2rac-588/13 — Cu privire la încasarea sumei

dosarul nr. 2rac-588/13 prima instanţă: L. Andriaş instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Svetlana Novac, Iurie Bejenaru, Tatiana Vieru examinând recursul declarat de firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată împotriva companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 decembrie 2011 şi emisă hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 08 noiembrie 2010, firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 15 ianuarie 2010 în oraşul Bender s-a produs un accident rutier în urma căruia a fost tamponat autocarul de model Neoplan 212, cu numărul de înmatriculare C MV 661 ce aparţine societăţii, de către automobilul Rover-416, cu numărul de înmatriculare A809BC condus de către Tiajolov Alexandr care era asigurat al companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată. Vina lui Tiajolov Alexandr a fost constatată. La 09 martie 2010 a fost încheiată o convenţie cu compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată privind stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare. Conform convenţiei, asigurătorul urma să achite un avans la despăgubirea de asigurare în sumă de 30 000 lei.

Ulterior, la 12 mai 2010 a fost încheiată convenţia, conform căruia valoarea prejudiciului cauzat constituie suma de 84 760 lei. Deoarece, la acel moment era deja încasată suma de 30 000 lei, s-a convenit că pînă la 01 iunie 2010, pîrtul să achite restul sumei în sumă de 54 760 lei. Potrivit convenţiei, despăgubirea de asigurare urma să fie achitată integral pînă la 01 iunie 2010, în cazul neachitării a fost prevăzută aplicarea unei clauze penale în mărime de 0,1 % din suma datorată pentru fiecare zi de întîrzîiere. 1 Luînd în consideraţie faptul că la 01 iunie 2010 pîrîtul nu a achitat datoria existentă, la 19 octombrie 2010 a fost expediată în adresa pîrîtului pretenţie prin fax cu aviz de primire, care a fost ignorată.

În temeiul art. 619 Codului civil, i s-a calculat pîrîtului şi o dobînda de întîrziere, care constituie suma de 3 650,65 lei. Cere firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată încasarea din contul companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată sumei de 54 760 lei cu titlu de datorie, suma de 8 542,56 lei penalitate de întîrziere, suma de 3 650,65 lei dobîndă de întîrziere, suma de 2008,59 lei taxa de stat şi suma de 5 000 lei asistenţă juridică. Pe parcursul examinării pricinii, firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată a înaintat cerere de concretizare a cuantumului pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată sumei de 54 760 lei cu titlu de datorie, suma de 9 856,80 lei penalitate de întîrziere, suma de 13 301,44 lei dobîndă de întîrziere, suma de 2008,59 lei taxa de stat şi suma de 5 000 lei asistenţă juridică (f.d.33).

În motivarea cererii de concretizare a pretenţiilor, reclamantul a menţionat că la depunerea acţiunii nu era cunoscută întinderea prejudiciului precum şi volumul dobînzilor şi penalităţilor ce vor fi acumulate pînă la finalizarea examinării cauzei în fond. Prin urmare au fost solicitate sumele acumulate la data înaintării acţiunii în judecată. Ulterior, reclamantul a mai înaintat o cerere prin care şi-a concretizat că taxa de stat urmează să fie încasată din contul pîrîtului în mărime de 2 487,54 lei (f.d.75).

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 decembrie 2011, a fost admisă acţiunea, s-a încasat din contul companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată în beneficiul firmei de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată suma de 54 760 lei cu titlu de datorie, suma de 9 856,80 lei penalitate de întîrziere, suma de 13 301,44 lei dobîndă de întîrziere, suma de 2 487,54 lei taxa de stat şi suma de 5 000 lei asistenţă juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, a fost admis apelul declarat de compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care a fost respinsă acţiunea.

La 12 septembrie 2013, firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău, se atestă faptul că decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor procesului la 15 iulie 2013 (f.d.207). Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată copia deciziei de către recurent.

2 Recurentul, în motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi a apreciat în mod arbitrar probele anexate la dosar. Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Din actele cauzei s-a stabilit că la 15 ianuarie 2010, în oraşul Bender, s-a produs un accident rutier dintre autocarul de model Neoplan 212 cu automobilul Rover-416.

Potrivit deciziei organului constatator, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut proprietarul automobilului Rover – 416. În urma adresării către compania de asigurare, a fost deschis dosarul de daună (f.d.49). La 18 ianuarie 2010 a fost examinat automobilul persoanei păgubite de către experţii companiei şi întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor cu efectuarea ulterioară a calculului pagubei suportate. La 09 martie 2010 între firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată şi compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, a fost încheiată a convenţie cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare (f.d.9).

La 19 aprilie 2010, firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată a expediat în adresa companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată cerere prealabilă, prin care a fost informat ultimul despre suma despăgubirilor (f.d.10-11). Ulterior, la 12 mai 2010, firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată şi compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată au încheiat o nouă convenţie cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare (f.d.12). Prin convenţia enunţată părţile au stabilit că asigurătorul va achita despăgubirea de asigurare în sumă de 30 000 lei prin transfer.

Luînd în consideraţie faptul că asiguratorul nu a achitat în termenul stabilit despăgubirea convenită, firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată, la 08 noiembrie 2010, a depus cerere de chemare în judecată împotriva companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea sumelor. Fiind investită cu prezenta acţiune, prima instanţă prin hotărîrea din 02 decembrie 2011, a admis acţiunea, a încasat din contul companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată în beneficiul firmei de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată suma de 54 760 lei cu titlu de datorie, suma de 9 856,80 lei penalitate de întîrziere, suma de 13 301,44 lei dobîndă de întîrziere, suma de 2 487,54 lei taxa de stat şi suma de 5 000 lei asistenţă juridică.

3 Instanţa de apel prin decizia din 18 iunie 2013, a admis apelul declarat de compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, a casat hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care a fost respinsă acţiunea. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material. Conform art. 1301 CC, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asiguratorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ suma asigurată ori despăgubirea în limitele şi termenele convenite.

Conform art. 667 CC, părţile pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte (convenţii) şi pot stabili conţinutul lor. Părţile sunt libere să încheie un contract (convenţie) şi să-i determine conţinutul, în limitele exigenţelor bunei-credinţe. Efectul adiat al oricărui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor, în sensul dat avînd în vedere puterea obligatorie a contractului (art. 668 CC). Principala componenţă a principiului forţei obligatorii a contractului (convenţiei), care guvernează efectele acestuia între părţile contractante, constă în aceia că, ele sunt obligate să execute prestaţiile la care s-au îndatorat prin voinţa lor exprimată expres.

Conform art. 512 alin. (1) CC, în virtutea raportului obligaţional creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. În conformitate cu art. 118 CPC, fiecare parte trebuie să dovedească împrejurările pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiile sale. Instanţa de apel a ignorat existenţa convenţiei suplimentare din 12 mai 2010, anexată la materialele dosarului. La acest capitol este de menţionat că convenţia dată a fost semnată de ambele părţi. Prin urmare, prima instanţa corect a aplicat normele de drept material ce reglementează condiţiile de valabilitate ale actului juridic, executarea obligaţiilor, dobânda şi penalităţile de întârziere.

Din materialele pricinii prezumă că compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată nu şi-a onorat integral obligaţiunile asumate ce vizează modul de plată, acumulînd restanţă de plată faţă de firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată. Conform art. 602 CC, neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art. 572 CC, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 513 alin. (1) CC, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligentă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.

Astfel, prima instanţă corect a constatat că compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată nu a achitat despăgubirile de asigurare, restanţa faţă de firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată constituind suma 54 760 lei. 4 Mai mult ca atît prima instanţă a constatat în mod corect existenţa şi cuantumul datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii aferente. Conform art. 602 alin. (1) Cod Civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. În cursul examinării pricinii în prima instanţă, s-a constatat că obligaţia de a achita suma de 54 760 lei în calitate de despăgubire de asigurare, până la moment nu a fost executată.

Conform convenţiei din 12 mai 2010, suma urma a fi achitată la 1 iunie 2010. Or, respectarea procedurii date stă în sarcina asiguratorului ca debitor al prestaţiei specifice. Din moment ce toate actele şi procedurile au fost întocmite de angajaţii intimatului care aveau împuternicirile necesare, iar acestea nu au fost anulate sau contestate de compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, în modul corespunzător, ultimul nu poate invoca existenţa unor nereguli de procedură la stabilirea sumei despăgubirii de asigurare. Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 decembrie 2011, pronunţată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de firma de producţie şi comerţ „Martin” societate cu răspundere limitată împotriva companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea sumei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 5