2ra-2689/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: D. Dulghieru nr. 2ra-2689/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni împotriva lui Aureliu Chihai cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin accidentul rutier împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 15 decembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 11 iulie 2013, ÎM CIA „Transelit” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Aureliu Chihai cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin accidentul rutier. În motivarea acţiunii a invocat că la 18 octombrie 2009 Iurie Kalaev a încheiat un contract de asigurare Auto-Casco nr. AC 234CH/09, cu ÎM CIA „Transelit” SA prin care s-a asigurat facultativ automobilul de model Mercedes E 280 contra mai multor riscuri, inclusiv contra daunelor produse în rezultatul accidentelor de circulaţie. Indică că la 11 octombrie 2010, în mun. Chişinău pe str. Grenoble a avut loc un accident rutier cu implicarea automobilului de model Citroen Berlingo condus de Aureliu Chihai şi automobilul de model Mercedes E 280 la volanul căruia se afla Iurie Kalev.

Afirmă că prin decizia agentului constatator din cadrul SPR CGP Chişinău culpabil de producere accidentului rutier a fost recunoscut Aureliu Chihai, care a fost 1 sancţionat în corespundere cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod Contravenţional cu aplicarea amenzii în mărime de 50 u.c. în contul statului şi 6 puncte de penalizare. Invocă că ulterior asiguratul Iurie Kalev a declarat cazul asigurat la ÎM CIA „Transelit” SA unde avea încheiat contractul de asigurare facultativă auto- casco, după care la 26 ianuarie 2010 a fost iniţiat dosarul de daune nr. 026/01-IOC. La aceiaşi dată a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor cu participarea a tuturor părţilor implicate şi a reprezentantului asigurătorului AORC CA „ Grawe Carat Asigurări” SA, unde Aureliu Chihai deţinea asigurare obligatorie de răspundere civilă.

Relatează că pe parcursul examinării dosarului de daune, s-a constatat că accidentul produs reprezintă un caz asigurat şi urmează a fi despăgubit conform normelor legale şi convenţionale în vigoare, astfel în rezultatul operaţiunilor de calcul s-a stabilit că despăgubirea de asigurare a vehiculului avariat de model Mercedes E 280, constituie suma de 30000 lei. Afirmă că conform deciziei nr. D/D CASCO 026/01-10C din 12 martie 2010 cu privire la plata despăgubirilor de asigurare şi potrivit acordului din aceeaşi dată, a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitarea despăgubirii de asigurare în sumă totală de 30000 lei.

Menţionează că despăgubirea de asigurare a fost recepţionată de către asiguratul Iurie Kalev la 12 martie 2010. La rândul său, CA „Grawe Carat Asigurări” SA a achitat parţial prejudiciul în mărime de 17765,70 lei, cu deducerea uzurii potrivit art. 24 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. Deoarece, CA „Grawe Carat Asigurări” SA, a achitat parţial despăgubirea de asigurare în sumă de 17765,70 lei, consideră că persoana vinovată de producerea pagubei urmează să restituie integral prejudiciul cauzat. Susţine reclamantul că s-a adresat cu o reclamaţie către Aureliu Chihai pentru tranşarea amiabilă a litigiului solicitând recuperarea diferenţei din prejudiciul suportat în mărime de 12234,30 lei, însă pretenţia formulată a rămas fără răspuns.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8, 10, 14, 512, 514, 602 607, 611, 1329,1398,1410, 1415,1416, Cod civil, art. 5, 6, 7, 38, 80, 118, 166,167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea silită a daunei materiale de la Aureliu Chihai în favoarea ÎM CIA „Transelit” SA în mărime de 12234,30 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 decembrie 2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată a ÎM CIA „Transelit” SA împotriva lui Aureliu Chihai cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin accidentul rutier şi cheltuielile de judecată, a fost încasat de la Aureliu Chihai în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA suma de 12234,30 lei ce constituie prejudiciul material şi cheltuielile de judecată în sumă de 367,02 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Aureliu Chihai, a fost casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM CIA „Transelit” SA împotriva lui Aureliu Chihai cu privire la încasarea 2 prejudiciului material, cu trimiterea pricinii la rejudecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, în alt complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 decembrie 2014 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva lui Aureliu Chihai, intervenienţi accesorii ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA şi SRL „Farmaprim” cu privire la încasarea prejudiciului material în cuantum de 12234,30 lei şi a cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 364,02 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de reprezentantul ÎM CIA „Transelit” SA Roman Doroftei, şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva lui Aureliu Chihai, intervenient accesoriu ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA şi SRL „Farmaprim” cu privire la încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. La 04 septembrie 2015 ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Buiucani din 15 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 15 decembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărârii prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată, perceperea de la Aureliu Chihai în contul ÎM CIA „Transelit” SA prejudiciul material în cuantumul de 12234,30 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) alin. (4) CPC. Consideră că normele dreptului material au fost aplicate eronat în cazul în care instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în speţă instanţele de judecată nu au aplicat legile speciale, dar au făcut referire la normele generale.

Indică că vinovat de producerea pagubei se face Aureliu Chihai, prin urmare răspunderea pentru paguba produsă, astfel rezidă aplicarea eronată a normei de drept material de către instanţele inferioare. Relatează că din actele depuse la dosar rezultă că la 11 octombrie 2010 în mun. Chişinău pe str. Grenoble a avut loc un accident rutier, cu implicarea automobilul de model Citroen Berlingo condus de Aureliu Chihai şi automobilul de model Mercedes E 280 la volanul căruia se afla Iurie Kalev. Invocă că instanţa nu a elucidat toate probele pertinente şi concludente şi anume dacă la momentul accidentului rutier Aureliu Chihai acţiona în interesul comitentului SRL „Farmaprim”, deoarece la materialele cauzei nu se află nicio probă admisibilă care să ateste faptul că Aureliu Chihai activa la data accidentului rutier în interesul SRL „Farmaprim”.

Afirmă că instanţele au dat o apreciere incorectă probelor administrate de către partea reclamantă, a admis probele administrate de către partea pârâtă în special declaraţiile intervenientului accesoriu, lipsite de veridicitate, concludenţă şi a ajuns la 3 o concluzie greşită în partea ce ţine de aprecierea circumstanţelor faptice ale cauzei, nu au fost dovedite poziţiile în sensul că Aureliu Chihai nu poartă răspundere pentru dauna cauzată în urma accidentului rutier.

Mai indică că modalitatea de motivare a soluţiei în cauza dată, denotă faptul că instanţele au pronunţat o soluţie care conţine erori de drept şi de fapt, deoarece o motivare a soluţiei trebuie să rezulte şi dintr-o administrare legală a probelor coroborat cu normele de drept material, or, motivarea hotărârii apelate echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei, concluzia instanţelor precum că Aureliu Chihai a săvârşit fapta prejudiciabilă în interesul comitentului SRL „Farmaprim” în limitele funcţiilor şi însărcinărilor încredinţate în condiţiile în care presupusul deţinea funcţia de şofer al comitentului sunt contrare materialelor din dosar şi nu sunt confirmate prin probe plauzibile. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 17 iunie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 182), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 septembrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5