2ra-1759/15 — Încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Stihi nr.2ra-1759/15 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz DECIZIE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Sigaev Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sigaev Valeriu împotriva ÎM CIA „Transelit” SRL, Ştefan Şoşu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 17 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Sigaev Valeriu și menținută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 aprilie 2014 c o n s t a t ă La 22 februarie 2013 Sigaev Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA „Transelit” SRL, Ştefan Şoşu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 09 octombrie 2011 în jur de orele 12.30, Şoşu Ştefan conducînd automobilul de model W – Caddy cu n/î RSAL 048 pe traseul Bălţi –Sărăteni, km 53, a încălcat prevederile art. 42 p. 2.4 a Regulamentului circulaţiei rutiere şi ca rezultat a tamponat automobilul de model Mercedes Sprinter cu n/î BLDG 820, la volanul căruia se afla Sigaev Valeriu. Conform procesului-verbal de contravenţie administrativă din 30 noiembrie 2011, Şoşu Ştefan a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 242 al. (1) CC, iar conform deciziei agentului constatator T. Popovici, pîrîtului i-a fost aplicată sancţiunea administrativă sub formă de amendă în mărime de 40 unităţi convenţionale şi 5 puncte de penalizare.

Deoarece automobilul persoanei vinovate era asigurat la ÎM CIA „Transelit” SRL, la 10 octombrie 2011 la cererea părţilor pe faptul accidentului rutier a fost deschis dosarul de daune nr. 065/11-2011. Conform procesului-verbal de constatare a pagubelor din 30 noiembrie 2011, efectuat de experţii companiei de asigurare, s-a constatat că prejudiciul cauzat constituie 26562 lei. Nefiind de acord cu suma prejudiciului stabilit de companie, reclamantul s-a adresat către Centrul Naţional de Expertize Judiciare pentru efectuarea unei alte expertize de constatare tehnico-ştiinţifice. Or, prin raportul nr. 2259 din 14 noiembrie 2012, costul pieselor de schimb a fost stabilit în mărime de 121847,18 lei, iar costul reparaţiei automobilului deteriorat a fost determinat în sumă de 10134,90 Euro.

La solicitarea reclamantului de achitare a despăgubirii de asigurare, ÎM CIA „Transelit” SRL a refuzat de a achita suma prejudiciului determinată de Centrul Naţional de Expertize Judiciare, recunoscînd-o doar parţial, în sumă de 26562 lei. Susţine că i-au fost cauzate şi suferinţe morale enorme, apreciate în sumă de 50000 lei, precum şi a avut de suportat cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei pentru întocmirea acţiunii, 642 lei pentru întocmirea raportului de expertiză şi 5000 lei cheltuieli de asistenţă juridică. Cere reclamantul încasarea de la ÎM CIA „Transelit” SRL a despăgubirii de asigurare în sumă de 10134,90 Euro, convertiţi în valută naţională la data executării hotărîrii, precum şi încasarea de la Şoşu Ştefan a prejudiciului moral de 50000 lei şi a cheltuielilor de judecată de 6142 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 aprilie 2014, a fost admisă parţial acţiunea şi dispusă încasarea de la CIA „Transelit” SRL în beneficiul lui Sigaev Valeriu a despăgubirii de asigurare de 26562 lei, iar de la Şoşu Ştefan a fost dispusă încasarea prejudiciului moral de 5000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 17 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Sigaev Valeriu și menținută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 aprilie 2014. Totodată, conform art. 94 CPC a fost dispusă încasarea de la Sigaev Valeriu în beneficiul lui Şoşu Ştefan a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La 19 mai 2015 Sigaev Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel a apreciat arbitrar raportul de constatare tehnico-ştiinţific a Centrului Naţional de Expertize Judiciare şi a dat prioritate procesului-verbal de constatare a pagubelor din 30 noiembrie 2011 efectuat de experţii companiei de asigurare, care a stabilit suma prejudiciului de 26562 lei. Or, acesta din urmă contravine circumstanţelor cauzei. Ba mai mult, deşi acţiunea reclamantului a fost admisă în parte, instanţa de apel eronat a dispus încasarea cheltuielilor de judecată de 3000 lei de la apelantul Sigaev Valeriu în beneficiul intimatului – pîrît Şoşu Ştefan şi, respectiv, eronat a aplicat prevederile art. 94 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 mai 2015 în termen, în cazul în care decizia motivată a instanței de apel din 17 martie 2015 a fost recepționată de acesta la 23 martie 2015, conform avizului de la f.d. 200. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum s-a stabilit, la data de 09 octombrie 2011 în jur de orele 12.30, Şoşu Ştefan conducînd automobilul de model W – Caddy cu n/î RSAL 048 pe traseul Bălţi –Sărăteni, km 53, a încălcat prevederile art. 42 p. 2.4 a Regulamentului circulaţiei rutiere, iar ca rezultat a tamponat automobilul de model Mercedes Sprinter cu n/î BLDG 820, la volanul căruia se afla Sigaev Valeriu. Conform procesului-verbal de contravenţie administrativă din 30 noiembrie 2011, Şoşu Ştefan a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 242 al.

(1) CC şi aplicată lui sancţiunea administrativă sub formă de amendă în mărime de 40 u.c. şi 5 puncte de penalizare, conform deciziei agentului constatator T. Popovici. Deoarece automobilul persoanei vinovate era asigurat la ÎM CIA „Transelit” SRL, la cererea părţilor la data de 10 octombrie 2011 pe faptul accidentului rutier a fost deschis dosarul de daune nr. 065/11-2011, iar prin procesul-verbal de constatare a pagubelor din 30 noiembrie 2011, efectuat de inginerul-expert al companiei de asigurare, a fost determinată mărimea prejudiciul de 26562 lei. Nefiind de acord cu suma prejudiciului stabilit de companie, recurentul s-a adresat către Centrul Naţional de Expertize Judiciare pentru efectuarea unei alte expertize de constatare tehnico-ştiinţifice, care prin raportul nr. 2259 din 14 noiembrie 2012 a stabilit valoarea prejudiciului automobilului Mercedes Sprinter cu n/î BLDG 820, cu includerea uzurii de exploatare de 77%, în sumă de 69712 lei.

Deoarece ÎM CIA „Transelit” SRL a refuzat de a achita recurentului – reclamant despăgubirea de asigurare în mărimea pretinsă de acesta, ultimul a depus prezenta cerere de chemare în judecată. Prima instanţă şi-a motivat soluţia de încasare a sumei de 26562 lei în baza procesului-verbal de constatare a pagubelor din 30 noiembrie 2011 întocmit de ÎI „Scînteia-Televca”, ca fiind întocmit cu respectarea prevederilor Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 şi Hotărîrii CNPF nr. 13/1 din 03 aprilie 2008. Totodată, instanţa a stabilit că deşi raportul de constatare tehnico-ştiinţific a Centrului Naţional de Expertize Judiciare din 14 noiembrie 2012 a fost întocmit conform normelor în vigoare şi cu aplicarea coeficientului de uzură, acesta nu a fost acceptat ca probă, din cauza stabilirii coeficienţilor la costul lucrărilor şi al pieselor de schimb, precum şi determinării preţurilor conform catalogului Eurotax Repair Estimate.

Instanţa de apel, la rîndul său, deşi a considerat că raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 14 noiembrie 2012 nu contrazice concluzia ÎM CIA „Transelit” SRL, a stabilit însă că nu este una pertinentă şi concludentă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronate şi premature concluziile instanţelor referitor la determinarea mărimii despăgubirii de asigurare reieşind din următoarele.

Conform procesului-verbal de examinare şi verificare a stării tehnice a unităţii de transport, întocmit la 09 octombrie 2011 de agentul constatator la locul producerii accidentului rutier (f.d.5-6), au fost stabilite un şir de defecţiuni exterioare şi deteriorări la automobilul de model Mercedes Sprinter cu n/î BLDG 820, care în mare parte se regăsesc şi în conţinutul procesului-verbal a ÎM CIA „Transelit” SRL de constatare a pagubelor din 30 noiembrie 2011 (f.d.70-71), precum şi în raportul CNEJ din 14 noiembrie 2012 (f.d. 24-26), cu excepţia unor defecţiuni ascunse care au fost stabilite ulterior, după cum a declarat nemijlocit în şedinţa de judecată şi Butuşan Victor, audiat în calitate de specialist din partea companiei de asigurare (f.d.

103 verso). Reprezentantul ÎM CIA „Transelit” SRL conform referinţei de la f.d. 69 a indicat faptul că atît expertul CNEJ, cît şi expertul companiei de asigurare la stabilirea cuantumului despăgubirii s-au condus de preţurile catalogului Eurotax Repair Estimate, care include estimări standard de reparaţie a autovehiculului şi întocmirea unui deviz în acest sens. Or, ambii experţi conducîndu-se de datele aceluiaşi catalog Eurotax Repair Estimate, au evaluat vădit diferenţiat costul reparaţiei părţilor componente a autovehiculului, a pieselor avariate şi înlocuirea lor. Cu toate acestea instanţele au admis ca probă procesul-verbal a ÎM CIA „Transelit” SRL din 30 noiembrie 2011, ce a stabilit costul lucrărilor de reparaţie şi schimb într-o mărime diminuată, fără însă a da aprecierea faptului că la automobilul de model Mercedes Sprinter cu n/î BLDG 820n urma accidentului rutier au fost stabilite defecţiuni şi deteriorări la 30 de poziţii.

Deşi instanţele au indicat că cuantumul despăgubirii urma a fi stabilit conform preţurilor medii de pe piaţa Republicii Moldova, la materialele dosarului nu a fost anexată de partea adversă vreun calcul în acest sens, eliberat de o unitate de specialitate, or costul reparaţiei autovehiculului se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părţi, inclusiv a unităţilor din străinătate, conform art. 23 al. (4) şi al. (6) a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006. Un astfel de cost însă propus de compania de asigurare, nu a fost acceptat de Sigaev Valeriu. Nu s-a dat apreciere nici declaraţiilor expertului CNEJ – Cechin Adrian (f.d.

118, 118 verso), care a explicat că la întocmirea raportului din 14 noiembrie 2012 s-a condus de prevederile art. 23 al. (7) a Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, care indică că în cazul în care pentru repararea autovehiculului este necesară cumpărarea în valută străină a unor piese sau materiale, costul lor este egal costului de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuielile de transport, taxele vamale şi TVA aferentă), echivalat în lei moldoveneşti la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data plăţii facturii. În astfel de cazuri, costul părţilor componente, al pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţul de vînzare practicat de unităţile de specialitate din Republica Moldova, dacă sînt comercializate şi în Republica Moldova.

Ba mai mult, au fost ignorate şi prevederile art. 23 al. (8) a Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, care expres stabileşte că dacă la unele părţi componente sau piese pentru autovehicul nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pieselor de schimb sau, în lipsă, prin analogie cu preţurile la părţile componente sau la piesele unor autovehicule similare. Deşi expertul Cechin Adrian a stabilit costul pieselor de schimb şi a lucrărilor de reparaţie conform catalogului Eurotax Repair Estimate, la determinarea prejudiciului material final acesta a luat în consideraţie costurile medii ale întreprinderii de reparaţie, care constituie 69712 lei (f.d.

26). Colegiul mai constată că, deşi instanţele au dispus încasarea prejudiciului de 26562 lei, suma dată nu se regăseşte în conţinutul Calculului despăgubirii de asigurare pentru autovehiculul avariat, efectuat de ÎI „Scînteia-Televca”, şi care este anexă la procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule întocmit de ÎM CIA „Transelit” SRL la 10 octombrie 2011 (f.d. 77-78). Or, din textul acestuia rezultă că costul total al lucrărilor de reparaţie, al părţilor componente şi a pieselor necesare de a fi schimbate constituie 39640,80 lei, iar prin scăderea uzurii din valoarea de nou a autovehiculului (5751,90 lei) rezultă valoarea finală de 33888,90 lei. Cu toate acestea însă, instanţele admiţînd ca probă procesul-verbal a ÎM CIA „Transelit” SRL din 30 noiembrie 2011, au dispus încasarea despăgubirii de asigurare în mărimea solicitată de compania de asigurare, de 26562 lei.

Reieşind din principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale, rezultă că instanţa care judecă pricina creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, astfel încît să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, precum şi să creeze posibilităţi egale, suficiente şi adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, încît nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă. Avînd în vedere că în calitate de probe se admit şi concluziile experţilor, părţile nu sunt degrevate de dreptul de a cere dispunerea efectuării expertizei, în vederea elucidării unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale.

La caz, Colegiul constată că instanţele au admis ca probă concluzia unui specialist din cadrul companiei de asigurare, a lui Butuşan Victor, care activează în baza legitimaţiei eliberate de Camera de Comerţ şi Industrie, respingînd însă pe deplin concluziile expertului-automerceolog judiciar de categoria superioară - Cechin Adrian, cu un stagiu de activitate în domeniul dat de 10 ani. Or, raportul scris al specialistului nu poate înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă, în conformitate cu art. 148 al. (1) CPC. În circumstanţele date, instanţa prin prisma art. 159 CPC urmează a pune în discuţie posibilitatea efectuării unei expertize suplimentare sau repetate.

Colegiul mai reţine că, Curtea de Apel Bălţi la pronunţarea deciziei nu s-a expus în vreun mod la argumentul apelantului vis-a-vis de diminuarea de către prima instanţă a mărimii prejudiciului moral dispuse spre încasare de la persoana culpabilă în comiterea accidentului rutier - Ştefan Şoşu, prin ce a încălcat limitele judecării apelului (art. 373 CPC). Eronat instanţele s-au expus şi asupra capătului de cerere cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. Astfel, deşi prima instanţă a dispus achitarea în parte a despăgubirii de asigurare în folosul recurentului-reclamant, cerinţa de încasare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă integral, pe motiv că Sigaev Valeriu nu întruneşte condiţiile art. 94 CPC.

Or, concluziile instanţei sunt contrare prevederilor art.94 al. (1) CPC, care expres indică că dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii. Totodată, deşi acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, instanţa de apel a dispus încasarea de la apelantul Sigaev Valeriu în beneficiul intimatului Ştefan Şoşu a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărimea deplină de 3000 lei, iar pretenţiile lui Sigaev Valeriu în acest sens au fost respinse integral. Or, în sensul dat, instanţa de recurs constată că Curtea de Apel Bălţi a aplicat eronat normele procesuale ce ţin de repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi.

Cele menţionate denotă faptul că instanţele nu au soluţionat fondul cauzei, circumstanţă ce impune casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 martie 2015, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Or, instanţa de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a fost constatată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f) CPC. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Sigaev Valeriu.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălți din 17 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sigaev Valeriu împotriva ÎM CIA „Transelit” SRL, Ştefan Şoşu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat