2rac-481-14 — Încasarea sumei

prima instanţă: M.Ţurcan dosarul nr.2rac-481-14 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 1 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentanţii recurentei, Întreprinderii Mixte Companie Internaţională de Asigurări Transelit Societate pe Acţiuni, Andrei Grib şi Roman Doroftei, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Companie Internaţională de Asigurări Transelit Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ numărul 5 cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă Companie Internaţională de Asigurări Transelit Societate pe Acţiuni şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 18 decembrie 2013 c o n s t a t ă La 2 octombrie 2013, ÎM CIA Transelit SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL-5 cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat faptul că, 3 decembrie 2012, Oleg Iangurschi a încheiat cu ÎM CIA „Transelit” SA contractul de asigurare facultativă CASCO nr. AC9525CH/12 a automobilului „Skoda Superb”cu numărul de înmatriculare CQO 003. La data de 15 martie 2013, ÎM CIA „Transelit” SA s-a adresat clientul Oleg Iangurschi cu cerere de achitare a despăgubirii de asigurare. Conform informaţiei parvenite de la IGP sect.Botanica nr.4037 din 19 martie 2013 motivul survenirii cazului de asigurare serveşte faptul deteriorării automobilului „Skoda Superb” cu numărul de înmatriculare CQO 003 cu două foi de ardezie căzute de pe acoperişul casei situate pe adresa str. Independenţei 48, mun. Chişinău în rezultatul condiţiilor climatice nefavorabile.

Casa susmenţionată se află în gestionare la ÎMGFL-5, conform răspunsului IGP Botanica nr.4037, primit, din care rezultă că în obligaţiunile acestei întreprinderi intră păstrarea mediului sigur pentru locatari. Mai mult ca atât una din responsabilităţile întreprinderii este asigurarea sănătăţii şi integrităţii cetăţenilor şi proprietăţii lor prin eliminarea circumstanţelor survenirii forţelor majore. În conformitate cu contractul de asigurare facultativă CASCO nr. AC9525CFI/12 din 3 decembrie 2012 ÎM CIA „Transelit” SA a achitat lui Oleg Iangurschi suma despăgubirii de asigurare în regres în mărime de 7 706 lei, drept dovada servind decizia №154/03-13C din 30 mai 2013. În vederea soluţionării conflictului pe cale amiabilă ÎM CIA „Transelit” SA s-a adresat cu pretenţie faţă de ÎMGFL-5 prin care a cerut achitarea sumei de 7 706 lei cu titlu de despăgubire de asigurare în regres, fiindu-le expediate şi actele de verificare, însă pretenţia a rămas fără răspuns.

Cere reclamanta ÎM CIA „Transelit” SA încasarea din contul pârâtului a sumei datorate în mărime de 7 706 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către ÎM CIA Transelit SA şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 18 decembrie 2013. La 25 iulie 2014, reprezentanţii ÎM CIA Transelit SA, Andrei Grib şi Roman Doroftei au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt neîntemeiate şi ilegale, fiind pasibile de casare, deoarece acestea ar fi fost emise cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurenţi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentanţii recurentei, ÎM CIA Transelit SA, Andrei Grib şi Roman Doroftei, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentanţilor recurentei, Întreprinderii Mixte Companie Internaţională de Asigurări Transelit Societate pe Acţiuni, Andrei Grib şi Roman Doroftei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă