2ra-143/16 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: N. Simciuc nr. 2ra-143/16 instanţa de apel: N. Traciuc, V. Negru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoriţă Harlampie împotriva Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni, Întreprinderea Individuală „Chiriac Nicolae” cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 martie 2011, constată: La 07 iunie 2010, Grigoriţă Harlampie a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, ÎI „Chiriac Nicolae” cu privire la încasarea prejudiciului în mărime de 91057 lei. În motivarea acţiunii a indicat că la 25 ianuarie 2008 deplasându-se pe traseul Comrat-Cantemir lângă satul Congazcic a avut loc un accident rutier cu implicarea automobilului de model Vaz-21141 cu n/î CT AC 607 ce-i aparţine lui cu drept de proprietate şi automobilul de model Vaz-2102 cu n/î GE AD 662, condus de Piotr Todorov, asigurat la ÎM CIA „Transelit” SA.

După producerea accidentului, la 14 februarie 2008 a fost depusă în adresa ÎM CIA „Transelit” SA, o cerere cu privire la despăgubire la care de colaboratorul companiei fiind propus să ridice suma despăgubirii de asigurare sau să lase automobilul pentru a efectua reparaţia necesară la întreprinderea de reparaţie a mijloacelor de transport auto „Grand Premium”, cu care dispunea de contract de colaborare economică. 1 Susţine reclamantul că a fost de acord cu propunerea de a fi reparat automobilul şi în aceeaşi zi, împreună cu acesta şi Neamţu Vlad, a lăsat automobilul, cheile de la acesta şi actele în curtea întreprinderii „Grand Premium”, fiind asigurat de către directorul Nicolae Chiriac că în baza contractului de colaborare economică toate reparaţiile sunt acoperite de către compania de asigurări.

Tot atunci a fost semnat şi actul de primire-predare din 14 februarie 2008, privind predarea unităţii de transport de model VAZ 21141 cu n/î CT AG 607. Mai indică că la 09 martie 2008 a fost contactat de către colaboratorii poliţiei rutiere, de la care a aflat că automobilul său a fost răpit de la întreprinderea de reparaţie a mijloacelor de transport Î.I. „Chiriac Nicolae” de către unul din lucrătorii acestei întreprinderi Alexandr Screbliucov, care în noaptea spre 09 martie 2008 neisprăvindu-se cu conducerea automobilului, l-a lovit de un stâlp telegrafic de pe marginea şoselei din centrul satului Cărpineni, şi l-a accidentat grav după ce a părăsit locul accidentului lăsând automobilul fără supraveghere.

Invocă că s-a prezentat la Comisariatul de Poliţie Hânceşti unde i-a găsit pe funcţionarul ÎM CIA „Transelit” SA Octavian Profir şi pe directorul întreprinderii de reparaţie a mijloacelor de transport auto Nicolae Chiriac căruia i-a lăsat automobilul la reparaţie, după care automobilul a fost transportat pe teritoriul Î.I. „Chiriac Nicolae” Grand Premium, unde se află până în prezent. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 07 iulie 2009, Alexandr Screbliucov a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (1) Codul penal, fiind numită pedeapsă de un an închisoare, acţiunea civilă înaintată de Grigoriţă Harlampie împotriva Alexandr Screbliucov ÎM CIA „Transelit” SA, ÎI „Chiriac Nicolae” a fost admisă parţial, totodată dispusă încasarea în mod solidar din contul ÎM CIA „Transelit” SA şi Alexandr Screbliucov a prejudiciului material în mărime de 92057,18 lei şi echivalentul bănesc pentru repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei în total suma de 102057 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2009 a fost respins apelul părţii vătămate Grigoriţă Harlampie ca nefondat, admis apelul părţii civilmente responsabile ÎM CIA „Transelit” SA casată sentinţă Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 iunie 2009 în latura civilă în privinţa lui Alexandr Screbliucov, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la Alexandr Screbliucov în beneficiul lui Grigoriţă Haralampie 10000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral, acţiunea civilă a lui Grigoriţă Harlampie cu privire la încasarea a prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra despăgubirilor să hotărască instanţa civilă în rest sentinţa a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 aprilie 2010 a fost declarat inadmisibil recursul ordinar al părţii vătămate Grigoriţă Harlampie împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2009 în cauza penală în privinţa lui Alexandr Screbliucov fiind vădit neîntemeiat, iar argumentele invocate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 427 CPP.

Reclamantul Grigoriţă Haralampie a solicitat instanţei de judecată, inclusiv prin cererea de concretizare a pretenţiilor, excluderea din calitatea de pârât pe Alexandr Screbliucov încasarea din contul pârâţilor ÎM CIA „Transelit” SA şi 2 ÎI „Chiriac Nicolae” a prejudiciului în mărime de 123595,62 lei, ce reprezintă: 89965 lei preţul automobilului, 44,98 lei comision pentru automobil, 340 lei asigurarea obligatorie, 108 lei taxa pentru drumuri, 1137,64 lei ulei, filtru, etc., 1000 lei cheltuieli de asistenţă juridică; 1000 lei cheltuieli de deplasare şi 30000 lei prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 martie 2011 a fost admisă parţial acţiunea, fiind dispusă încasarea din contul ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul lui Grigoriţă Harlampie prejudiciul cauzat în mărime de 91595, 62 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 1790, 40 lei, în total 93386,02 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2012, a fost admis apelul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, casată parţial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 martie 2011, în partea admiterii acţiunii, şi în această parte a fost emisă o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în judecată depusă de către Grigoriţă Haralampie către ÎM CIA „Transelit” SA, ÎI „Chiriac Nicolae” cu privire la încasarea prejudiciului, a fost respinsă ca neîntemeiată. În rest hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 martie 2011 a fost menţinută.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de Grigoriţă Harlampie, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoriţă Harlampie împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, ÎI „Chiriac Nicolae” cu privire la încasarea prejudiciului, cu restituirea pricinii la rejudecare în aceiaşi instanţă de apel în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 a fost admis apelul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 martie 2011 în partea încasării prejudiciului material şi cheltuielilor de judecare a pricinii şi anume micşorată suma încasată de la ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul lui Grigoriţă Haralampie cu titlu de prejudiciu material de la 91595,62 lei până 83566,62 lei şi cu titlu de cheltuielile de transport de la 790, 40 lei până la 98,80 lei.

A fost menţinută hotărârea primei instanţe în partea încasării de la ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul lui Grigoriţă Harlampie a cheltuielilor legate de achitarea serviciilor de asistenţă juridică în prima instanţă în valoare de 1000 lei şi în partea respingerii capătului de cerere privind repararea prejudiciului moral. A fost încasat de la ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul lui Grigoriţă Harlampie cheltuielile legate de achitarea serviciilor de asistenţă juridică în instanţa de apel în valoarea de 2000 lei şi cheltuielile, legate cu achitarea taxei de stat pentru declararea recursului în valoare de 1375 lei. A fost încasat de la ÎM CIA „Transelit” SA la bugetul de stat în valoare de 2507 lei.

La 10 noiembrie 2015 ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel prin care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri privind 3 micşorarea prejudiciului material în sumă de 10971 lei, iar cheltuielile judiciare să fie reduse proporţional sumei admise. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că decizia instanţei de apel este una pripită fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului criteriu care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele precum şi aplicarea legii pertinente.

Afirmă că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume legea cu privire la asigurarea obligatoriei de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, or Grigoriţă Harlampie nu a prezentat automobilul avariat la experţii ÎM CIA „Transelit” SA pentru stabilirea întinderii prejudiciului cauzat urmare a evenimentului din 09 martie 2008. Invocă că instanţa de apel nu a aplicat normele de drept material speciale incidente cauzei şi nu a stabilit care este valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă, instanţa de apel a examinat cauza superficial şi a evitat să se expună asupra valorii rămase a automobilului care a fost lăsat în proprietatea şi în posesia Grigoriţă Harlampie fiind în aşa mod în situaţia îmbogăţirii fără justă cauza.

Indică că instanţa de apel nu a stabilit ferm şi cert care este diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă adică valoarea părţilor din autovehicul rămase neavariate în urma accidentului, prejudiciul constituie 81936 lei poartă un caracter ipotetic şi declarativ or din această sumă nu a fost diminuată valoarea rămasă în proprietatea lui Grigoriţă Haralampie fapt ce determină a conchide că alegaţiile instanţei sunt neîntemeiate. Relatează că instanţa de fond nu a aplicat legea specială nu a constatat în mod cert în posesiunea cui se află autoturismul şi nici valoarea acesteia în consecinţă suma acordată cu titlu de despăgubire s-a stabilit în mod nelegal.

Afirmă că despăgubirea de asigurare nu poate depăşi valoarea pagubei real suportate, diferenţa dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului şi valoarea rămasă conform actului de reevaluare. Invocă că instanţa de apel nu a pătruns în esenţa raportului juridic ivit în speţă iar motivarea deciziei nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns asupra pretenţiilor formulate de către Grigoriţă Harlampie. Susţine că instanţa de apel incorect a stabilit cercul participanţilor la proces şi răspunderea solidară a acestora or cu toate că reclamantul a solicitat încasarea în mod solidar a prejudiciul de la ÎI „Chiriac Nicolae” şi dintre ÎM CIA „Transelit” SA instanţa de apel a încasat unilateral atât prejudiciul cât şi taxele doar de la compania de asigurări.

Invocă că instanţa de judecată eronat a aplicat norma materială şi în privinţa faptului că urma ca să se facă distincţie dacă este vorba de daună totală sau parţială prin urmare rezultă că urma să stabilească dacă în cauză este o daună totală a 4 autoturismului sau o daună parţială precum şi valoarea automobilului care trebuie scăzută din cuantumul despăgubirii. La 12 ianuarie 2016 Grigoriţă Haralampie a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 15 octombrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 184 vol. II), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 noiembrie 2015 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, 5 recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu 6