2rac-294/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – N. Mazur dosarul nr. 2rac-294/13 instanţa de apel – B. Bîrcă, M. Ciugureanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea sumei în ordine de regres împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 10 februarie 2012 ÎM CIA „Transelit” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA cu privire la încasarea sumei în ordine de regres. În motivarea acţiunii a indicat că la 22 iulie 2009 a încheiat cu Andrei Cara contract de asigurare facultativă a mijlocului de transport CASCO nr. AC 140CH/09, potrivit căruia a fost asigurat automobilul de model BYD F3 cu numărul de înmatriculare K AD 505 contra mai multor riscuri, inclusiv contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie. Afirmă că la 02 februarie 2010 aproximativ la ora 02:00 în mun. Chişinău între autovehiculele de model BYD F3 cu numărul de înmatriculare KAD 505 condus de către şoferul Andrei Cara şi autovehiculul de model Mercedes 200 cu numărul de înmatriculare IL AH 807 condus de către Vasile Cîrchelan s-a produs un accident rutier.

Menţionează că conform procesului-verbal cu privire la contravenţie din 02 februarie 2010 vinovat în comiterea accidentului rutier sus-indicat a fost recunoscut Vasile Cîrchelan, astfel în temeiul art. 242 alin. (1) Codul contravenţional i s-a aplicat o amendă în mărime de 40 unităţi contravenţionale şi 5 puncte de penalizare. Menţionează că Vasile Cîrchelan deţinea la momentul producerii accidentului rutier, poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă seria BU0034154 valabilă pentru perioada din 30 octombrie 2009 până la 29 octombrie 2010, eliberată de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA. Indică că părţile implicate în accidentul rutier au declarat cazul accidentului la companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare, astfel la 03 februarie 2010 ÎM CIA „Transelit” SRL a deschis dosarul de daune nr. 031/02- 10C, şi procesul-verbal de constatare a pagubelor semnat de părţile implicate.

Afirmă că în rezultatul calculelor s-a stabilit că despăgubirea de asigurare a autovehiculului avariat BYD F3 cu numărul de înmatriculare KAD 505 constituie suma de 39838 lei, care prin decizia nr. D/D CASCO 31/02-10C din 12 martie 2010 a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi s-a dispus achitarea despăgubirilor de asigurare, fapt ce se confirmă prin ordinele de plată nr. 75 din 09 martie 2010 şi nr. 347 din 22 iulie 2010. Afirmă că la pretenţia expediată în adresa pârâtului, la 01 septembrie 2010 a fost achitată doar parţial suma despăgubirii de asigurare în mărime de 33999,57 lei. Consideră că asiguratorul de răspundere civilă auto şi anume pârâtul urmează să plătească păgubitului, diferenţa sumei neachitate în mărime de 1807,77 lei.

În susţinerea pretenţiilor sale invocă art. 14, art. 1329 alin. (1) Cod civil. Solicită încasarea din contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SRL în ordine de regres despăgubirea de asigurare achitată în sumă de 1807,77 lei şi cheltuielile taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă, încasat din contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SRL prejudiciul material în sumă de 1807,77 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 17 aprilie 2013, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea. În motivarea recursului a invocat că instanţele inferioare au aplicat greşit normele de drept material prin interpretarea eronată a legii materiale la dispunerea încasării despăgubirii de asigurare, fiind aplicate norme materiale generale şi ignorate prevederile legale speciale referitor la limitele despăgubirii de asigurare recuperate.

Menţionează că prin achitarea despăgubirii de asigurare în valoare de 33999,57 lei, compania şi-a îndeplinit pe deplin obligaţiile sale rezultate din asigurarea răspunderii civile a lui Vasile Cîrchelan, în strictă conformitate cu prevederile Legii nr. 414 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule din 22 decembrie 2006 şi a daunelor constatate de părţi. Susţine că prin solicitarea încasării diferenţei despăgubirii intimatul a admis că solicită abuziv recondiţionarea unor piese, deteriorarea cărora nu a fost constatată de nici una din companii, iar necesitatea lor tehnologică nu a fost probată. Mai invocă că incorect a fost stabilită despăgubirea de asigurare ce urma a fi achitată de către asigurator, astfel fiindu-i încălcat dreptul de a verifica corectitudinea defectării acestor piese.

Afirmă că instanţele de judecată n-au aplicat prevederile art. 22 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, dar au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, astfel admiţând încălcarea limitelor legale de încasare a despăgubirii de asigurare şi îmbogăţire fără justă cauză. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, criticile recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu