2ra-911/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: D. Mardari dosarul nr.2ra-911/14 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Augustin Filip, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaţionale de Asigurări ,,Transelit” societate pe acţiuni împotriva lui Augustin Filip cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Augustin Filip şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 22 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La 11 iulie 2013, CIA ,,Transelit” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Augustin Filip cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 20 februarie 2012, între CIA ,,Transelit” SA şi Vasili Coev a fost încheiat un contract de asigurare Auto CASCO nr. AC 129CH/12, prin care a fost asigurat facultativ automobilul de model Mercedes E 220 CDI, cu n/î K VI 001 contra mai multor riscuri, inclusiv contra daunelor produse în rezultatul accidentelor rutiere. Ulterior, la 28 mai 2012, în mun. Chişinău, la intersecţia str. Hînceşti cu str. Sihastrului, a avut loc un accident rutier, cu implicarea automobilului de model Nissan Sunny, cu n/î C JK 461, condus de către Augustin Filip şi autoturismul de model Mercedes E 200 CDI, cu n/î K VI 001, condus de către Vasili Coev. Conform deciziei agentului constatator, vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Augustin Filip, care a fost sancţionat contravenţional cu amendă în mărime de 50 u. c. şi 5 puncte de penalizare.

La 28 mai 2012, în urma adresării persoanei asigurate păgubite, Vasili Coev, CIA ,,Transelit” SA a iniţiat dosarul de daune nr. 57/05-12C. Concomitent, la aceeaşi dată, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor cu participarea tuturor părţilor implicate în accident şi a reprezentantului asiguratorului AORC, CIA ,,Asito” SA, unde Augustin Filip deţinea asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. Menţionează că în rezultatul operaţiunilor de calcul s-a stabilit că despăgubirea de asigurare a autovehiculului de model Mercedes E 220 CDI, cu n/î K VI constituie 15165 lei. Conform deciziei nr. D/D CASCO 257/02-12C din 10 noiembrie 2010 cu privire la plata despăgubirilor de asigurare şi acordului din 10 noiembrie 2010, a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitarea despăgubirii de asigurare în sumă totală de 15165 lei.

Conform ordinului de plată nr. 916 din 18 iulie 2012, despăgubirea de asigurare a fost recepţionată de către asiguratul Vasili Coev. Susţine că CIA ,,Asito” SA, cu care pârâtul Augustin Filip avea încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, a achitat parţial prejudiciul material în mărime de 8142,90 lei, cu deducerea uzurii conform art. 24 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006. Afirmă că CIA „Transelit” SA s-a adresat către pârât cu o somaţie, prin care a solicitat recuperarea diferenţei din prejudiciul suportat în mărime de 7022,10 lei, însă pretenţia a rămas fără soluţionare.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a sumei de 7022,10 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 22 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la Augustin Filip în beneficiul CIA ,,Transelit” SA suma de 7022,10 lei, cu titlu de prejudiciu material şi taxa de stat în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 a fost respins apelul depusă de către Augustin Filip şi menţinută hotărârea primei instanţe. A fost încasat de la Augustin Filip în beneficiul bugetului de stat taxa de stat la depunerea cererii de apel în sumă de 202,50 lei. La 23 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Augustin Filip a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Recurentul Augustin Filip, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a dat o apreciere eronată probelor şi nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii. Menţionează că în cadrul ședințelor de judecată s-a stabilit că el, la momentul producerii accidentului rutier, poseda polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă seria AK nr. 0136623 din 30 decembrie 2011, care la acel moment era valabilă, aceasta fiind eliberată de către CIA ,,Asito” SA.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, drepturile persoanei păgubite prin accident pe teritoriul RM, de autovehicule aflate în posesiunea asiguratului se exercită faţă de asiguratorul de răspundere civilă direct, la sediul acestuia, în limitele răspunderii asiguratorului, iar conform art. 22 alin. (13) din Legea menţionată, asiguratorul persoanei păgubite recuperează despăgubirea de asigurare plătită acesteia de la asiguratorul de răspundere civilă auto a persoanei vinovate în limitele stabilite, de prezenta lege pentru unul şi acelaşi accident. Susţine că evaluarea valorii pieselor trebuia efectuată la o altă unitate specializată întru evitarea abuzurilor şi cu citarea obligatorie a părţilor cointeresate, în acest caz, neinvitarea persoanelor respective, în special a sa, constituie încălcare a normelor procedurale.

Afirmă că conform pct. 17 din Hotărârea Guvernului RM nr. 3 din 30 martie 2009, în toate cazurile în care a fost încheiat un contract de asigurare, calitatea de pârât o va deţine asigurătorul, iar în cazul dat, acţiunea a fost înaintată împotriva sa, în calitate de asigurat. Invocă că concluziile instanţei de apel sunt contradictorii. Diferenţa de cost, rezultată din preţul pieselor şi materialelor pînă la momentul accidentului şi cel după producerea lui, este acea diferenţă care se produce în cazul variaţiilor preţurilor la piese sau materiale, însă această variaţie este provocată de factorii economici şi nicidecum determinată de uzura calculată conform legii. Prin referinţa depusă la 03 martie 2014 CIA „Transelit” SA a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Augustin Filip nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Augustin Filip ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Augustin Filip se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi