mercedes Benz” model „S500” constituie 40 559 lei, cuantum stabilit prin expertiza automerceologică de Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiţiei.

În concluzie, reclamantul a indicat că odată cu refuzarea achitării prejudiciului material real cauzat, compania de asigurări a folosit banii în scopuri personale, consideră reclamantul că ÎM CIA „TRANSELIT” SA urmează să-i achite dobînda de întîrziere şi penalitatea pentru fiecare zi de întîrziere. Reclamantul a solicitat încasarea de la ÎM CIA „TRANSELIT” SA prejudiciului material real cauzat în mărime de 40 599 lei, penalităţi de întîrziere în sumă de 14 804, 03 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 7 178,94 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 aprilie 2012, acţiunea depusă de Tihohod Vitalie a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la ÎM CIA „TRANSELIT” SA în beneficiul lui Tihohod Vitalie prejudiciul material în sumă de 24 126 lei, penalitatea în sumă de 8 803,80 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 4 270 lei, taxa de stat în mărime de 1 116 lei, cheltuieli pentru efectuarea expertizei în sumă de 1 004 lei şi pentru asistenţa juridică în mărime de 5 000 lei. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a concluziona că cerinţele reclamantului sunt întemeiate, totodată menţionînd că concluziile şi evaluarea unilaterală a prejudiciului material de către asigurător nu are o putere juridică şi probatorie vis-a-vis de actul de expertiză întocmit de CNEJ, deoarece reprezentantul companiei nu este expert calificat.

La 11 mai 2012, ÎM CIA „TRANSELIT” SA a contestat hotărîrea primei instanţe cu apel, iar Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 09 aprilie 2013, a admis apelul declarat, a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 aprilie 2012 în partea încasării dobînzii de întîrziere, şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre de respingere a cererii lui Tihohod Vitalie împotriva ÎM CIA „TRANSELIT” SA privind încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 4 270 lei. În rest, a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 aprilie 2012. 2 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, dar a aplicat eronat normele de drept material în partea încasării dobînzii de întîrziere.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 04 iulie 2013, ÎM CIA „TRANSELIT” SA a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 aprilie 2012 şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. În argumentarea recursului recurentul a indicat că de către instanţa de fond şi cea de apel nu a fost reflectată prevederea contractuală referitoare la franciză. Totodată, recurentul a invocat dezacordul cu modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului material cauzat. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului instanţele nu au reflectat prevederea contractuală referitoare la franciză, precum şi nu au motivat modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului material cauzat. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de ÎM CIA „TRANSELIT” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM CIA „TRANSELIT” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎM CIA „TRANSELIT” SA, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Tihohod Vitalie împotriva ÎM CIA „TRANSELIT” SA privind încasarea prejudiciului material, încasarea penalităţilor, încasarea dobînzii de întîrziere şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4