2ra-2160/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă V. Braşoveanu dosarul nr.2ra-2160/13 instanţa de apel Gh. Creţu A. Pahopol A. Doga ÎNCHEIERE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Vîlcov, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mihail Bernic, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Bernic împotriva Companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, prin care apelul declarat de către Compania de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 05 aprilie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 05 iulie 2011, Mihail Bernic a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Companiei de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul Mihail Bernic a indicat că la 31 ianuarie 2010, Nicolae Crăciun deplasându-se regulamentar cu automobilul de model Mercedes 200E, cu număr de înmatriculare CIC 034, pe str. Mioriţa, mun. Chişinău spre direcţia str. Gh. Asachi, a fost tamponat de către automobilul de model Mercedes 312 D, cu număr de înmatriculare C NZ 597, la volanul căruia se afla Ion Stavila. În rezultatul tamponării, automobilul pe care-1 conducea a fost deteriorat considerabil, iar pasagerii săi s-au ales cu leziuni corporale. Vinovat de comiterea accidentului a fost recunoscut Ion Stavila, în privinţa căruia a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie şi a fost sancţionat contravenţional.

Menţionează că Ion Stavila a explicat că dispune de poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă seria AK nr. 0045674, fiind asigurat al CA „Transelit” SRL. Susţine că Nicolae Crăciun s-a adresat la CA „Transelit” SRL cu o cerere, prin care a solicitat achitarea despăgubirii, pe care asigurătorul este obligat să o achite persoanei păgubite la survenirea cazului asigurat. 1 La 10 februarie 2010, reprezentantul CA „Transelit” SRL a examinat mijlocul de transport deteriorat şi a întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor. La 26 mai 2010, CA „Transelit” SRL a adoptat decizia nr. D/D 43/02-2010 CH, prin care a dispus achitarea în baza contractului de asigurare seria AK nr. 0045674 din 20 noiembrie 2009 a despăgubirii de asigurare în sumă de 9040 lei.

La aceeaşi dată, CA „Transelit” SRL a întocmit şi acordul nr. D/D 43/02-2010CH cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare, acord care i-a fost adus la cunoştinţă lui Nicolae Crăciun, însă care a refuzat să-1 semneze, înaintând către CA „Transelit” SRL obiecţiile în acest sens, propunând CA „Transelit” SRL să efectueze un recalcul al sumei despăgubirii propuse spre achitare, deoarece aceasta este nejustificat de mică. Drept rezultat CA „Transelit” SRL i-a comunicat că nu-şi va revedea decizia.

Astfel, Nicolae Crăciune a fost nevoit să apeleze la serviciile unui evaluator independent pentru a stabili suma prejudiciului real cauzat prin deteriorarea automobilului de model Mercedes 200E, cu număr de înmatriculare CIC 034 în rezultatul accidentului rutier din 31 ianuarie 2010. La 08 iunie 2010, a fost examinat mijlocul de transport, întocmindu-se actul de examinare nr. 388/06 A şi raportul de evaluare a pagubei nr. 388/06 A, prin care s-a stabilit că costul recondiţionării automobilului de model Mercedes 200E, cu număr de înmatriculare CIC-034, la staţiile specializate de aprovizionare tehnică constituie 38400,71 lei. Transportarea autovehiculului deteriorat cu auto specială 1-a costat 400 lei.

În urma impactului automobilul său a fost grav avariat, astfel încât era imposibil de a-1 lăsa fără supraveghere şi a fost nevoit să-1 depoziteze contra plată pentru a fi păzit. Pentru serviciile de parcare achită zilnic cîte 10 lei, iar în total pentru 156 zile suma constituie 1560 lei. Mai indică că asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat termen care a expirat la data de 02 mai 2010. Conform art. 6 al Legii cu privire la asigurări, în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii.

Prin urmare, solicită Mihail Bernic încasarea de la CA „Transelit” SRL a despăgubirii de asigurare în mărime de 31320,71 lei, a cheltuielilor de judecată constituite din plata serviciului de evaluare în sumă de 700 lei şi a penalităţii în mărime de 2818 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat de la CA „Transelit” SRL în beneficiul lui Mihail Bernaz suma prejudiciului material în mărime de 29360,71 lei şi cheltuielile suportate pentru întocmirea raportului de evaluare în mărime de 700 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către CA „Transelit” SRL, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

2 La 10 aprilie 2013, în termenul prevăzut de lege, Mihail Bernic a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul Mihail Bernic, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa a interpretat eronat legea, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, totodată, nu a cercetat circumstanţele invocate în cererea de apel, dar s-a bazat doar pe argumentele intimatului. Consideră că instanţa de apel s-a bazat pe un acord, care nu a fost semnat de către asigurat şi care prin conţinutul lui se stipulează posibilitatea determinării cuantumului despăgubirii pentru pagubele cunoscute la data realizării acestui acord.

Prin referinţa depusă la 06 iunie 2013, CA „Transelit” SRL a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mihail Bernic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se 3 încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Mihail Bernic ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Mihail Bernic se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Ion Vîlcov Ion Corolevschi 4