2rac-353-14 — Încasarea sumei cu titlu de despăgubire de asigurare şi taxei de stat

prima instanţă: V. Negru dosarul nr. 2rac-353/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 17 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva SC „Ecotehlider” SRL cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, c o n s t a t ă La data de 27 februarie 2013 ÎM CIA „Transelit” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Ecotehlider” SRL cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acţiunii ÎM CIA „Transelit” SA a menţionat că la 04 august 2011 între ÎM CIA „Transelit” SA şi Russu Savvelii a fost încheiat un contract de asigurare facultativă a mijloacelor de transport CASCO nr. AC 357ch/11 prin care a fost asigurat automobilul de model Porsche Cayenne cu n/î KIT 700 contra mai multor riscuri, inclusiv contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie. La 25 noiembrie 2011 pe traseul M14, pe segmentul de drum al s. Recea, r-nul Rîşcani din cauza petricelelor de pe traseu au fost deteriorate mai multe automobile inclusiv automobilul Porsche Cayenne cu n/î KIT 700, fapt confirmat prin certificatul eliberat de Poliţia Rutieră a Comisariatului de Poliţie Rîşcani.

1 Menţionează ÎM CIA „Transelit” SA că conform răspunsului expediat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor responsabil de efectuarea lucrărilor în perioada respectivă se face SC „Ecotehlider” SRL în baza contractului de antrepriză nr. 08-18/168 din 29 iunie 2011. Informaţie confirmată şi de către SA „Drumuri Rîşcani” prin scrisoarea nr. 372 din 22 august 2011. ÎM CIA „Transelit” SA a mai indicat că asiguratul Russu Savveli a declarat cazul accidentului la Compania de asigurare cu care avea întocmit contract de asigurare facultativă a mijloacelor de transport CASCO nr. AC357CH/11. Ca urmare a acestui fapt de către ÎM CIA „Transelit” SA a fost deschis dosar de daune nr. 366/11-1 IC din 25 noiembrie 2011. Iar în urma examinării dosarului de daune s-a constatat că cazul declarat de către S. Russu este un caz asigurat şi urmează a fi despăgubit.

Argumentează ÎM CIA „Transelit” SA că în rezultatul operaţiunilor de calcul s-a stabilit că despăgubirea de asigurare a autovehicolului avariat Porshe Cayenne cu n/î KIT 700 constituie suma de 9178,50 lei.

Prin decizia nr. D/D CASCO 366/11-11C cu privire la plata despăgubirilor de asigurare din 01 decembrie 2011 a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitată despăgubirea de asigurare în sumă de 18218,50 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 970 din 09 decembrie 2011. Consideră reclamantul că SC „Ecotehlider” SRL urmează să plătească păgubitului, iar în cazul celui ce a subrogat în drepturi de păgubit, adică ÎM CIA „Transelit” SA, despăgubirea de asigurare achitată în mărime de 18218,50 lei, deoarece acesta efectuînd lucrări de reparaţie pe traseul M14 pe segmentul de drum s. Recea, r-nul Rîşcani, este responsabil de cauzarea prejudiciului cauzat autoturismului Porsche Cayenne cu n/î KIT 700. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 noiembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 17 mai 2014 ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. În motivarea recursului ÎM CIA „Transelit” SA a invocat că instanţele de judecată eronat au aplicat normele materiale şi în mod tendenţios şi arbitrar au apreciat probele.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, precum că instanţele de judecată eronat au aplicat normele materiale şi în mod tendenţios şi arbitrar au apreciat probele, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că ÎM CIA „Transelit” SA nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

3 În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 4