2r-929/14 — Apărarea dreptului de proprietate, revendicarea bunului, încasarea venitului obţinut şi a prejudiciului moral

prima instanţă: I. Bulhac 2r-929/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciună DECIZIE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Gandrabur Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gandrabur Valeriu şi Gandrabur Tamara împotriva SRL „LAL” cu privire la apărarea dreptului de proprietate, revendicarea bunului, încasarea venitului obţinut de pîrît în urma folosirii terenului şi a prejudiciului moral şi la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „LAL” împotriva lui Gandrabur Valeriu şi Primăriei mun.

Chişinău cu privire la recunoaşterea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare a terenului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Gandrabur Valeriu cu privire la corectare a erorii din decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, constată: La 15 octombrie 2010, Gandrabur Valeriu şi Gandrabur Tamara s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „LAL” cu privire la apărarea dreptului de proprietate, revendicarea bunului, încasarea venitului obţinut de pîrît în urma folosirii terenului şi a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii au indicat, că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău, devenită irevocabilă prin neatacare, a fost admisă acţiunea lui Gandrabur Valeriu împotriva Primăriei mun.

Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău, prin care Consiliul municipal Chişinău a fost obligat să atribuie lotul de pămînt din str. Ginta Latină 13, mun. Chişinău, în proprietatea lui Gandrabur Valeriu. Menţionează că în baza deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 5/33-2 din 18 mai 2010, a fost semnat contractul de vînzare-cumpărare a terenului din 10 iunie 2010, iar la 22 iunie 2010, în conformitate cu art. 290 alin. (1) al Cod civil, contractul de vînzare-cumpărare a terenului menţionat a fost înregistrat la organul cadastral teritorial. Afirmă că conform prevederilor legale şi în baza contractului de vînzare- cumpărare, din 22 iunie 2010, dînşii sunt proprietari al terenului cu numărul cadastral 0100311.250 situat pe adresa, mun.

Chişinău, str. Ginta Latină 13, însă sunt în imposibilitate de a-şi exercita dreptul de proprietate asupra terenului ce le aparţine, din 1 cauza acţiunilor cît şi inacţiunilor a SRL „LAL”, care ilegal, refuză să elibereze terenul menţionat. Susţin că terenul pe care îl revendică este posedat de pîrît fără nici un drept, întrucît, deşi, pîrîtul cunoaşte că nu are nici un titlu valabil constituit asupra imobilului, care este proprietatea lor, refuză să-i recunoască dreptul de proprietate şi să elibereze terenul. Mai invocă că terenul ce le aparţine din str. Ginta Latină 13, mun. Chişinău a făcut parte din terenul cu suprafaţa totală de 1,75 ha, transmis în posesia SRL „LAL” prin contractul de arendă funciară nr. 807/96, încheiat la 07 noiembrie 1996 cu Primăria mun.

Chişinău, însă prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 05 noiembrie 2003, menţinută prin decizia Curţii de Apel Economice şi decizia Colegiului Economic lărgit al Curţii Supreme de Economice din 30 noiembrie 2004 şi decizia Colegiului economic lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2005, a fost modificat pct. 1 al contractului de arendă funciară nr. 807/96, s-a micşorat suprafaţa terenului transmis în arendă de la 1,75 ha pînă la 0,787 ha şi a fost obligată SRL „LAL”, de a elibera lotul de teren cu suprafaţa de 0,963 ha din str. Ginta Latină, mun. Chişinău, prin demolarea construcţiei amplasate pe lotul de teren cu reducerea terenului la starea iniţială.

Necătînd la obligaţiile impuse prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2005, indică că pîrîtul refuză să execute o decizie judiciară irevocabilă, cu toate că toate cererile de revizuire depuse de pîrît împotriva deciziei Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2005, au fost respinse ca fiind inadmisibile. Mai mult, pînă în prezent continuă să exploateze terenul ce nu-i aparţine, folosindu-l în calitate de parcare auto, pentru care percepe de la clienţii săi o taxă de 10,0 lei/zi pentru fiecare loc de parcare, astfel pîrîtul ilegal obţine profit din folosirea bunului ce-i aparţine reclamantului.

Invocă că dacă suprafaţa lotului este de 265 m.p, iar suprafaţa aproximativă a unui loc parcare este de 10 m, atunci în total pe lotul ce-i aparţine pot fi parcate 26 autoturisme, respectiv, în fiecare zi pîrîtul primeşte 260,0 lei profit din exploatarea proprietăţii, fără careva temei - 260,0 lei profit zilnic x 106 zile de folosire ilegală (perioada 22 iunie 2010-05 octombrie 2010) = 27 560,0 lei, în total. De asemenea invocă că nu pot începe procedura de colectare a autorizaţiilor de proiectare a casei de locuit, deoarece pentru aceasta este nevoie ca reprezentantul Primăriei mun. Chişinău să întocmească liniile roşii ale lotului, pentru ce este necesară asigurarea accesului la acest lot, însă pîrîtul a îngrădit terenul şi a pus pază la poartă.

Colaboratorii companiei de pază angajaţi de către pîrît nu îi permit accesul la proprietatea lui, de aceea nu poate obţine autorizaţia privind liniile roşii ale terenului, care este necesar pentru Certificatul de urbanism de proiectare. La fel, invocă că pîrîtul a blocat drumul de acces către lotul ce îi aparţine, prevăzut în planul întocmit de către Primăria mun. Chişinău. Toate aceste circumstanţe, creează o stare de stres în familia sa, deoarece pentru acest lot de construcţie a casei de locuit individuale se află la evidenţă Preturii din anul 1998 şi i-a fost atribuit în urma unor procese de judecată îndelungate, examinarea cărora în termen rezonabil a fost împiedicată în mare parte anume de pîrît.

2 Menţionează că prejudiciu moral, este cauzat de retrăirile profunde şi şocul cauzat, de faptul că nu-şi poate construi casa individuală de locuit, pe acest teren. Prejudiciul moral îl estimează în echivalent bănesc, în sumă de 100 000 lei. Solicită obligarea SRL „LAL” să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului cu suprafaţa de 0,265 ha, situat în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 13, cu nr. cadastral 0100311.250 şi evacuarea acestuia de pe terenul respectiv, cu readucerea terenului la situaţia iniţială prin demolarea tuturor construcţiilor şi instalaţiilor construite de acesta. Obligarea SRL „LAL” de a elibera drumul de acces către lotul, situat în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 13, cu nr. cadastral 0100311.250, conform planului întocmit de către Primăria mun.

Chişinău. Încasarea din contul SRL „LAL” a venitului obţinut din folosirea fără temei a terenului aflat în proprietatea lor, în sumă de 27560 lei, a sumei de 100000 lei cu titlu de daune morale şi a cheltuielilor de judecată pentru asistenţă juridică în mărime d 3000 lei şi pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1026 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare, Gandrabur Valeriu, a depus cereri de majorare al cuantumului cerinţelor, solicitînd încasarea suplimentar a sumelor de: 41860 lei pentru perioada 05 octombrie 2010 (f.d. 58), 17940 lei pentru perioada 15 martie 2011-24 mai 2011 (f.d. 76); iar la 19 noiembrie 2012 reclamantul a mai depus o cerere de majorare a cuantumului cerinţelor, solicitînd încasarea venitului obţinut din folosirea terenului în sumă de 187200 lei şi 25000 lei despăgubire pentru înaintarea cu rea-credinţă a unor cereri neîntemeiate (f.d.

165-167). La 02 aprilie 2012, SRL „LAL” a înaintat de asemenea cerere de chemare în judecată împotriva lui Gandrabur Valeriu şi Primăria mun. Chişinău, solicitînd recunoaşterea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acţiunii a invocat că la 11 septembrie 2010, SRL „LAL” a cunoscut despre faptul că la 18 mai 2010 Consiliul municipal Chişinău a emis decizia nr. 5/33-2, prin care i-a atribuit lui Gandrabur Valeriu terenul nr.13, situat pe str. Ginta Latină mun. Chişinău. Menţionează că potrivit pct. 1 a deciziei, terenul dat este atribuit pentru proiectarea şi construirea casei de locuit. Susţine că pîrîtului Gandrabur Valeriu i-a fost atribuit terenul de pămînt, care se află pe teritoriul întreprinderii „LAL” SRL în arendă în baza contractului nr. 807/96 din 17 octombrie 1996 şi prelungit prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie nr. 1 -4pr./2002 din 05 februarie 2002, pe un termen nedeterminat.

În opinia reclamantului, Consiliul municipal mun. Chişinău, a emis decizia din 18 mai 2010 în mod abuziv, unilateral a modificat contractul de arendă şi a procedat contrar hotărîrii judecătoreşti. Consideră că, prin emiterea deciziei pîrîtul a încălcat prevederile art. 885 Cod civil conform căruia - nici locatarul nici locatorul, nu are dreptul să schimbe forma sau destinaţia bunului în timpul locaţiunii. Insistă că decizia este ilegală şi contrară actelor normative şi anume, art. 82 alin. (1) şi (2), art. 84 alin. (2), (3) Legii privind administraţia publică locală (în redacţia Legii din 1998) care prevede că, consiliile locale decid că bunurile care aparţin domeniului public de interes local să fie date în administrarea întreprinderilor municipale şi instituţiilor publice, să fie concesionate, închiriate sau arendate, 3 înstrăinarea, concesionarea, arenda şi locaţiunea se fac prin licitaţie publică, în condiţiile legii.

Afirmă că, terenurile aflate în administrarea Primăriei mun. Chişinău, nu se includ în categoria bunurilor domeniului public, făcînd parte din cadrul bunurilor, ce aparţin cu drept de proprietate privată a unităţii administrativ-teritoriale locale, pentru buna desfăşurare a activităţii sale, ori bunurile domeniului public se exercită în regim de drept public, fiind inalienabile, imprescriptibile, insesizabile. Mai invocă că la 07 iunie 2011 în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău a fost examinată pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „LAL” împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău, intervenient Valeriu Gandrabur cu privire la anularea deciziei din 18 mai 2010, iar prin hotărîrea din 07 iunie 2011, acţiunea a fost admisă şi anulată decizia Consiliului mun.

Chişinău nr. 5/33-2 din 18 mai 2010 cu privire la atribuirea lotului de teren nr.13 lui Gandrabur Valeriu, situat pe str. Ginta Latină, mun. Chişinău, care a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 noiembrie 2011. Solicită declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare din 10 iunie 2010 încheiat între Primăria mun. Chişinău şi Valeriu Gandrabur asupra lotului de teren situat pe adresa mun. Chişinău, str. Ginta Latină, în baza deciziei anulate a Consiliului municipal Chişinău nr.5/33-2 din 18 mai 2010. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana din 13 septembrie 2012 cauzele civile au fost conexate într-un singur proces (f.d. 154-155). Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 04 martie 2013, acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă şi recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare a lotului de teren nr. 13, din str. Ginta Latină, mun. Chişinău, număr cadastral 0100311250, încheiat la 10 iunie 2010 între Primăria mun. Chişinău şi Gandrabur Valeriu. Prin aceiaşi hotărîre s-a încasat, în mod solidar, de la Gandrabur Valeriu şi Gandrabur Tamara în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 5440 lei, şi în mod solidar de la Gandrabur Valeriu şi Primăria mun. Chişinău în beneficiul SRL „LAL” cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, au fost admise apelurile declarate de către Gandrabur Valeriu şi Primăria mun.

Chişinău, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea iniţială a fost admisă parţial şi obligat SRL „LAL” să elibereze lotul de teren situat în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 13, cu nr. cadastral 0100311.250, atribuit lui Gandrabur Valeriu, şi obligat SRL „LAL” să elibereze drumul de acces către lotul situat în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 13, cu nr. cadastral 0100311.250. În rest pretenţiile acţiunii iniţiale au fost respinse. Tot odată a fost respinsă ca neîntemeiată şi acţiunea reconvenţională. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, a fost corectată eroarea mecanică din dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, prin invocarea în dispozitivul deciziei completul corect L. Bulgac, L. Popova şi A. Minciuna.

Prin decizia Curţii Supreme de justiţie din 02 aprilie 2014, a fost admis recursul declarat de SRL „LAL”, casată parţial decizia instanţei de apel, în partea admiterii cererii iniţiale şi emisă în partea dată o nouă hotărîre, prin care acţiunea iniţială a fost respinsă. În rest decizia instanţei de apel a fost menţinută. 4 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, a fost respinsă cererea lui Gandrabur Valeriu cu privire la corectarea erorii din decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Gandrabur Valeriu. La 15 iulie 2014, Gandrabur Valeriu, a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, cu soluţionarea prin decizie problema în fond.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd că prin decizia instanţei de apel din 26 iunie 2013, au fost comise erori cu privire la indicarea adresei poştale al terenului cu nr. 13, suprafaţa de 265 m.p., cu nr. cadastral 0100311.250, situat pe terenul parcării auto, din str. Ginta Latină 20, deţinută ilegal şi abuziv de SRL „LAL”. Susţine că pentru remedierea greşelii strecurate în decizie, în conformitate cu art. 249 alin. (2), CPC, a depus o cerere, prin care a solicitat corectarea greşelii comise în dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, în care a fost indicat greşit nr. lotului 13 cu nr. adresei poştale a lotului pe care este situat şi lotul, cu suprafaţa de 265 m.p., nr. cadastral 0100311.250 şi anume, s-a indicat greşit adresa poştală „str.

Ginta Latină 13”. Cu toate că la moment lotului cu nr.13, în litigiu, adresă poştală încă nu i-a fost atribuită şi conform extrasului din Registrul bunurilor imobile lotul de teren menţionat este situat pe str. Ginta Latină, însă pentru a fi identificat mai uşor se concretizează că, lotul nr.13, cu nr. cadastral 0100311.250, cu suprafaţa de 265 m.p, este situat pe teritoriul parcării auto deţinute ilegal de SRL „LAL”, de pe str. Ginta Latină, 20, mun. Chişinău. Drept urmare, invocă că a cerut corectarea greşelii prin înlocuirea în loc de str. Ginta Latină 13 a indica str. Ginta Latină 20, care se va citi lotul cu nr. 13-situat pe adresa mun. Chişinău, str. Ginta Latină, 20 (autoparcarea SRL „LAL”).

Consideră neîntemeiată concluzia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii de corectare a greşelii, cît şi menţiunea în acest sens că dînsul avînd calitate de reclamant a indicat în cererea de chemare în judecată adresa lotului cu nr. cadastral 0100311.250, pe str. Ginta Latină 13, deoarece în cererea suplimentară din 14 noiembrie 2012, şi-a modificat temeiul de drept al acţiunii, cît şi mărimea cuantumului pretenţiilor din acţiune de bază şi concomitent, în pct. 2 din cerinţe a solicitat - obligarea pîrîtului de a elibera lotul atribuit în proprie ale reclamantului de pe str. Ginta Latină, cît si eliberarea drumului de acces către lotul menţionat, conform planului întocmit. Aceeaşi cerinţă, cu indicarea adresei conform planului geometric şi topografic, susţine că a invocat şi în cererea de apel din 20 martie 2013 în pct.3 din cerinţe.

Afirmă că prin modificarea pretenţiilor a luat măsuri şi în vederea concretizării adresei de amplasare a lotului nr.13, iar pentru a evita o eventuală confundare a lotului din litigiu cu alte loturi, ulterior indica adresa lotului nr.13, cu nr. cadastral 0100311.250, cu suprafaţa de 265 m.p, situat pe teritoriul parcării auto de pe str. Ginta Latină 20, deţinută ilegal de SRL „LAL”. Criticile aduse împotriva încheierii instanţei de apel le fundamentează pe următoarele temeiuri: în Legea nr.1543 din 25 februarie 1998 cadastrului bunurilor imobile, este specificat în baza căror documente se identifică un bun imobil, în cazul 5 din speţă, lotul de teren, nr.13, suprafaţa de 265 m.p.,nr.

cadastral 0100311.250, de pe str. Ginta Latină şi anume: plan cadastral - reprezentare grafică a teritoriului, conţinînd date despre amplasamentul, hotarele şi numerele cadastrale ale terenurilor, precum şi alte date; plan geometric - document tehnic, întocmit în urma măsurărilor la faţa locului, în care se indică hotarele terenului şi construcţiile capitale amplasate pe acesta; număr cadastral - număr individual, irepetabil pe teritoriul ţării, al bunului imobil. Se atribuie conform procedurii stabilite de legislaţie şi se păstrează pe toată perioada de existenţă a bunului imobil în calitate de obiect de drept unic.

Anume la aceste acte a făcut referinţă în cerinţele din cererea suplimentară, din 14 noiembrie 2012 adresată instanţei de fond, cît şi în cererea de apel din 20 martie 2013. Consideră că odată cu prezentarea documentelor enumerate mai sus şi în baza extrasului din Registrul bunurilor imobile, instanţa de fond cît şi de apel a avut suficiente probe de a stabili identitatea, proprietarul, suprafaţa, cît şi situaţia terenului litigant în natură, fără a invoca greşelile reclamantului din cererea de chemare în judecată, care nu pot fi puse la baza identificării adresei în hotărîrea de judecată.

Menţionează că eroarea din dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, ce ţine de indicarea adresei lotului nr.13 pe str. Ginta Latină 13, contrar Registrului bunului imobil, a dus la faptul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014, a fost casată parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, ce ţine de revendicarea lotului nr.13, cod cadastral 0100311.250, de pe str. Ginta Latină, astfel fiind în imposibilitatea să intre în posesia şi folosinţa lotului din litigiu, pe care î-1 deţine cu drept de proprietate. Insistă că prin confundarea terenului de pe adresa poştală - str. Ginta Latină 20, mun.

Chişinău deţinută ilegal de SRL „LAL” - ca autoparcare şi a lotului nr.13 - sector de construcţie al casei individuale, care este situată pe acelaşi teren de pe str. Ginta Latină 20 şi care se suprapun, se admite o eroare materială gravă în privinţa posibilităţii de acces la terenul - sector de construcţie nr.13, care î-i aparţine cu drept de proprietate. Consideră că circumstanţele menţionate sunt esenţiale şi concludente, care ar putea corecta greşelile judiciare şi omisiunile justiţiei comise, consecinţa nihilismului juridic, fără a fi afectat principiul securităţii raporturilor juridice. Drept exemplu invocă jurisprudenţa Curţii Europene pe cazul Roşca vs Moldova nr.6267/02, Beian vs România nr.30658/05.

La fel invocă că corectarea greşelii date ar duce la o decizie ulterioară de desfiinţare a hotărîrii, în parte ce ţine de revendicarea lotului din litigiu, ce prezintă defecte majore, care nu apare ca fiind nerezonabilă sau arbitrară. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestuia din considerentele ce urmează.

6 În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost respinsă cererea lui Gandrabur Valeriu cu privire la corectarea erorii din decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, a fost emisă la 17 iunie 2014. Tot materialul probator şi anume procesul-verbal al şedinţei de judecată din 17 iunie 2014 (f. d. 80 vol. II), atestă că încheierea recurată a fost pronunţată integral în prezenţa apelantului Gandrabur Valeriu.

Cu toate acestea, recursul, împotriva încheierii menţionate, a fost declarat de Gandrabur Valeriu numai la 15 iulie 2014, adică în afara termenului legal de 15 zile, prevăzut de art. 425 CPC, fără a solicita repunerea în termenul a acestuia şi fără a prezenta dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. Pe cînd, prevederile art. 116 alin. alin. (1) şi (3) CPC, indică expres că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii acestui act procedural în termenul legal.

Mai mult, actele cauzei denotă că după adoptarea încheierii supuse recursului, Gandrabur Valeriu la 26 iunie 2014, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014 (f.d.

88-91), în motivarea căreia a menţionat despre soluţia instanţei de apel expusă în încheierea contestată la caz, cît şi despre motivele instanţei de apel care au stat la baza respingerii cererii de corectare a erorii în dispozitivul deciziei instanţei de apel din 26 iunie 2013, fapt care indică despre cunoaşterea de către recurent a încheierii recurate încă la data de 26 iunie 2014. Respectiv, recurentul nu era lipsit de drepturile sale procedurale, odată cu depunerea cererii de revizuire să formuleze şi un recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014. Or, prin depunerea cererii de recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 17 iunie 2014, peste termenul legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

La acest segment instanţa de recurs reţine şi faptul că Curtea Europeană în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protecţia drepturilor sale de acces la justiţie. Prin urmare, având la cunoştinţă despre data şedinţei în care s-a pronunţat încheierea recurată, Gandrabur Valeriu, urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului la depunerea recursului.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 03 aprilie 2008, pe cazul Ponomaryov contra Ucrainei, unde se notează că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti 7 definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

În această ordine de idei este cert că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că recurentul, fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Gandrabur Valeriu ca fiind depus tardiv, cu menţinerea încheierii contestate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Gandrabur Valeriu ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gandrabur Valeriu şi Gandrabur Tamara împotriva SRL „LAL” cu privire la apărarea dreptului de proprietate, revendicarea bunului, încasarea venitului obţinut de pîrît în urma folosirii terenului şi a prejudiciului moral şi la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „LAL” împotriva lui Gandrabur Valeriu şi Primăriei mun. Chişinău cu privire la recunoaşterea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare a terenului. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 8