2ra-502/14 — Repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-502/14 prima instanţă: D. Dubcoveţchi instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea mixtă Compania internaţională de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte Compania internaţională de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni împotriva lui Dmitrii Macaganiuc cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 18 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea mixtă Compania internaţională de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Slobozia din 21 martie 2013, c o n s t a t ă: La 21 ianuarie 2013, ÎM CIA „Transelit” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Dmitrii Macaganiuc cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 03 martie 2011, pârâtul, conducând automobilul de model Ford Sierra, cu n/î B462AT, a comis un accident rutier şi în rezultat a deteriorat automobilul de model Audi A8, cu n/î TO10BH, care era condus de către Serghei Turceaninov. Prin decizia organului constatator din 03 martie 2011 pârâtul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei administrative prevăzute de art. 124 alin. (1) din Codul contravenţiilor administrative al Republicii Moldoveneşti Transnistrene, fiind sancţionat în modul corespunzător. Menţionează că la momentul producerii accidentului rutier, automobilul de model Ford Sierra, cu n/î B462AT deţinea poliţă de asigurare AORC la CA „Transelit” cu nr. AK-0139100 din 12 februarie 2012. Susţine că pe acest caz asigurat CA „Transelit” SA a deschis dosar de daună cu nr. 088/03-2012-CH/RCA, achitând la 06 iunie 2012 lui Serghei Turceaninov despăgubirea de asigurare în sumă de 2882 lei.

Afirmă că în procesul instrumentării dosarului daună şi conform informaţiei de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldoveneşti Transnistrene s-a stabilit că automobilul de model Ford Sierra, cu n/î B462AT, condus de către pârât, nu a fost supus controlului tehnic şi nu deţinea revizie tehnică la momentul producerii accidentului. Invocă că compania juridică „Verus Consult” SRL, fiind reprezentanta CA „Transelit” SA, a înaintat pretenţia nr. 16 din 13 iunie 2012, prin care a solicitat rambursarea despăgubirii de asigurare în mărime de 2882 lei achitată lui Serghei Turceaninov, însă pârâtul a lăsat pretenţia fără răspuns şi satisfacere.

Mai invocă că conform art. 29 lit. f) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurătorul are dreptul de a înainta acţiunea de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubei în cazul cînd utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică valabil la momentul producerii accidentului. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a sumei de 2882 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat în sumă de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Slobozia din 21 martie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 18 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎM CIA „Transelit” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 29 august 2013, în termenul prevăzut de lege, ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul ÎM CIA „Transelit” SA, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece instanţele judecătoreşti nu au ţinut cont de înscrisurile anexate la dosar şi de prevederile legale aplicabile în cauză. Menţionează că sunt inadmisibile concluziile instanţelor judecătoreşti precum că intimatul nu se face vinovat de producerea accidentului rutier. Or, la materialele cauzei este anexată recipisa intimatului, prin care ultimul recunoaşte vinovăţia deplină în comiterea accidentului rutier.

Susţine că art. 123 CPC stipulează că faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute nu se cer a fi dovedite, prin urmare, explicaţia de la poliţie şi achitarea amenzii constituie motive indiscutabile, care dovedesc pe deplin faptul că intimatul este vinovat de producerea şi a pagubelor materiale. Afirmă că decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele de fapt şi de drept. Or, reevaluând materialul probatoriu prin prisma caracterului devolutiv, instanţa de apel era obligată în virtutea art. art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale să motiveze hotărârea. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎM CIA „Transelit” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul ÎM CIA „Transelit” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Întreprinderii mixte Compania internaţională de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi