2ra-2210/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: Şt.Niţă dosarul nr.2ra-2210/15 instanţa de apel: N.Simciuc, A.Nogai, A.Doga ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Olaru Valeriu şi societatea cu răspundere limitată ,,Amexport Ltd” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Olaru Valeriu împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Amexport Ltd” privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, prin care s-au respins apelurile declarate de Olaru Valeriu şi societatea cu răspundere limitată ,,Amexport Ltd” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2014, de admitere în parte a acţiunii, c o n s t a t ă La 30 aprilie 2013 Olaru Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Amexport Ltd” privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că, la 20 iulie 2010, SRL ,,Amexport Ltd” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului mun. Chişinău, intervenienți accesorii Olaru Valeriu şi Galchin Andrei privind anularea certificatului de urbanism nr. 590i/09 din 05 august 2009 şi autorizaţiei de construcție nr. 182 din 07 mai 2010, solicitînd şi suspendarea actelor administrative contestate, pînă la examinarea cauzei în fond.

Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 22 iulie 2010 a dispus admiterea demersului SRL ,,Amexport Ltd” şi suspendarea executării certificatului de urbanism nr. 590i/09 din 05 august 2009 şi autorizaţiei de construcție nr. 182 din 07 mai 2010, pînă la examinarea cauzei în fond. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2011, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Amexport Ltd”, s-a anulat certificatul de 1 urbanism nr. 590i/09 din 05 august 2009 şi autorizația de construcție nr. 182 din 07 mai 2010. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iulie 2011 s-a admis recursul declarat de Olaru Valeriu, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2011 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Amexport Ltd” împotriva Primăriei şi Consiliului mun.

Chişinău, intervenienți accesorii Olaru Valeriu şi Galchin Andrei privind anularea certificatului de urbanism nr. 590i/09 din 05 august 2009 şi autorizației de construcție nr. 182 din 07 mai 2010. Susţine că, din motivul admiterii demersului de suspendare a executării certificatului de urbanism nr. 590i/09 din 05 august 2009 şi autorizaţiei de construcție nr. 182 din 07 mai 2010, pînă la examinarea cauzei în fond, s-a aflat în imposibilitate de a efectua lucrări de reconstrucție a apartamentului său, în perioada 22 iulie 2010 – 20 iulie 2011, fiind obligat să închirieze un alt spaţiu locativ.

Menționează că, potrivit contractului de locațiune, plata lunară pentru închirierea apartamentului constituie 250 euro, iar avînd în vedere că actele administrative au fost suspendate, a apărut necesitatea prelungirii închirierii spațiului locativ şi suportarea cheltuielilor şi onorariului executorului judecătoresc pentru acțiunile întreprinse, precum şi apărarea intereselor în instanța de judecată. Consideră că a fost prejudiciat moral. Cere reclamantul, încasarea de la SRL ,,Amexport Ltd” în beneficiul lui a prejudiciului material în mărime de 3 000 euro şi 14 659.36 lei, a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la SRL ,,Amexport Ltd” în beneficiul lui Olaru Valeriu, despăgubiri materiale în sumă de 9 659.36 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 307 lei, iar în total 9 966.36 lei. S-a respins pretenţiile privind încasarea despăgubirilor materiale în sumă de 3 000 euro şi 5 000 lei şi a despăgubirilor moral în sumă de 50 000 lei. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Olaru Valeriu şi SRL ,,Amexport Ltd”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015 s-au respins apelurile declarate de Olaru Valeriu şi SRL ,,Amexport Ltd” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2014. La 15 iulie 2015, Olaru Valeriu a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd casarea parțială a acestora, în partea respingerii cerinţelor şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a cerințelor şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept procedural şi material. 2 Astfel, consideră că au fost prezentate suficiente probe în vederea admiterii pretenţiei privind compensarea cheltuielilor pentru închirierea spaţiului locativ în perioada 22 iulie 2010-20 iulie 2011, timp în care au fost suspendate lucrările de construcţie a casei de locuit individuale, prin încheierea instanţei de judecată, precum şi cele de încasare a cheltuielilor de asistenţă juridică.

De asemenea menționează că, atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel nefondat au respins cerinţa privind încasarea prejudiciului moral, deoarece la cererea intimatului au fost suspendate lucrările de construcție a casei de locuit individuale, fapt prin care i-a fost lezat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, garantat de art. 1 CEDO, iar în coroborare cu art. art. 1398, 1422 şi 1423 ale Codului Civil, instanțele de judecată urmau să încaseze de la intimat în beneficiul său prejudicial moral în mărime de 50 000 lei, ca urmare a suferințelor cauzate în urma acțiunilor ilegale a intimatului. Consideră că, instanța de apel prin neexpunerea asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, i-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO.

La 14 august 2015, SRL ,,Amexport Ltd” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd casarea acestora şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată a normelor materiale şi anume art. 63 al Legii cu privire la avocatură şi art. 1417 Cod Civil. În argumentarea acestei poziţii a indicat că, cheltuielile de judecată nu urmează a fi încasate din contul societăţii, deoarece urmau a fi solicitate în cadrul procesului civil în care s-au prestat serviciile juridice. Susţine că, instanţa de apel nu a luat în considerare prevederile art. 1417 Cod Civil şi că, din vina lui Olaru Valeriu nu a fost executată încheierea instanţei de apel privind suspendarea lucrărilor de construcţie, societatea fiind nevoită să se adreseze executorului judecătoresc în vederea executării actului judecătoresc.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor (f.d. 76), iar la materialele pricinii nu sunt probe referitor la data expedierii şi recepționarea deciziei contestate de către Olaru Valeriu şi SRL ,,Amexport Ltd”, recursurile se consideră declarate în termen. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Olaru Valeriu şi SRL ,,Amexport Ltd” urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

3 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Olaru Valeriu şi SRL ,,Amexport Ltd” sînt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Olaru Valeriu, cît şi de SRL ,,Amexport Ltd” în cererile de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Olaru Valeriu şi SRL ,,Amexport Ltd”, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Olaru Valeriu şi societatea cu răspundere limitată ,,Amexport Ltd”, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5