3ra-115/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Catană dosarul nr. 3ra-115/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Primăria municipiului Chişinău şi Veronica Valuţă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Vacarciuc şi Valentina Vacarciuc, reprezentaţi de avocatul Ion Moraru împotriva Consiliului municipal Chişinău, Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Primăria municipiului Chişinău şi Veronica Valuţă şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 29 octombrie 2013, Ion Vacarciuc şi Valentina Vacarciuc, reprezentaţi de avocatul Ion Moraru au depus cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, Primăriei mun. Chişinău, intervenient Veronica Valuţă cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 11 octombrie 2013, s-au adresat către Consiliul municipal Chişinău Direcţia Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare pentru eliberarea certificatului de urbanism informativ în vederea finisării construcţiei imobilului amplasat în mun. Chişinău, str. Dinu Lipati, 3 şi darea acesteia în exploatare. Susţine că la 23 octombrie 2013 din partea Direcţiei Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare a primit refuzul de a elibera certificatul menţionat, motivând că lipseşte acordul proprietarilor învecinaţi din str. Dinu Lipati, 5, mun.

Chişinău, adică a intervenientului accesoriu Veronica Valuţă, dar şi pentru faptul că la momentul actual, în instanţa de judecată se examinează litigiul cu privire la stabilirea hotarelor juridice între Valentina Vacarciuc şi Veronica Valuţă. Menţionează că nu sunt de acord cu răspunsul Direcţiei Generale Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare nr. 21/1966-p din 23 octombrie 2013, considerând că a 1 fost emis ilegal fără analiza situaţiei de fapt şi de drept a cauzei date, dar şi fără expunerea temeiurilor concrete şi legale a refuzului. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. art. 5 alin. (1), 166, 167, 277, 278 CPC, art. art. 3, 14, 16, 17, 19, 26 ale Legii contenciosului administrativ.

Solicită admiterea acţiunii cu emiterea unei hotărâri prin care se va dispune anularea răspunsului Direcţiei Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare cu privire la refuzul de a elibera certificatul de urbanism informativ familiei Vacarciuc pentru a finisa construcţia imobilului din str. Dinu Lipati, 3 mun. Chişinău şi darea acesteia în exploatare, precum şi obligarea Primăriei mun. Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare de a elibera certificatul de urbanism informativ. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă, declarat ilegal refuzul Direcţiei Generale Arhitectură şi Urbanism al Consiliului municipal Chişinău privind obţinerea certificatului de urbanism informativ cu privire la stabilirea regimului urban pentru construcţiile edificate neautorizat din str. Dinu Lipati, 3, mun.

Chişinău de către Ion Vacarciuc şi Valentina Vacarciuc, fiind obligat Consiliul municipal Chişinău să elibereze certificatul de urbanism informativ cu privire la stabilirea regimului urban pentru construcţiile edificate neautorizat din str. Dinu Lipati, 3, mun. Chişinău în lipsa acordului vecinilor domiciliaţi pe str. Dinu Lipati, 5, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de Veronica Valuţă şi Primăria mun. Chişinău cu menţinerea hotărârea primei instanţe. La 08 decembrie 2014, Primăria mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Valentina Vacarciuc şi Ion Vacarciuc să fie respinsă ca nefondată sau neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând că instanţa a aplicat eronat normele de drept material. Susţine că în conformitate cu recomandarea Curţii Supreme de Justiţie nr. 49 din 11 iunie 2013, sânt reglementate expres cazurile când instanţa are dreptul de a examina în contencios administrativ legalitatea refuzului în eliberarea actului administrativ, iar p. 8 şi 9 prevede că autoritatea administraţiei publice locale adoptă decizia privind eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

Afirmă că la 11 octombrie 2013, au primit cerere prealabilă din partea intimaţilor prin care au solicitat eliberarea certificatului de urbanism informativ, iar la 23 octombrie 2013, au expediat intimaţilor răspunsul nr. nr. 21/1966-p din 23 octombrie 2013, conform căruia au fost informaţi despre necesitatea prezentării unor acte suplimentare, inclusiv acordul proprietarilor învecinaţi, autentificate notarial. Remarcă că în cazul dat, răspunsul poartă un caracter explicativ şi nicidecum refuz în eliberarea actului administrativ. Menţionează că potrivit p. 18 al hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 27 martie 2006, obligativitatea anexării acordului vecinilor apare numai în 2 cazul în care ridicarea sau exploatarea construcţiei atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al vecinului.

Mai indică că recomandarea Curţii Supreme de Justiţie prevede că dacă se solicită obligarea autorităţii administraţiei publice la emiterea certificatului de urbanism sau la efectuarea unei operaţiuni administrative, instanţa poate doar să oblige autoritatea emitentă la soluţionarea cererii în sensul emiterii certificatului de urbanism şi nu poate impune acesteia să facă anumite menţiuni sau să prevadă anumite acorduri şi/sau avize în conţinutul actului administrativ. La 20 ianuarie 2015, Veronica Valuţă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Valentina Vacarciuc şi Ion Vacarciuc să fie respinsă ca nefondată, neîntemeiată şi ilegală.

În motivarea recursului a invocat că cu vecinii Ion Vacarciuc şi Valentina Vacarciuc, se află în litigiu, deoarece intimaţii au construit un imobil prin extinderea construcţiei înspre imobilul său, ceea ce s-a soldat cu încălcarea distanţei legale între imobile. Consideră că pentru eliberarea actului administrativ, solicitantul, adică intimaţii urmează să prezinte acordul vecinului, autentificat notarial. Relatează că la Judecătoria Botanica, mun. Chişinău se află pe rol cauza civilă intentată de Veronica Valuţă împotriva lui Ion Vacarciuc şi Valentina Vacarciuc cu privire la demolarea construcţiei neautorizate, repararea prejudiciului material, stabilirea hotarelor şi înlăturarea obstacolelor.

Consideră că este un litigiu patrimonial, din considerentul că obiectul litigiului constituie demolarea construcţiei neautorizate a cărui legalizare se urmăreşte prin solicitarea de a fi eliberat certificatul de urbanism informativ, deci organul emitent a fost în drept de a solicita acordul autentificat notarial al vecinului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 04 noiembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 4667 (f. d. 220), însă careva date la materialele pricinii privind recepţionarea deciziei recurate de către părţi, nu sunt.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră recursurile declarate în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Primăria mun. Chişinău şi Veronica Valuţă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Primăria mun.

Chişinău şi Veronica Valuţă, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Primăria mun. Chişinău şi Veronica Valuţă, ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Primăria municipiului Chişinău şi Veronica Valuţă se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4