2rac-66/15 — Încasarea despăgubirii de asigurare

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr.2rac-66/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Druţă, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ Transelit”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Societatea pe Acţiuni „ Auto-siguranţa” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „ Transelit”, intervenient accesoriu Beleacova Elena cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, prin care a fost admisă parţial cererea de apel declarată de Societatea pe Acţiuni „ Auto- siguranţa”.

S-a modificat hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău în partea cuantumului despăgubirii de asigurare acordată Societăţii pe Acţiuni „ Auto- siguranţa” din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „ Transelit”, majorând suma de la 12.989 lei pînă la 237840 lei. În rest hotărârea s-a menţinut. c o n s t a t ă: La data de 11 aprilie 2012, reclamantul CA ”Auto-siguranţa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva IM CIA „Transelit” SRL, intervenient accesoriu Beleacova Elena privind încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 03.06.2011 între CA„Auto- siguranţa” SA şi Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport nr. 085/11-06, prin care a fost asigurat autovehiculul Hyunday Tucson cu n/î K VX 088, contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor ce survin în urma accidentelor rutiere. La 31.12.2011 în mun. Chişinău s-a produs accidentul rutier în care au fost implicate automobilele de model Hyundai Tucson cu n/î K VX 088 şi Lexus LX570 cu n/î K WW 003, condus de Beleacova Elena. 1 Potrivit deciziei agentului constatator din 31.12.2011 vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului a fost recunoscută Beleacova Elena, care deţinea poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă eliberată de IM CIA „Transelit” SRL nr. ARO103261.

Părţile implicate în accidentul rutier au declarat cazul la compania de asigurări, respectiv CA „Auto-siguranţa” SA a iniţiat dosarul de daune nr. 0004/113 din 13.01.2012. De către reprezentanţii CA„Auto-siguranţa” SA cu participarea reprezentanţilor IM CIA „Transelit” SRL a fost întocmit procesul verbal de constatare a daunelor a autovehiculului Hyundai Tucson cu n/î K VX 088, în care au fost reflectate defectele mijlocului de transport. Pagubele cauzate autovehiculului Hyundai Tucson n/î K VX 088 au fost evaluate în sumă de 316 230,15 lei, care conform ordinelor de plată nr.191 şi 192 din 28.02.2012 a fost achitată persoanei păgubită. La data de 12.02.2012, reclamantul a expediat către pîrît o cerere prealabilă prin care a solicitat de a examina cererea de despăgubire şi restituirea despăgubirii de asigurare achitată de 316 230,15 lei, însă care a fost lăsată fară răspuns.

Solicită reclamantul încasarea de la pîrîtul ÎM CIA „Transelit” SRL suma de 316 230,15 lei cu titlu de pagubă materială şi suma de 9 487 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în legătură cu achitarea taxei de stat. La data de 07 aprilie 2014, reclamantul CA ”Auto-siguranţa” SA a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la pîrîtul CIA„Transelit” SRL suma de 237 840 lei cu titlu de pagubă materială, penalitatea în mărime de 42 811 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 31 600 lei şi suma de 1 500 lei pentru efectuarea expertizei. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iulie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul IM CIA „Transelit” SA în beneficiul CA „ Auto-siguranţa” SA parţial despăgubire de asigurare în sumă de 181 989 lei, cheltuielile de taxa de stat în sumă 5 459,67 lei şi parţial cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 5 000 lei.

În rest cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, s-a modificat hotărârea judecătoriei Centru în partea cuantumului despăgubirii de asigurare acordată SA „ Auto-siguranţa” din contul SRL „ Transelit”, majorând suma de la 181.989 lei pînă la 237840 lei. În rest hotărârea s-a menţinut. La data de 29.12.2014 reprezentantul Doroftei Roman în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ Transelit”, a depus recurs, în termen legal împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat în esenţă că, instanţa de apel a adoptat decizia, cu încălcarea normelor de drept material.

2 Indică, că instanţa de apel a invocat preţul de achiziţionare autoturismului, contrar prevederilor legale art. 22. alin. (7) a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414- XVI din 22.12.2006, care conform normei enunţate trebuie să fie apreciat preţul autoturismului la data producerii accidentului. De asemenea mai menţionează că instanţa de apel interpretează eronat legea, întrucât la achitarea despăgubirii de asigurare în regres solicitată în baza art. 1329 CC, de către reclamant urmau să fie aplicate prevederile Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22.12.2006.

Indică recurentul că, în cazul dat, urma a fi aplicat alin. (7) al art. 22 a Legii sus indicate, conform căruia despăgubirea „în cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirea se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, ținându-se cont de pretenţiile formulate de persoana păgubită, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestor bunuri din momentul producerii accidentului si valoarea rămasă şi limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de prezenta lege” , precum şi stipulările art. 23, alin.(l), lit. b) a legii nominalizate. În concluzie consideră că, reclamantul a înaintat acţiunea fără a respecta prevederile art. 22, alin. (7) a legii sus indicate.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „ Transelit” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de SRL „ Transelit” în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

3 În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „ Transelit”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către SRL „ Transelit” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală 4